Romania si romanii din jurul ei
Mihai Razvan Ungureanu
Secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe"Nu mergem in Uniunea Europeana fara fratii nostri"</b>` Situatia dramatica a romanilor din jurul actualelor granite ale tarii a generat, in primii sapte-opt ani de dupa Revolutie, multe discursuri patetice in Parlamentul Romaniei, multe declaratii lacrimogene la nivel politic in general, dar, cu exceptia unor reuniuni tip cenaclu, stropite din belsug cu lacrimi "fratesti" si damigene stramosesti, nu au fost consemnate prea multe fapte conforme cu angajamentele asumate. Ne amintim, chiar, de un notoriu ministru de externe de la inceputul acestui deceniu, care a vizitat cu nonsalanta Kievul, fara sa dea vreun semn ca problema dumnealui ar fi trebuit sa fie, desigur, Cernautiul. (Nu punem in discutie numeroasele actiuni de exceptie ale Fundatiei Culturale Romane, vazute insa ca venind de la o institutie culturala.) Iata ca in ultima vreme ne este dat sa asistam la o schimbare notabila in actiunea Guvernului Romaniei, a Ministerului Afacerilor Externe. De mai bine de doi ani, aici "se intampla ceva"; diplomatia "zambetului cu nod in gat" pare a fi fost inlocuita cu actiunea ca atare, fireasca, necesara, mult asteptata actiune. Mihai Razvan Ungureanu, tanar secretar de stat, de profesie istoric, este, din iunie 1998, coordonatorul noii strategii a Mae de reluare si intarire a relatiilor Romaniei cu comunitatile romanesti din preajma tarii. Domnia sa a avut amabilitatea sa ne acorde un interviu. <b>Spre cele patru puncte cardinale</b>- Care sunt, domnule ministru, directiile de actiune ale M.A.E. in ce-i priveste pe romanii din jurul actualelor granite ale tarii?
- Toate cele patru puncte cardinale. Pe rand, am acoperit: Nord-Estul (comunitatile din Bucovina istorica si, ca un capitol aparte, Republica Moldova); Vestul (romanii din Ungaria au fost vizitati de prim-ministrul Radu Vasile); Sudul (vizitarea asezarilor asa-zis vlahe si aromane din Bulgaria si Macedonia occidentala).
- Asa dupa cum se stie, durerile fratilor nostri din zonele amintite sunt mari si nedrepte, deoarece le sunt nesocotite drepturi firesti, elementare intr-o Europa zisa a tolerantei. Sa intelegem ca M.A.E., cel putin in aceasta directie, a renuntat la papion si manusi albe, inlocuindu-le cu... insemnele simple ale pragmatismului?
- Bineinteles. In Bulgaria, de pilda, am reusit sa aducem in atentia guvernantilor problema reactivarii Centrului Cultural Roman - un adevarat cartier romanesc din Sofia, in care functionau, in urma cu peste o jumatate de secol, un liceu, un internat, o biserica si o asociatie mestesugareasca. Se pare ca vecinii nostri au devenit mai sensibili fata de drepturile minoritare, deoarece a fost deja anuntata deschiderea liceului romanesc. La Belgrad, inaintea izbucnirii conflictului din Kosovo, am avut, de asemenea, o intalnire cu liderii comunitatilor romanesti din Voivodina si Timocul sarbesc. Am remarcat cu bucurie ca, in fine, dupa ani si ani de tacere si frica, "vlahii" timoceni se recunosc si se marturisesc ca romani. Au o asociatie al carei nume trimite direct la asumarea acestui adevar elementar: Asociatia Romanilor Vlahi din Timoc. Cand auspiciile politice vor fi mai favorabile, ajutorul nostru cultural se va face simtit pe deplin. <b>"Romanism luminos" la nord de Tisa</b>- Au mai ramas, asadar, putine zone nevizitate. Recent, ati fost in Transcarpatia, adica in Maramuresul istoric. Cine v-a "ordonat" sa treceti Tisa, domnule secretar de stat?
