"Tezaur folcloric" la "majorat"Marioara Murarescu"Cantecul face parte din viata romanului, de la nastere pana la <<marea trecere>>" In epoca atat de permisiva a tranzitiei romanesti, cand respectul valorii a fost inlocuit in toate televiziunile romanesti de vulgaritate, incultura si amatorism, "Tezaur folcloric" reprezinta un refugiu de calitate si de profesionalism. Nu trebuie sa fii amator de folclor ca sa recunosti in emisiunea d-nei Marioara Murarescu talentul innascut de-a transmite un mesaj emotional. In uraciunea care ne inconjoara, prezenta traditiei romanesti, inaltata la rang de arta, e totodata dar si suport sufletesc. Dupa 18 ani de existenta, emisiunea "Tezaur folcloric" ramane un veritabil regal. - Cum au trecut anii, d-na Marioara Murarescu!?...
- Un tanar mi-a spus de curand: "Eu ma uit la emisiunea dvs. inca de cand eram mic!" si asta m-a facut sa ma scutur, deodata, ca si cum m-as fi trezit dintr-un vis. Oare cand au trecut atatia ani? "Tezaur folcloric" este o emisiune pe care am cladit-o, ca Mesterul Manole, cu bucati din sufletul meu, din viata mea, si o spun fara a dori sa fiu patetica. In urma cu 18 ani, Dumnezeu mi-a daruit doua mari bucurii, doi copii: aceasta emisiune si pe fiul meu, Petre, care se apropie si el acum de varsta majoratului.
- Ce a fost mai greu de crescut: copilul sau emisiunea?
- A fost greu sa imi impart timpul intre fiul meu si pasiunea nebuna pentru ceea ce fac, intre problemele de acasa si cele de la serviciu. Sper ca el m-a iertat daca atunci cand era mic nu am stat cu el atat cat avea nevoie de mine si atat cat imi doream si eu sa fim impreuna. Mai tot timpul eram plecata ori in tara, ori ma prindeau orele tarzii la Televiziune, pregatind emisiunea. De multe ori il luam cu mine: de pe la trei-patru anisori s-a incadrat in munca de echipa, fara sa protesteze, dormind in tren sau asteptandu-ma in camera de hotel. Am avut mare noroc cu mama mea - Dumnezeu s-o odihneasca! - carem-a sprijinit foarte mult, stand cu el cata vreme eram plecata.
- Longevitatea emisiunii "Tezaur folcloric" dovedeste nu numai pasiunea dvs. pentru ceea ce faceti, dar si fidelitatea fata de o institutie care a trecut, mai ales in ultimii ani, prin mai multe crize: Televiziunea Romana.
- Am venit in Televiziune dupa ce am lucrat ca redactor in Radio, tot la departamentul de folclor. La inceput m-am acomodat foarte greu, au fost momente in care ziceam ca ma intorc in Radio. Dar am ramas, am reusit sa ma obisnuiesc. Si cea mai buna dovada ca mi-e draga televiziunea - pentru ca aici este de fapt viata mea care s-a adunat in videoteca televiziunii cu fiecare material realizat - este ca am ramas. Nu am plecat de aici, desi as fi putut si eu sa o fac, asa cum au facut-o si altii. Televiziunea este un microb, este o boala care nu are leac. Folclorul - la cele mai inalte cote de audienta- Ce v-ati propus la inceput, cand ati pornit aceasta emisiune?
- Un lucru cat se poate de simplu: sa castig inimile telespectatorilor. Aveam doua argumente: materialul de calitate si punctualitatea la intalnire. Lucrand in Radio, am invatat ca legatura cu publicul se poate pastra in primul rand avand o emisiune pe spatiu fix - ziua si ora de intalnire. In Televiziune, n-am reusit sa am acest spatiu fix inca de la inceput, abia in "82 l-am obtinut: emisiunea "Tezaur folcloric" se difuza atunci lunea, cum multi isi mai amintesc. Acum, dupa Revolutie, emisiunea "Tezaur folcloric" este difuzata duminica la pranz. Cat despre popularitatea emisiunii, ea se mentine, de multi ani, la cele mai inalte cote de audienta ale Televiziunii Romane. De-a lungul anilor, s-au ridicat mai multe voci ca sa spuna ca interesul pentru folclor a scazut, dar cred ca una dintre marile realizari ale emisiunii "Tezaur folcloric" a fost tocmai aceasta, ca a mentinut treaz si constant acest interes. Chiar si aceia care luau telecomanda si schimbau canalul atunci cand se difuzau emisiuni de folclor, oameni fara obarsii in lumea satului, ajungeau sa indrageasca emisiunea noastra. Patrundem in mileniul trei, dar folclorul ne reprezinta inca si ne reuneste. Pentru ca folclorul nu este doar un divertisment: cantecul a facut intotdeauna parte din viata romanului, de la nastere, pana la "marea trecere".
- O emisiune de televiziune inseamna in primul rand o munca de echipa. Cum ati reusit sa va apropiati colaboratorii, cum ati reusit sa-i convingeti sa va urmeze ideile?
