In exclusivitate pentru "Formula As"
Vocile Mileniului Trei</b><b>Soprana Angela Gheorghiu si tenorul Roberto Alagna"Canta ca sa existi, exista ca sa poti darui"<b></b> Visul oricarui tanar cantaret de opera este sa ajunga sa cante macar o data in celebrele sali de concerte Metropolitan si Covent Garden. Dupa un debut stralucit, realizat in urma cu 7-8 ani, la mijlocul lui decembrie, soprana Angela Gheorghiu si sotul ei, tenorul Roberto Alagna, au avut prilejul sa reintalneasca publicul din New York in cinci spectacole, cu opera "Elixirul dragostei" de Donizetti. Succesul a fost urias. De altfel, tinerii cantareti vor reveni la Metropolitan in anul 2000 in "Carmen" (Roberto) si "Turandot" (Angela).
Sarbatorile Craciunului i-au gasit la Londra, unde au aparut la Opera Regala intr-un mare concert, pe 27 decembrie. A fost o demonstratie de inalta tinuta vocala si plina de expresivitate, cu arii si duete de mare dificultate din "Othello" si "Forta destinului" de Verdi, "Lucia di Lammermoor" de Donizetti, "Pescuitorii de perle" de Bizet, "Tosca" si "Madame Butterfly" de Puccini. La cererea publicului - care i-a rechemat cu urale si batai din picioare aproape o jumatate de ora - au mai interpretat, in duet, "Muzica" de George Grigoriu si melodia de muzica usoara "Come prima" si, separat, cate un cantec de Craciun.
Prezenta in sala la concertele lor (am petrecut timp de douazeci de zile alaturi de Angela Gheorghiu si de sotul sau, Roberto Alagna), am fost fericita si mandra de succesele lor, am vazut ce "diagrama" socanta poate avea viata alaturi de doi artisti aflati in top. Fara nici o indoiala, ei formeaza la ora actuala cel mai valoros cuplu solistic al lumii, si afirm acest lucru avand sursele de comparatie chiar pe vestitele scene amintite! Dar nu-i usor lucru sa te mentii la asemenea cote ametitoare, sa fii permanent "in vitrina". E placut sa stai in cele mai luxoase hoteluri, sa mergi cu limuzine ca in filme, sa mananci uneori la cele mai renumite restaurante, sa primesti bomboane si buchete enorme de flori, sa dai autografe, dar cate zile de izolare, cate ganduri, cate nopti nedormite si ore de tacere te costa toate acestea! In ziua spectacolului, cei doi mari cantareti aveau emotii.
- Este o etapa importanta a carierei voastre?
Angela: Da si nu. Da, pentru ca si prin aceste spectacole obisnuite se construieste un drum artistic, nu, pentru ca exista perioade cu adevarat grele, pe care noi le traversam in viata atunci cand, pe langa aparitiile pe scena, avem inregistrari de disc, promo-uri, sedinte foto, conferinte de presa, intalniri de tot felul.
Roberto: Recunosc ca pentru mine efortul acesta a fost destul de mare. Drumurile pe meridiane diferite ma obosesc, nu ma adaptez usor de la un fus orar la altul. Nu pot sa dorm si asta e chinuitor...
Angela: De fapt, noi, artistii, suntem ca nomazii care-si poarta casa prin lume.
- Ce preferati: spectacolul sau concertul?
Roberto: Tot ce facem ne pasioneaza in mod egal. Eu cred ca un artist trebuie sa fie la fel de implicat, indiferent de contextul in care se exprima.
Angela: Un concert te expune mai mult ca artist. Nu mai ai parteneri, costum, decor, ambianta scenei - responsabilitatea e mai mare. Insa eu imi iubesc la fel toti "copiii".
- Dar rolurile?... Poate fi considerata Mimi din "Boema" rolul "fetis"?
Angela: Nu, nu. A fost doar o coincidenta ca mi-am dat examenul de stat cu el si ca am obtinut primele mari succese in lume cu acest personaj. Eu ma simt bine in tot ceea ce fac. De fiecare data cand reiau un rol, ma reindragostesc de el.
Roberto: Mie mi-au placut totdeauna personajele care seamana putin cu mine, de aceea, la loc de frunte se afla acum Romeo din "Romeo si Julieta". Imi plac sinceritatea, tineretea, elanul lui romantic, imi place muzica lui Gounod, iar finalul operei este, cred eu, mai spectaculos decat in piesa lui Shakespeare. Daca il mai cant si cu Angela, atunci este perfect.
- Ce proiecte aveti pentru inceputurile anului 2000?
Roberto: Realizarea discului meu de arii franceze este deja un lucru cunoscut de opinia publica. Va fi inregistrat la Londra, sub egida Emi, cu dirijorul Bertrand de Billy. In acest timp, Angela va fi Mimi din "Boema" la teatrul San Carlo din Napoli, alaturi de un alt Rodolfo, Giuseppe Sabatini. Deh, ne mai si despartim...
Angela: ...ne vom revedea, insa, pe 22 ianuarie, cand vom avea un nou concert in doi, la Palm Beach (Miami), dupa care ne intoarcem la Covent Garden cu "Romeo si Julieta".
- De unde aveti energia de a merge mereu mai departe: va dinamizeaza succesul, satisfactiile materiale?
Angela: Sigur, ne face placere sa fim ovationati si sa ducem o viata lipsita de griji, dar puterea ne-o luam din placerea de a face ceea ce facem. Din cant si din munca ne incarcam bateriile.
