Martisorul episcopului Tokes Dupa cateva luni de hibernare binemeritata, vocea episcopului Tokes rasuna iarasi, monotona ca un suierat de sageata in linistea tundrei. Nimic solar, nimic gingas, desi primavara ne mangaie sufletul cu o tandrete botticelliana. Ce noua suferinta il macina pe acest om profund indurerat? "Romanizarea Transilvaniei." Nici mai mult, nici mai putin. Si, desigur, nu-i vorba de procesul etnogenezei natiunii romane desfasurat din Maramures pana in Pind, cu precadere la adapostul muntilor inaccesibili traitorilor in iurte. Adept al ipotezei lui Rosler, eruditul de doi bani care deriva expresia romaneasca "insira-te margarite" din limba finlandeza, sfintia sa ignora cu desavarsire continuitatea daco-romana in Transilvania, ignora - bizuindu-se pe lacunele romanilor in ceea ce priveste istoria maghiara - chiar si statutul de principat al Transilvaniei (1111-1918). Face apel la o fantasmagorica Transilvanie maghiara, dar nu sufla un cuvant despre politica de maghiarizare fortata a populatiei autohtone dusa din primii ani ai dualismului austro-ungar, de cand Imparatul Franz Josef, principele Transilvaniei, a fost obligat sa cedeze in fata grofilor din cauza subrezeniei imperiului sau. Nu sufla, bineinteles, un cuvant despre epurarea etnica din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand bandele de leventi au comis impotriva populatiei ardelene autohtone acte de un sadism egalat doar de executia secuiului Gheorghe Doja. Din falsuri grosolane si omisiuni, episcopul Tokes repune de fapt in discutie apartenenta Transilvaniei la Romania. Si, din nefericire, nu-i singur. Are departea sa o mana de genii dambovitene care il sprijina moral, in numele unui umanism atipic, amnezic fata de suferintele din trecut ale romanilor, si demitizant, dar violent partinitor in favoarea tuturor celor care acuza si crucifica natiunea romana, mai ales in favoarea urmasilor lui Aczel Ede, bestia care sustinea ca "pacat ar fi cu adevarat daca nu am extermina aceasta banda de valahi opincari. Vom organiza si o noapte a Sfantului Bartolomeu si vom ucide si copiii in pantecele mamelor."! Sunt obligat sa repet: asemenea orori s-au intamplat in majoritatea satelor ardelene in anii de ocupatie maghiara! Nu exista nici un semn de indoiala - am vazut ce s-a petrecut la Targu-Mures, vedem ce se petrece in Kossovo - ca, in cazul unei desprinderi a Transilvaniei de Statul Roman, peste romanii de acolo se va pogori o nesfarsita noapte a Sfantului Bartolomeu. Partea interesanta a chestiunii consta in faptul ca episcopul Tokes si ceilalti isi imagineaza ca Transilvania rimeaza cu Kossovo. Din prea mare graba sau din motive necunoscute inca, ei uita esentialul: ungurii nu sunt "oamenii locului", precum albanezii.
N-ar fi fost mai potrivit cu aceste zile insorite de martie ca episcopul Tokes sa peroreze despre infratirea crestineasca si sa elogieze blandetea romanului, care nu si-a patat niciodata mainile cu sangele concetateanului ungur? Emanuel Badescu