- Am adunat in echipa mea oameni extraordinari, care intai se orientasera spre alte genuri si, daca au facut folclor, au facut intai de dragul meu, si apoi de dragul folclorului. Am avut privilegiul sa lucrez cu nume mari ale televiziunii, incepand cu scenografi si continuand cu operatori, directori de imagine, de productie, de montaj, colegi de redactie. A fost foarte greu sa invat cum se tine in mana o echipa atat de mare, mai ales ca eu veneam din Radio si eram obisnuita acolo cu un numar foarte mic de oameni care colaborau la realizarea unei emisiuni. Or, aici echipa e cateodata formata din cincizeci de oameni si e dificil sa impaci gusturile si parerile tuturor. In eforturile mele de a ajunge la inimile oamenilor cu aceasta emisiune si mai ales cu concertele "Tezaur folcloric" am fost sustinuta mereu de Tudor Vornicu, acel om de televiziune cu o forta inegalabila, si mai apoi de Dumitru Morosanu. Tudor Vornicu mi-a dat creditul sau inca de cand am venit in Televiziune, el avea harul de a recunoaste in aspiranti pe cei care vor deveni adevarati oameni de televiziune. Avea un simt anume in a-si alege oamenii si tare as vrea sa pot spune si eu ca am simtul acesta. Satul, o oaza de viata morala- Cu echipa dupa dvs., bateti toata tara, in lung si-n lat, de 18 ani, pentru a va realiza materialele. Mai descoperiti vetre de folclor autentic, mai este satul viu, mai este el institutia morala atat de puternica precum odinioara?
- Da, cu siguranta, si este o mare bucurie pentru mine sa pornesc la drum, sa merg sa vad niste locuri minunate, sa descopar in tara oaze in care viata nu se abate de la preceptele morale si crestine si de la cuvantul de ordine lasat din mosi-stramosi, in care cantecul si traditia sunt nealterate, in care oamenii au demnitatea nestirbita si nu stiu mai nimic de patimile care duc sufletul spre pierzanie, de care e atat de bolnava societatea urbana. E minunat sa intri in casele acestor oameni, sa fii primit cu sufletul deschis, sa ti se vorbeasca ca si cum ai fi un membru al familiei, un oaspete drag asteptat saptamana de saptamana. Si sunt fericita atunci cand imi spun ca duminica la pranz, dupa ce vin de la biserica, intra in casa, deschid televizorul si privesc cu totii emisiunea "Tezaur folcloric". Cu atat mai mult in zonele in care postul national de televiziune este singurul ce poate fi receptionat. E o legatura pe care ma bazez cu toata credinta, pentru ca singur publicul da masura valorii acestei emisiuni. Merg pe strada si oamenii imi zambesc si ma saluta, chiar daca nu ne-am vazut niciodata, iar salile sunt arhipline la spectacolele noastre. Nici nu-mi mai pasa, atunci cand ma intorc inapoi, acasa, ca am necazuri, ca am de rezolvat problemele inerente de la serviciu. Ca trebuie sa trec peste piedicile pe care diversi "oameni de bine", care incearca sa minimalizeze spatiul acordat folclorului in structura unui program de televiziune nationala, mi le pun, neobosit. De aceea, aceste drumuri prin tara mie imi incarca bateriile sufletesti si imi dau curajul de a continua aceasta munca titanica. Ar trebui sa ma mai potolesc putin, dar imi fac si acum bagajul cu aceeasi frenezie cand e vorba sa plec prin tara, ca si acum 18 ani, cand am pornit prima oara cu o echipa de televiziune dupa mine, sa realizez prima emisiune.
- Nu va e teama ca intr-o buna zi nu veti mai avea materiale pentru emisiunile dvs., ca vana folclorului autentic va seca pentru totdeauna, asa cum s-a intamplat in multe din tarile vestice, care nu mai stiu cum sa-si identifice radacinile?
- Nu, pentru ca e foarte departe ceasul acela. Am invatat de la profesoara mea, distinsa d-na Emilia Comisel, si dansa, la randul ei, a invatat de la Constantin Brailoiu, fiindu-i studenta si colaboratoare, ca nu-ti ajunge o viata de om sa cunosti folclorul. Asa ca, cine-si poate permite astazi sa declare ca ar cunoaste folclorul romanesc in intregime?! La fiecare dintre drumurile mele aflu lucruri noi si nu mi-e teama ca la un moment dat nu voi mai avea ce sa arat oamenilor. Si trebuie sa spun ca folclorul exista viu acum in doua locuri: in sat - unde mai sunt rapsozi, creatori populari (desi sunt acum atatea influente care mai strica gustul acestor oameni) si pe scena, acolo, in sala, unde oamenii asculta nu doar cu urechile, ci si cu inima.
- Care va e cea mai draga inregistrare din videoteca emisiunii dvs.? Va amintiti de un moment special?