Roberto: La mine, pasiunea vine dintr-un instinct. Am nevoie sa cant, asa cum am nevoie de aer. Sunt indragostit de vocea umana. Cand ma scol dimineata si nu-mi suna glasul cum trebuie sunt total nefericit, dupa cum sufar daca un coleg de-al meu nu are o zi fasta pe scena.
- Am observat ca o parte a presei v-a atribuit fel de fel de porecle legate de exigentele mari pe care impresarul vostru, Levon Sayan, le are in legatura cu onorariile pe care le incasati...
Angela: Noua nu ne prea mai pasa de ceea ce scrie presa, nici nu mai citim, ne preocupa numai valoarea evolutiei noastre, restul sunt barfe. Suntem constienti insa de locul pe care il avem intre artistii momentului si faptul ca suntem destul de transanti in declaratii deranjeaza.
Roberto: Faptul ca avem atatea inregistrari pe disc si pe casete video, ca suntem, poate, mai mediatizati decat altii, ii tine in rezerva pe unii dintre colegii nostri. Pacat! Noi, cantaretii de opera, reprezentam o lume deosebita, o adevarata confrerie artistica. Ar trebui sa fim mai uniti, sa nu ne certam, sa nu ne uram, sa devenim prieteni.
- Roberto, revista "Clasica" din luna decembrie a fost realizata in exclusivitate de tine, de la articolul de fond pana la ultimul interviu. Ti-a fost greu sa fii jurnalist?
Roberto: Nu mi-a fost usor. Am muncit zece luni ca sa concep totul. Sunt interviuri cu dirijori si solisti, sunt gandurile mele legate de Paris, de compozitorul meu preferat - Verdi, cronici despre propriile mele inregistrari... Am facut-o insa cu placere si cu multa seriozitate. In plus, am realizat si un disc cu cateva dintre preferintele mele muzicale, un disc pe care l-am inceput cu Nicolae Herlea si l-am sfarsit cu Angela Gheorghiu - doua glasuri superbe, considerate de mine "fenomene" vocale. De altfel, asa cum ai remarcat, eu nu fac vocalize, pun un disc cu Nicolae Herlea si cant cu el; poate e straniu, dar pentru mine e ca o terapie: vocea lui imi face bine.
- Angela, am fost impresionata ca in concertul de la Londra ati interpretat impreuna aria "Muzica" din opereta "Valurile Dunarii" de George Grigoriu. Sa inteleg ca muzica romaneasca este o permanenta in gandurile tale?
Angela: Asa as dori, dar pentru asta trebuie sa fac un apel catre compozitorii nostri contemporani, carora le cer sa scrie muzica si pentru noi, cantaretii, adica lucrari frumoase, cantabile, venite din suflet, pline de sentimente. Pentru asta trebuie sa studieze vocea umana, s-o iubeasca, sa-i inspire, asa cum i-a inspirat pe Verdi si pe Puccini.
- Poate sa numeasca marea cantareata Angela Gheorghiu cateva soprane preferate?
Angela: Cum sa nu! Sunt multe soliste de opera pe care le admir, dar am sa ma opresc la cele din Romania. Incep cu Hariclea Darclee, Florica Cristoforeanu, Maria Cebotari, Viorica Ursuleac, continuu cu Virginia Zeani, Ileana Cotrubas, Marcela Slatinaru, Eugenia Moldoveanu (pe care am adorat-o in tot ce a facut) si sfarsesc cu cele din generatia mea: Leontina Vaduva (cu care am petrecut multe zile, ca doua surori, o artista cu o voce superba) si Iulia Isaev (buna mea prietena care face o cariera frumoasa). Alti artisti romani pe care ii admir sunt: Nicolae Herlea (un glas la care trebuie sa ne inchinam ca la ceva dumnezeiesc), Ludovic Spiess, David Ohanesian, Vasile Moldoveanu, Eduard Tumageanian, Elena Cernei, Viorica Cortez, Ruxandra Donose, Carmen Oprisanu, Gabriela Popescu, Alexandru Agache, Sorin Coliban si altii. De fapt, sunt foarte mandra de aceasta "comoara" de voci pe care Romania a oferit-o lumii de un secol incoace!...
- Ce va doriti in anul 2000 si ce urare le adresati cititorilor revistei "Formula As"?
Angela: Sanatate si iar sanatate!
Roberto: Eu... am de toate, tot ce-mi doresc: o sotie superba, cu o voce rarisima, pasionata si generoasa, o fetita de noua ani care acum canta si la pian, o familie armonioasa in Franta, dar si in Romania. Ramane sa fim sanatosi, sa ne "trezim" putin ca sa vedem ce frumoasa e viata, sa fim mai toleranti si mai filosofi.
Angela: Sperand ca printre cititorii acestei reviste se gasesc si spectatori sau telespectatori care m-au aplaudat in Romania, in productiile Conservatorului sau in emisiunile de la televiziune - "Va place opera?" - in care am cantat inca din primul an de studii, as vrea sa le adresez un mesaj direct: "Dragii mei, nu uit ca voi ati fost primii care mi-ati dat o diploma de incurajare, de putere, de dragoste, si asta mi-a fost si-mi este de ajutor, mai ales acum, cand sunt departe de casa. Sper sa nu ma uitati si sa ne revedem cu bine".
La multi ani! Luminita Constantinescu