Astazi e ziua ta Mai acum saptamana, nea Nelu a implinit 70 de ani. Fiind liderul celui mai important partid al opozitiei parlamentare, varsta "implinirilor" n-a fost sarbatorita acasa, in familie, cu prietenii apropiati, cum ar fi fost firesc. A fost sarbatorita la partid, sub ochii presei si ai televiziunilor. Poporul, o parte a lui, fireste, cea mai buna, a dat navala. Cei cu flori si cadouri s-au bulucit la cozi, uzi de emotie, dornici sa-si "esprime" "stima noastra si mandria". S-au desfundat sticle de vin, berea a curs, s-au golit platouri, s-au "servit" gustari, piscoturi, fursecuri. Din punct de vedere politic, aniversarea a fost o reusita. Colegii de partid si militantii au fost prezenti in par, de-a valma cu alte personalitati, dansatori, cantareti, guristi, lume cu diploma si diplomat. "Va iubim", "Sa traiti 120 de ani", "Foaie verde, foi de linte,/ Iliescu presedinte"! Multimea agitaportrete ale fostului presedinte de tara, actual presedinte de partid, fosti actori emeriti, actuali membri de partid, au spus glumite omagiale. Fericitii care s-au putut apropia de praznic, dand din coate si calcaie, si-au dat silinta sa manance si sa bea. Unul dintre ei a mancat cu atata entuziasm, a baut cu atata patos, ca la plecare n-a mai nimerit poarta. A cazut lat pe trotuar. Asa, plin de sange, mai avea puterea sa strige: "Iliescu presedinte/ Ca sa fie ca-nainte!".
In vino veritas! Deja este ca inainte! Si chiar mai mult decat atat. Mult mai penibil. E ca in epoca de aur a cultului personalitatii. Intr-o forma degradata - culmea! - de democratie. Pe cat de imbecile in solemnitatea lor erau cele doua aniversari care pecetluiau dezmatul encomiastic anual al celor doi Ceausesti, pe atat de popular si de asudat este balciul desertaciunilor la care se dedau politicienii democratiei originale.
Cu rare exceptii si abstractie facand de monarhii, nicaieri in lume aniversarile personalitatilor publice nu sunt sarbatori publice. Ca acestei mode i-a cazut prada Ion Iliescu, treaca-mearga. A fost marginalizat, e firesc sa-si ia revansa maimutarind dictatura. De neinteles, aniversarita nu i-a ocolit insa nici pe Emil Constantinescu si pe Ion Diaconescu, de la care se astepta sa nu mai semene deloc cu trecutul negru. Sau rosu. Dar, nu! Acuma, sarbatoritii sunt trei, sarbatorile mai multe, doi sarbatorindu-si si ziua de nastere si pe cea onomastica. Cum in Romania o perfuzie cu mititei si o transfuzie cu molan nu strica niciodata, sarbatoritii fac pe popularii si se dau putin si in stamburi electorale. Efectul e nul, aniversarile fiind populate de curiosi, simpatizanti si militanti veniti din obligatii de partid sa se puna bine cu Big Brother si cu sefuletii de care depind listele electorale. Fum de mititei, aburi de alcool, torturi tricolore, haulituri patriotice, elogii de circumstanta, cadouri din plexiglas si sarbatoriti imbalosati de rujurile ieftine - spectacolul e jalnic pana la lacrimi. Si iritant. Nu doar pentru cei invitati sa stranga cureaua in timp ce sunt poftiti sa admire festinul. Dar si pentru cei siliti sa constate ca moravurile si naravurile comuniste nu pier cu una, cu doua. Nici morti nu putem iesi din umbra lui Ceausescu. N.C. Munteanu