O campanie iresponsabila Desi pana la alegeri mai sunt cateva luni, campania electorala a inceput deja. O campanie negativa, plina de duritati, in care nu mai conteaza programele, orientarile doctrinare, proiectele finalizate sau ratate, ci candidatii, impactul lor asupra cetatenilor. O campanie eminamente murdara, care ii va deruta pe alegatori, le va adanci detasarea de politica, de interesul pentru destinele comunitatii. O campanie in care toate loviturile vor fi permise si a carei prima consecinta va fi indepartarea din jocul politic, tocmai a acelor oameni care s-au angajat chiar sa faca ceva, sa schimbe imaginea unei clase politice iresponsabile si corupte. Sub ploaia de dejectii si acuze sordide, printre scenariile cele mai fanteziste si insinuarile cele mai aberante, programele coerente si obiectivele concrete se vor pierde, iar vocile candidatilor onesti nu se vor mai auzi. Este stiut ca, in fata unor enormitati, a unor dezinformari brutale, oamenii cinstiti raman fara grai, sunt interzisi. Asa cum a pornit, campania electorala din anul 2000 va violenta bunul-simt si ratiunea, excedand in formule emotionale, in reactii primitiv-instinctuale. Romania va fi iarasi terfelita in fata occidentalilor, ca o tara balcanica, unde nimic nu e sfant, unde totul este abuz, imoralitate, coruptie si nepasare.
Intr-un editorial de la inceputul anului, atrageam atentia asupra unei astfel de primejdii. Scriam atunci ca anul 2000 este esential pentru finalizarea tranzitiei, mai ales ca Ue hotarase sa ne intinda o mana. Socoteam schimbarea de guvern benefica pentru ca, sustineam, fie si in al doisprezecelea ceas, guvernantii pareau decisi sa renunte la ambiguitatile primilor trei ani de mandat, finalizand, in sfarsit, Reforma. Prevedeam ca decizia necesara, luata sub presiunea Ue, va avea consecinte electorale negative, dupa ce primii trei ani fusesera pierduti, dar sustineam ca nu exista cale de intoarcere si ca actuala Putere trebuie sa isi asume riscul. In fond, in jocul democratic poti sa si pierzi, pentru ca intr-o societate deschisa toate greselile administratiei sunt contabilizate si amendate. Daca regimul Constantinescu a ratat imediat dupa alegerile din 1996 sansa unei schimbari radicale a sistemului guvernamental - in entuziasmul momentului, romanii fiind dispusi la destule sacrificii -, el isi putea incheia mandatul cu demnitate, demonstrand ca a invins inertia administratiei, paralizata de bataliile pentru ciolan dintre partidele coalitiei la putere. Ba chiar, afirmam, putea sa realizeze o revenire spectaculoasa in intentiile de vot pentru ca cetatenii isi structureaza optiunile atunci cand, la nivelul existentei lor cotidiene, sesizeaza anumite transformari concrete. Transformari posibile in urma sosirii primelor credite nerambursabile acordate de Ue. Prabusirea masiva din sondaje, datorata unei reactii de respingere similara celei care a dus, in 1996, la caderea regimului Iliescu, putea fi stopata. Dar, printr-o campanie pozitiva, coerenta, bazata pe argumente concrete, pe adevaruri observabile.
Am consemnat saptamanal in anii care au trecut de la alegerile din 1996 cum a dezamagit un regim de care romanii isi legasera atatea sperante. In analizele realizate, am incercat sa surprind cauzele care au determinat ineficacitatea descurajanta a actiunilor ce trebuiau sa schime fata Romaniei. Concurenta interna a partidelor coalitiei guvernamentale, goana "algoritmica" dupa impartirea a ceea ce a mai ramas din "placinta" economica, praduita de clientii Pdsr-ului, afacerile oneroase tot mai multe, in ciuda campaniei anticoruptie, saracirea progresiva a cetatenilor, ca urmare a lipsei unui program alternativ de reprofesionalizare in contextul restructurarii economiei nationale etc, au fost cauzele de suprafata, potentate de efectele perverse ale mentinerii vechiului sistem administrativ. Greseala principala a regimului impus prin alegerile din 1996 a fost aceea ca nu a realizat o schimbare radicala a acestui sistem, adoptand inca de la inceput legi fundamentale pentru restabilirea societatii civile romanesti, precum Legea Ticu-Dumitrescu sau Legea Functionarului Public. Deschiderea dosarelor Securitatii ar fi permis exorcizarea deformarilor produse mentalului colectiv de deceniile de propaganda comunista, chiar daca pretul ar fi fost demascarea unor politicieni ce se bat cu pumnul in piept pentru democratie si statul de drept. Legea Ticu-Dumitrescu a fost blocata in primul rand de catre cei ce trebuiau sa o sprijine.
