Ajutati-i pe moti sa-si refaca lacasele monahale
Locul unde ingerii canta si soarele rasare de doua ori Muntii Apuseni, incarcati de legenda si de istorie, ascund in inima unei Romanii nelinistite si neasezate, comori nebanuite de spiritualitate si liniste, formate din sufletele curate ale locuitorilor acestei zone, precum si din salba de manastiri care s-au redeschis sau care s-au inaltat dupa 1989.
Parasind asfaltul comod al soselei Alba-Iulia - Campeni - Turda, la 40 kilometri de Campeni, in dreptul comunei Salciua, un drum forestier ce serpuieste de-a lungul Vaii Morilor ne conduce spre o lume de vis. In departare, stanca numita "Bulz" inchide calea, formand cu Muntele Bedeleu un amfiteatru impadurit. Aici, pe o colina blanda, ascunsa intr-o livada, stramosii motilor de azi au construit o bisericuta de lemn, cu hramul "Cuvioasa Parascheva", atestata documentar la anul 1797, pe locul unui schit distrus de generalul Bukow in anul 1762. Traditia manastireasca din aceste locuri binecuvantate de Dumnezeu este confirmata de insemnarile de pe originalul Cazaniei de la 1643 a lui Varlaam, exemplar pastrat pana astazi la Muzeul National al Unirii din Alba-Iulia.
Bisericuta de lemn are forma de nava cu pridvor, specifica stilului ardelenesc. In Sfantul Altar si pe iconostas se pastreaza pictura originala de la 1844, iar in naos se afla doua icoane facatoare de minuni: icoana Deisis si icoana Maicii Domnului.
Intrand pentru prima data in aceasta bisericuta esti intampinat de simplitatea care odihneste sufletul. Vizitatorii, credinciosi sau mai putin credinciosi, descriu sentimentul de sfintenie, de dorinta de rugaciune si apropiere de Dumnezeu care i-a invaluit.
Pe noi nu ne mira acest fapt, intrucat pamantul pe care este asezat acest schit a fost sfintit prin prezenta unor oameni care au ajuns la o viata spirituala foarte inalta. Parintele Arsenie ("pustnicul") marturisea ca la inceputul acestui secol au vietuit aici cinci maici pustnice, care au ajuns la o traire duhovniceasca atat de inalta, incat auzeau cantarile ingeresti ale Liturghiei ceresti.
Acestui loc ii este specific si faptul ca, in anumite perioade ale anului, "soarele rasare de doua ori" - dupa vorba localnicilor. Valea invaluita de umbrele muntilor este luminata puternic de soare, intr-o anumita perioada a anului rasarind o data peste crestele Muntelui Bedeleu, apunand, apoi, pentru scurt timp, dupa coltii stancosi ai acestuia, ca apoi sa rasara din nou, dupa colinele Bulzului. Un spectacol plin de frumusete si maretie, care te apropie de tainele adanci ale universului.
O vreme, aceasta manastire a ramas fara vietuitori. Pentru a reinvia vechea traditie monahala pe aceasta vatra de sfintenie, inalt Prea Sfintitul Andrei, Arhiepiscopul de Alba-Iulia, a binecuvantat locul pentru construirea unui ansamblu manastiresc, care sa raspunda nevoilor duhovnicesti ale obstei, ce incepea sa se infiripe, si ale pelerinilor atrasi de sfintenia locului si de frumusetea paradisiaca a peisajului. Astfel, s-a inceput construirea chiliilor - neterminate in prezent, dar locuibile, iar mai tarziu, a inceput si construirea unei biserici din caramida. De asemenea, s-au obtinut aprobarile si finantarea lucrarilor la drumul de legatura intre schit si sat, aproximativ sase kilometri, care iarna este impracticabil cu masina de teren, aprovizionarea facandu-se cu ajutorul saniei trase de boi.
In prezent, cele zece vietuitoare ale schitului se straduiesc sa faca din manastire o icoana a ceea ce au insemnat totdeauna in viata poporului nostru vetrele de monahism ortodox: lacasuri de sfintenie si de cultura romaneasca.
Aspectul de centru cultural in devenire a fost urmarit de I.P.S. Andrei, Arhiepiscop de Alba-Iulia si de conducerea schitului prin trimiterea la specializare in Italia a uneia dintre cele cinci maicute cu studii superioare, pentru un curs de pictura si restaurare de carte veche, urmand ca la intoarcere sa conduca atelierul pe care dorim sa-l construim.
De asemenea, este demn de remarcat faptul ca in fiecare vara se organizeaza tabere studentesti de fete prin intermediul A.S.C.O.R.-ului - Timisoara. Tinerele de la diferite facultati vin sa se imbogateasca spiritual din experienta vietii monasticesi a invitatului de onoare, Arhimandritul Teofil Paraianu. Zambetul permanent care invaluie chipul parintelui si bucuria sa duhovniceasca se transmit celor ce-l inconjoara, monahiile si vizitatorii unindu-se in rugaciune, devenind toti una intru Hristos.