- Imi amintesc de fiecare inregistrare, fiecare unde, cand si in ce conditii a fost facuta, cu cate lacrimi si cu cata sudoare (cand ma-nfurii, spun ca toate au fost facute cu sange). Cea mai draga amintire este momentul in care am inceput seria concertelor "Tezaur folcloric". Primul concert a fost pe 1 martie 1988 si a venit atata lume la Sala Radio, unde s-a tinut, incat Tudor Vornicu mi-a spus ca trebuie sa repetam concertul a doua zi pentru puhoiul de lume ramasa afara. Si toti interpretii veniti din provincie au ramas inca o zi in Bucuresti, cu mare bucurie si entuziasm. Era o atmosfera extraordinara, nu va mai spun cum erau repetitiile pentru aceste concerte. Tin minte ca le realizam cu Orchestra Radio condusa de Paraschiv Oprea si sa fi vazut cei mai mari solisti pe care i-am avut, incepand cu Efta Botoca, Maria Ciobanu, Ionel Budisteanu, Lucretia Ciobanu, Benone Sinulescu, cum veneau la repetitie zi de zi, cu o saptamana inainte de concert, si stateau asteptand sa le vina randul, fara sa spuna ca sunt ocupati, ca au alte probleme. Imi amintesc ca si pentru noi aceste repetitii erau momente de sarbatoare, imi amintesc cum spunea Paraschiv Oprea cand il asculta pe Botoca: "Asta-i tatal lor!". Sau cum avea ochii plini de lacrimi cand o urmarea pe Maria Ciobanu cantand la pian anumite cantece. Chiar aceste repetitii in sine erau un spectacol. Si in "Formula As", si in "Tezaur folcloric", se oglindeste aceeasi lume: cea care traieste in respect pentru legile cerului si ale pamantului- Cum vedeti aceasta aniversare - 18 ani de "Tezaur folcloric", cum v-ati gandit s-o sarbatoriti?
- Ne-am hotarat sa ne intalnim la Teatrul National din Bucuresti pe 1 martie, impreuna cu cat mai multi dintre cei care au colaborat sau au fost oaspeti in aceasta emisiune. In afara acestui spectacol, vom marca momentul aniversar prin editarea de casete audio, video si Cd cu materiale inregistrate de-a lungul anilor in cadrul emisiunii noastre. Colectia de albume va fi realizata cu Casa Roton, prin colaborare cu Electrecord. De asemenea, vom aduna cateva ganduri ale unor colaboratori, prieteni dragi, sustinatori ai emisiunii, telespectatori de marca, intr-o brosura aniversara ce va fi realizata cu sprijinul pictorului Mihai Bandac.
- Va considerati un om implinit? Ce va doriti mai mult decat ceea ce aveti acum?
- E foarte important sa crezi in ceea ce faci, in rostul tau pe lumea asta, pentru ca nimeni nu vine pe lume degeaba, ci fiecare are menirea lui. O vorba din batrani spune ca fiecare om trebuie sa lase o urma a trecerii sale pe pamant: sa sadeasca un pom, sa ridice o casa, sa se recunoasca in zambetul unui copil. Le am pe toate, si am in plus recunostinta pe care o citesc in privirile celor care-mi declara ca iubesc emisiunea mea. Mi-as dori mai multe, mi-as dori sa existe un canal de televiziune care sa difuzeze folclor, asa cum exista Mtv sau alte canale de muzica, dar eu nu am posibilitati sa intreprind singura o asemenea actiune... Ma gandeam uneori ca macar un mic post de radio, acolo, la mine acasa, in Muscel, sa am, ca sa pun muzica pentru muscelenii mei.
- Ce le-ati transmite telespectatorilor dvs. si celor care va iubesc emisiunea, acum, la ceas aniversar?
- Le doresc tuturor liniste si puterea de a se bucura macar de o particica din atata intelepciune si de atata viata cata este adunata in folclor. Pentru ca, de fapt, de asta ne bucuram atunci cand, cu simturile noastre mai mult sau mai putin tocite de truda zilnica, inca mai suntem capabili sa primim prin intermediul unui cantec mesaje de la stramosii nostri. As vrea sa mai spun un lucru pe care l-am realizat acum, vorbind cu dvs. Revista "Formula As" implineste 400 de numere, emisiunea "Tezaur folcloric" implineste 18 ani si este un lucru extraordinar ca ne leaga ceva: faptul ca ne preocupa aceeasi lume - lumea care a trait si traieste in respect pentru legile cerului si ale pamantului, in tipare de viata verificate de timp si de strabunii nostri. Ne adresam oamenilor de la suflet la suflet, incercand sa le propunem modele de viata prin apropierea de traditie, de intelepciunea de odinioara a oamenilor, de respectul lor pentru natura, pentru tot ceea ce inseamna viata si credinta in Dumnezeu. Mi-a placut foarte mult cand in revista "Formula As" am gasit un reportaj realizat la Manastirea Cetatuia Negru-Voda, care este langa satul meu din Muscel, si ma gandesc ca fiecare se bucura atunci cand gaseste in paginile unei reviste sau intr-o emisiune ceva cu care sa se identifice, in care se recunoaste pe el, pe stramosii lui, isi recunoaste radacinile. La Stoienesti, in Muscel, este locul cel mai frumos din lume pentru mine: acolo am recladit casa bunicilor si acolo ma voi aseza cand nu voi mai putea face televiziune. Corina Pavel