- Melodiile voastre ("Te voi rapi la noapte"), pline de cuvinte si sunete fermecate, par adesea desprinse din cartile cu povesti. V-au placut mult basmele in copilarie? In lumea atat de pragmatica din zilele noastre, mesajul lor mai poate fi receptat?
Adi: - Cum sa nu, mama, bunica si toate femeile clanului ma adormeau cu povesti. Eu indrageam povestea lui Praslea cel Voinic, cu zmeul care fura merele.
Sorin: - Am citit de nenumarate ori povestea "Palosul Fermecat". Era o carte groasa, scrisa de un ungur, din care lipseau exact paginile de la mijloc, unde avea loc lupta. Povestea incepea cu intriga, cand eroul pornea in cautarea palosului fermecat, apoi paginile lipseau, lipseau, lipseau si apoi incepea iar povestea, cu palosul deja gasit si printesa salvata. Eu ma distram imaginandu-mi diverse scenarii pentru paginile lipsa.
Pupe: - Mi-a placut la nebunie o carte care se numea "Mantica". Acum citesc povesti din "Manualul de umor alternativ" al celor de la Divertis. Mi l-a dat Gyuri Pascu, spunandu-mi ca banuieste ca-l voi tine in baie. Si asta e adevarul, dar povestile sunt frumoase.
Adi: - Atata vreme cat oamenii nu renunta la vise, basmele vor trai. Iar faptul ca cineva descopera in muzica noastra un abur cat de vag de poveste, e minunat.
Mircea: - Eu eram fascinat de povestile din "1001 de nopti", poate fiindca nu se mai terminau niciodata.
- Fiindca am trecut de la basme la vise, e cazul sa va intreb daca in viata voastra desfasurata in ritmuri de rock"n" roll mai exista loc pentru ele. Mai visati?
Adi: - De foarte multe ori visez ca zbor, ma ridic de la pamant si plutesc in aer. Sau uneori inot in vis. In timp ce visez, stiu ca am puterea de a ma salva prin zbor, atunci cand intervine vreun pericol.
Sorin: - Eu am vise clasice. Zbor in vis, incerc sa alerg, dar nu reusesc sau vreau sa tip, dar nu pot. In general, dupa miezul noptii, ma trezesc si, daca noaptea e blagoslovita, scriu franturi de versuri sau cantece intregi. Cele mai mari momente de inspiratie sunt cele de noapte.
Pupe: - Visez mai nou cutremure (datorita acestei cutremurofobii generale) si intotdeauna scap. Mai visez ca mi se sparge masina sau ca mi se fura farurile la Dacie si eu nu pot face nimic. Cand nu pot sa adorm, imi imaginez ca inot cu o casca pe cap si cu ochelari speciali si imediat ma fura somnul.
Mircea: - In vis, eu ori sunt imobilizat, ori ma misc greoi, ori imi cumpar bas cu cinci corzi. Am visat odata ca mi s-a stricat chitara - a fost un adevarat cosmar.
- Sa mutam discutia catre un gen mai aparte de vise: de dragoste. Care e cea mai frumoasa declaratie de iubire care vi s-a facut?
Adi: - Eram in clasa a Iv-a si colega mea de banca se indragostise de mine; mi-a lasat un biletel prin cineva, in care scria ca-i plac ochii mei... sau cam asa ceva. Seara a trecut pe la mine sa ia un caiet, eu n-am poftit-o inauntru fiindca mi-era frica. Mi-a zis sa inchid ochii, eu i-am inchis si ea m-a pupat pe buze.
Sorin: - Prefer declaratiile faptice. Din punct de vedere profesional, pentru noi orice "bis" e o declaratie de dragoste din partea publicului.
Pupe: - Cred ca atunci cand prietena mea mi-a spus prima oara ca ma iubeste si eu am crezut-o.
- Daca v-ati intalni cu pestisorul de aur care implineste doar o singura dorinta, care ar fi aceea?
Adi: - Mi-as dori sa fiu un om implinit.
Sorin: - In plan personal nu-mi doresc nimic in plus, in plan profesional mi-as dori sa am permanent inspiratie si imaginatie.
Mircea: - Daca ar veni la mine pestisorul care implineste o singura dorinta, singura dorinta ar fi sa mi-l trimita pe pestisorul care implineste trei dorinte.
- Nu simtiti uneori nevoia sa va retrageti intr-un spatiu ca de poveste, un loc lipsit de aglomeratia Capitalei, in care sa fiti doar voi cu gandurile voastre?
Adi:- Noi suntem cam egoisti cu muzica noastra, facem muzica din dorinta de a ne exprima. Traim o groaza de sentimente, sunt aceleasi ca si la alti oameni, dar noi ni le manifestam punandu-le pe note. Refugiul nostru e chiar muzica.
Sorin: - Tocmai de aceea punem suflet in tot ceea ce facem. Au trecut trei ani de la lansarea primului album si inca suntem in atentia publicului. Am renunta la toate vanzarile de discuri si la concertele in fata a mii de oameni daca cineva, peste zeci de ani, va fredona melodiile noastre.
Adi: - Nu ne consideram perfecti si nici nu suntem conservatori. Nici un album n-o sa semene cu altul, muzica inseamna progres; mai avem multe lucruri de realizat fiindca fiecare treapta aduce cu sine alte pretentii...
Fotografii de Luana Mitran