Din pacate, numarul celor care pot fi gazduiti la manastirea noastra este limitat, ceea ce face necesara construirea unei case de oaspeti, lucrare ce presupune o investitie deosebita. Astazi, ca si in trecut, viata unei manastiri trebuie sustinuta si din punct de vedere financiar. Acest lucru este posibil prin efort propriu, dar mai ales prin donatii. Sursele proprii sunt foarte modeste si le realizam prin comercializarea vesmintelor preotesti si a articolelor de uz bisericesc care se confectioneaza in atelierul care functioneaza deja. In ce priveste donatiile, ne-am bucurat de darnicia multora dintre semenii nostri, dar viata economica si sociala, din ce in ce mai grea, face imposibila terminarea lucrarilor incepute si realizarea proiectelor noastre de perspectiva. Acesta este motivul pentru care am incercat sa va aducem in atentie situatia concreta a manastirii noastre, care, asa cum se poate observa din imaginile alaturate, necesita o investitie materiala majora. Apelam la dvs. cu speranta ca veti raspunde pe masura posibilitatilor la reinflorirea acestui vechi asezamant monahal, care incearca sa mentina valorile nationale intr-un spatiu geografic foarte greu incercat de valurile istoriei.
In acest sens, am deschis urmatoarele conturi:
- Banca Comerciala Romana, filiala Alba-Iulia - 2511.1. - 1335.1/ Rol (in lei)
- Banca Comerciala Romana, filiala Alba-Iulia - 2511.1 - 1335.2/ Usd.
Va multumim si-L rugam pe Milostivul Dumnezeu sa va rasplateasca eforturile!
Cu respect, Stareta Monahia Semfora Stefan
din Obstea Schitului Sub Piatra La Manastirea Varatec
O casa pentru Eminescu! La Manastirea Varatec din judetul Neamt, urmele pasilor lui Eminescu se pierd in negurile anilor si ale unei memorii orale. Maicute batrane isi mai amintesc vag vorbele predecesoarelor lor despre poetul care venea, in vacante, la manastire... pentru Veronica Micle. Prin anii "60, una dintre ele, trecuta de o suta de ani, mai povestea inca despre drumul pe care il facea Eminescu, prin spatele gradinilor, pentru a ajunge, ferit de ochii lumii, la casa Veronicai: pornea de la gazda lui, care avea o casa "ascunsa" in mijlocul unei livezi intinse de la marginea padurii, ocolea damburile pe langa Biserica "Schimbarea la fata", mergea pe poteca de pe malul unui mic parau si iesea la Biserica "Sfantul Ioan", apoi cobora spre iazul langa care se afla casa Veronicai.
In lipsa unor documente care sa ateste cu exactitate aceste drumuri ale poetului, memoria orala - oricat de aproximativa - trebuie luata in seama.
Nici iazul, nici casa in care locuia Veronica nu mai exista, dar se stie cu precizie unde au fost.
Ca unul care sunt un "varatecan" statornic, de peste 35 de ani, cunosc locurile ca-n palma. Casa "ascunsa" in mijlocul marii livezi de la marginea padurii n-am stiut-o insa pana in vara anului trecut, desi am trecut pe langa livada de sute de ori; casa e, intr-adevar, ascunsa in mijlocul bogatei livezi si numai intrand acolo o poti descoperi. Este un loc de poveste, umbrit de nuci uriasi, de meri si pruni, invadat de verdeata, invaluit de o adanca liniste si pace. Vazand-o, iti spui imediat: esteexact locul pe care l-ar fi ales Eminescu - iubitorul de natura, de singuratate si meditatie.
Acum, casa e parasita si darapanata... Prin anii "60, fusese reparata si locuita de doua maicute. Am intalnit-o, in livada, pe fosta lor ucenica. Ne-a povestit si ea ceea ce auzise de la maicutele ei. Aici a locuit Eminescu. Vorbele ei erau ca aburul, veneau dintr-un timp dus, ireversibil. Si cu toate acestea, ne-au intarit certitudinea ca aceea este casa. Ca sa ajungi la ea, trebuie sa treci prin cimitir, pe o cararuie ingusta si invadata de iarba.
Am fotografiat casa, gasind greu unghiuri favorabile printre copacii batrani ca vremea. In interior n-am putut intra, caci usile si ferestrele erau batute in scanduri.
De atunci (august 1999), ma urmareste gandul ca aceasta casa trebuie refacuta si redata circuitului turistic-cultural. Zeci de mii de romani (mai ales elevi) si straini viziteaza, in fiecare vara, Manastirea Varatec, punctele de cea mai mare atractie fiind mormantul Veronicai Micle de la Biserica "Sfantul Ioan" si Padurea de argint. E usor sa ne inchipuim ce ar insemna pentru acestia o casa in care a locuit Eminescu, mai ales daca in ea, cu un minimum de efort, s-ar amenaja o camera cu carti si manuscrise ale poetului, cu inregistrari de melodii pe versurile lui, cu lecturi celebre ale poeziilor sale (MihaiSadoveanu, George Vraca, Ludovic Antal, Leopoldina Balanuta, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan s.a.). Nu mai spun ce frumos ar sta, in fata casei, un bust al poetului.
Cheltuielile pentru refacerea casei ar fi minime intr-o zona in care lemnul nu lipseste, iar oamenii sunt generosi si foarte priceputi in constructia de case. Urmarile insa ar fi nepretuite: romanii ar avea inca un loc de pios pelerinaj si de evocare a poetului. Manastirea Varatec ar avea de castigat in prestigiul cultural si turistic.
Anul 2000 este "Anul Eminescu" si momentul mi se pare cel mai potrivit pentru implinirea unui asemenea act de cinstire si de cultivare a memoriei celui care a inaltat un monument nepieritor spiritului si limbii noastre. Pierderea acestui moment ar insemna, sunt sigur, amanarea sine die a implinirii unui asemenea nobil deziderat.
Am convingerea ca Ministerul Culturii - care a initiat atatea actiuni frumoase in "Anul Eminescu" - Inspectoratul de Cultura al judetului Neamt si Manastirea Varatec vor implini cele de cuviinta. Stefan Oprea
(redactor la revista "Dacia literara" din Iasi)