- In clipa de fata, singura regiune importanta unde n-am fost inca este Bugeacul, adica Basarabia de Sud (astazi parte componenta a Ucrainei). Nu am o imagine foarte exacta a situatiei romanilor de acolo, astept sa vad la fata locului ce se intampla, deoarece intentionez sa fac o vizita si in acele comunitati. Stiu insa ca problemele sunt diferite de cele din Bucovina istorica, din Transcarpatia sau din Balcani. Iar, ca sa raspund direct la intrebarea dvs., "ordin" mi-a dat interesul national; necesitatea de a-i folosi pe conationalii nostri drept garanti ai bunei intelegeri cu tarile vecine, in cazul de fata cu Ucraina. Pe urma, este si datoria mea de suflet, ca istoric. Este si datoria Ministerului nostru, care poate astfel exprima, cu o voce tonica, atitudinea pe care tara trebuie s-o aiba fata de comunitatile romanesti din jur, astfel incat sa combine in mod optim si interesul nostru pentru ei, si nevoia de ajutor pe care acestia il asteapta de la noi.
- Ati fost insotit de o delegatie formata din 35 de persoane! Pe langa functionari superiori din M.A.E., au mers nu mai putin de 18 ziaristi (reporteri, fotoreporteri, cameramani, de la toate ziarele importante si de la cele mai cunoscute televiziuni din Bucuresti), precum si oficiali din judetele Satu Mare si Maramures. Un adevarat desant! Ce ati gasit la nord de Tisa, domnule ministru?
- In general vorbind, am descoperit in romanii de acolo dovezi de rezistenta culturala, de romanism luminos si activ, oameni care vorbesc o foarte curata limba romana si care se simt nu doar afini cu Tara Mama, cat trup si suflet din ea. Am trecut granita pe la Halmeu si am luat-o spre Apsele Romane, Slatina, Biserica Alba. Din pacate, n-am ajuns la Stramtura, din cauza soselei impracticabile. Am inceput cu bisericile si am terminat in scoli. Am avut cu noi circa 1,5 tone de carti si cateva calculatoare, cantitate "ideala" pentru a-i multumi pe unii si a-i intrista pe altii. Cu siguranta insa, in viitorul apropiat, destui colegi din M.A.E. si din Guvern vor imbogati putinele noastre daruri.
- Transcarpatia face parte din Euroregiunea Carpatica, o entitate foarte agreata de Uniunea Europeana, in care se presupune dezvoltarea intensa a colaborarii economice si politice dintre tarile vecine. Stiu romanii de acolo acest lucru?
- Cata vreme lipseste o legislatie favorizanta, autoritatile locale mai au multe de facut pentru a se adapta la un minimum de criterii pe care le cere o buna colaborare regionala. Noi am detaliat in fata autoritatilor din Rahau (Rahov) si Teceu (Teacev) o lista cu toate proiectele de interes local, a caror aplicare ar aduce o bruma de confort material al romanilor din zona, altminteri destul de saraci. Ei sunt, evident, la periferia interesului economic ucrainean si regional, chiar daca se afla intr-o regiune cu sanse foarte bune de a fi prospera intr-un timp scurt. Nu exista locuri de munca, nu exista drumuri corespunzatoare. De aceea, una dintre sanse ar oferi-o traficul transfrontalier si legaturile cu fratii lor din sudul Tisei, legaturi altadata naturale. <b>Un pod prea indepartat?</b>- Ce se intampla cu podul istoric de peste Tisa, domnule ministru; a devenit, oare, un pod prea... indepartat? De ce nu incepe construirea lui?
- Tisa a devenit o granita care, din pacate, nu e traversata de nici un pod pe o lungime de circa 200 km! Noi de aici am pornit. Stim ca exista proiecte clare: podul istoric de la Sighet - Slatina (minat de sovietici in 1944); podul modern de patrubenzi care ar lega Sighetul de Biserica Alba. Mai sunt podetele dintre localitatile "injumatatite" de apele Tisei, care ar trebui reconstruite. De notat, in acest context, ca exista deja banii pentru podul istoric: bani veniti de la Uniunea Europeana. Am cerut dosarul complet al acestui proiect, deoarece intentionam sa aratam din nou autoritatilor ucrainene ca nu exista nici un motiv sa fie amanata constructia. De asemenea, avem un alt proiect demn de toata atentia: extinderea retelei de gaze, din sistemul national, catre nordul judetului Maramures. Pe langa alimentarea localitatilor din stanga Tisei, racordarea ar permite trimiterea conductelor, pe sub Tisa, in Ucraina! Imaginati-va: gaze din Romania pentru fratii saraciti si fara alte posibilitati de incalzire! Un astfel de proiect poate fi oricand acoperit cu o buna finantare europeana, in colaborare cu partenerii nostri ucraineni, la fel de interesati, ca si noi, de rezolvarea problemelor socio-economice ale regiunii.