D-l Constantinescu a lansat recent, la o intalnire cu medicii din Pntcd, ideea ca a fost invins de securistii grupati in Prm si Pdsr. Formularea este, probabil, corecta, mai ales daca ne gandim ca un grup de fosti securisti, apropiati de Prm, au instrumentat un fals dosar de spionaj, "Geologul", din care reiesea ca presedintele tarii ar fi fost, inainte de 1989, agentul unei puteri straine. Falsul a fost demonstrat si reaua intentie a fost pusa in evidenta. Dar d-l Constantinescu si-a facut declaratia prea tarziu, cand ea a capatat inevitabil un iz electoral. Daca presedintele sustinea o astfel de idee in urma cu doi-trei ani, ca argument pentru promovarea rapida a Legii Ticu-Dumitrescu, credibilitatea lui ar fi fost maxima. Lansata in acest moment, ea pare - mai degraba - o reactie nervoasa necontrolata a unui om ce simte ca va pierde alegerile. Declaratia a coincis, din nefericire, cu confiscarea tipografiei unei publicatii violent antiprezidentiale: "Cotidianul". Chiar daca Directia Generala a Vamilor, care a initiat masura, a justificat-o legal, coincidenta stranie cu iesirea la rampa a d-lui Constantinescu i-a dat o tenta de brutala incercare de limitare a libertatii presei, exact in perioada inceperii, neoficiale, a campaniei electorale. Mediile antiprezidentiale nu puteau sa nu speculeze situatia, transformand-o intr-un atac furibund la adresa regimului.
Acuzele d-lui Constantinescu, in esenta corecte, au avut un impact extrem de dur in Pdsr. Partidul d-lui Iliescu a replicat cu publicarea unei anonime, ce continea un tenebros plan de stopare a candidaturii la presedintie a liderului sau. Planul, despre care se sugera ca ar fi emanat de la Cotroceni, prevedea patru etape pentru blocarea candidatului, de la vehicularea ideii ca realegerea lui ar duce la izolarea Romaniei in raport cu Vestul pana la punerea lui "in imposibilitatea fizica de a candida". Pentru executarea planului se aloca un milion de dolari, urmand ca de ultima etapa sa se ocupe killeri din Moldova sau Ucraina. Daca primele trei faze - propagarea ideii izolarii tarii in caz de victorie a d-lui Iliescu, potentarea unor lideri Pdsr-isti pentru contracararea candidaturii sale si eventuala stopare a acesteia la Curtea Constitutionala - pot fi acceptate ca plauzibile teme ale unei campanii fara scrupule sau compromisuri, ultima este de un absurd incredibil, demn de cele mai proaste romane politiste. Publicand o astfel de anonima, care poate fi o formula de intoxicare a adversarului, Pdsr-ul s-a acoperit de ridicol si, in fapt, a dat Puterii posibilitatea sa-i raspunda usturator, demonstrand ca principalul partid de opozitie este cel ce provoaca o campanie emotionala, strict negativa. Daca anonima a fost realizata de experti ai Puterii, atunci ea este o mutare de sah perfecta, in conditiile in care "adrisantul" a bagat-o in seama. D-l Iliescu putea sa nu-i dea nici o importanta, mentinand dezbaterea electorala pe terenul rational al concurentei programelor de guvernare. Facand-o publica, el s-a alaturat formulelor propagandistice fanteziste din "Romania Mare", ceea ce i-ar putea provoca dificultati cu aripa moderata a partidului sau. Prin "mutarea" facuta, d-l Iliescu a devenit un agent electoral al... d-lui Teodor Melescanu. Mai ales ca ApR-ul s-a mentinut, deocamdata, departe de clocotul campaniei, iar liderii sai au declarat ca partidul "a optat definitiv pentru o altfel de politica decat Pdsr".
Electoratul roman a evoluat, totusi, in cei zece ani de la rasturnarea comunismului. "Argumente" precum cele de mai inainte pot face deliciul mahalalelor, dar nu vor convinge majoritatea tacuta. Romania are nevoie de o alegere responsabila in toamna anului 2000, pentru ca viitorul ei, pentru multe decenii, se va juca atunci. O campanie de tipul celei declansate acum risca sa i-l spulbere. Toma Roman