- Perceptia publica, domnule ministru, este ca Bucurestiul are bune relatii cu autoritatile centrale de la Kiev, in timp ce autoritatile locale ucrainene ignora pur si simplu ceea ce se aranjeaza la nivel inalt.
- Si noi constatam ca exista o oarecare defazare de viteza si interes intre Centru si provincie in Ucraina. Presupun ca filosofia autonomiei administrative are o fizionomie diferita in tarile noastre. <b>Legi frumoase, proiecte blocate<b></b>- O alta perceptie, de data aceasta a romanilor din Ucraina, vizeaza "frumusetea" si claritatea europeana a legilor ucrainene, in contrast cu lipsa lor de eficienta practica. Autoritatile locale refuza, pur si simplu, sa aplice aceste legi pentru care Ucraina este laudata in Consiliul Europei. Este adevarat?
- Noi veghem la aplicarea acestor legi. Suntem preocupati de acest aspect. De aceea, bunaoara, am infiintat o comisie mixta de supraveghere a respectarii drepturilor minoritatilor. Am elaborat si semnat deja un acord bilateral de recunoastere reciproca a diplomelor de studii. Am cerut, totodata, autoritatilor din Ujgorod, capitala Transcarpatiei, sa mareasca numarul orelor de emisie in limba romana la posturile publice de radio si televiziune; am spus clar ca ar trebui permisa afisarea simbolurilor nationale, asa cum se intampla peste tot in Europa si in Romania. De asemenea, am cerut infiintarea unui ziar romanesc finantat de autoritatile locale din Transcarpatia, asa cum se procedeaza si in Romania si cum s-au angajat oficialii ucraineni la intrarea in Consiliul Europei. Deci, este momentul ca romanii din nord sa afle ca tara nu i-a uitat. Iar, pe masura ce vom inainta spre integrarea euro-atlantica, preocuparea noastra se va intensifica; nu mergem in Uniunea Europeana fara fratii nostri atat din Ucraina, cat si din Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia, Macedonia etc. Prosperitatea lor poate depinde si de prosperitatea Tarii Mama, iar daca acum se simt nedreptatiti prin presiunile de tot felul ce se mai exercita asupra lor, trebuie sa stie ca M.A.E. de la Bucuresti cauta intens o strategie eficienta de control a obligatiilor pe care statele vecine le au fata de comunitatile romanesti de pe teritoriul lor.
- Veti putea controla si ceea ce se intampla la Cernauti?
- In Bucovina, intampinam dificultati pe care nu le mai putem pune, din pacate, pe seama lentorii birocratice a aparatului functionaresc. Aici sunt blocate proiecte majore, pe care le-au convenit conducerile Romaniei si Ucrainei la nivelul cel mai inalt. Este blocata, de pilda, infiintarea Universitatii Multiculturale care ar reprezenta nu doar garantia procesului educational in spirit multicultural, ci si un model de civilitate europeana. Noi pentru asa ceva militam.
- Exista vreun motiv pentru care guvernele tarilor vecine sau autoritatile locale din aceste tari ar trebui sa se teama? Sunt "presiunile" Romaniei chiar atat de periculoase?
- Sper ca nimeni nu "citeste" subversiuni in intentiile noastre. Dar, in momentul in care avansam catre o Europa care are grija de individ si, implict, de comunitati si care incearca sa priveasca cu atentie nu numai la cantitatile mari, ci si la ceea ce este infinitezimal, soarta romanilor din jurul Romaniei nu ne poate fi indiferenta. M-as bucura sa stiu, de pilda, ca localitatile din Bucovina isi recapata numele romanesc; ca strazile din Cernauti isi recapata, si ele, numele originare, fie si alaturat celor actuale; ca limba romana nu va mai fi nicicand prigonita sau numita "moldoveneasca"; ca, in plus, cultul ortodox va fi in masura corespunzatoare administrat si de la Bucuresti. Acestea sunt obiectivele noastre majore si nu intelegem sa renuntam la promovarea lor. Ne intereseaza ca un vecin cu care dezvoltam relatii de reala amicitie, cum este Ucraina, sa-si respecte angajamentele europene. In felul acesta, si ei pot beneficia de avansul nostru pe drumul integrarii euro-atlantice, si ei devin, prin identitatea politica pe care si-o asuma si o dovedesc, credibili si, deci, europeni.
- Va multumesc si va urez mult succes in admirabilele dvs. demersuri. Ion Longin Popescu