Despre arcurile de fier ale relaxarii fiscale

Toma Roman
Paul Bran. Rectorul Academiei de Studii Economice Bucuresti. "Guvernantii nostri vor sa stranga rapid niste bani, fara a-i stimula pe cei de la care ii iau".

Sub regnul birocratiei
- D-le profesor, asa-numita "relaxare financiara", promovata in momentul de fata in Romania, starneste panica in loc de adeziuni. Impactul impozitarii globale asupra functionarii economiei romanesti este profund negativ. Era necesara introducerea acestui sistem fiscal? Ce efecte va avea ea?
- Impozitul global este o forma moderna de impunere, corecta din punct de vedere social pentru o tara dezvoltata. El este o forma de stimulare a activitatilor economice prin deducerile din baza de impunere, prin cotele diferentiate pe care le presupune pentru diversele venituri, ceea ce il recomanda ca un instrument foarte corect pentru asigurarea bugetului. Din pacate, la noi, aplicarea lui se loveste de cel putin doua hibe. Prima este legata de modul de aplicare, ce presupune o birocratie extraordinara, care va face ca din impozitul colectat sa se cheltuiasca foarte mult pentru cei care-l vor calcula si urmari, reducandu-se astfel din ceea ce se numeste "randament fiscal". Celalalt neajuns este ca modelul adoptat de noi nu prevede deduceri si scutiri din baza impunerilor. In sensul acesta, vreau sa va redau o discutie, purtata inainte de 1989, cu un profesor neamt, care-mi spunea ca dupa concediu se va duce in tara lui sa-si mai adauge o camera si un garaj la casa. "D-le, l-am intrebat, da" de unde mai ai bani dupa ce ai stat si la mare intr-o tara straina?" El mi-a raspuns ca va primi bani inapoi de la Fisc, dupa recalcularea impozitarii pe venitul ultimului an. Deci, in Germania, ca si in tot Vestul, impozitul global vizeaza stimularea prioritara a investirii fondurilor suplimentare in asigurarea unui trai decent. In momentul in care un cetatean oarecare se apuca sa faca o investitie, el are o scutire. El este astfel obligat sa faca o activitate, fara ca bugetul sa piarda. Construind ceva, neamtul meu plateste in fapt alta forma de impunere, alt Tva, pentru ca trebuie sa cumpere caramizi, sa-si plateasca muncitorii, deci largeste angrenajul economic al fiscalitatii, ceea ce la noi nu se intampla. De aceea, sistemul nostru, care nu prevede asa ceva, va avea mai degraba efecte de stagnare economica.
- Cum se va recupera la noi Tva-ul, daca sistemul propus este rigid? Formula romaneasca pare extrem de complicata pentru cei dornici sa munceasca suplimentar prin colaborari temporare.
- Dupa conceptia clasica, Tva-ul trebuie platit de utilizatorul final al unui produs. Cel care cumpara un ziar sau o paine, un utilaj etc. Toti cei din amontele realizarii finale a produsului trebuie sa isi recupereze ceea ce au platit anterior din vanzarea urmatoare. Recuperarea se realizeaza cel mai usor la intreprinderile industriale, pentru produsele carora sunt usor de calculat preturile platite anterior la materia prima sau energie. La ansamblul social, aplicarea acestei tehnici presupune o contabilitate extrem de bine pusa la punct si o colaborare completa cu Ministerul Finantelor.
- Avem noi o astfel de situatie?
- Aici apare o alta hiba, care face ca cei indreptatiti sa recupereze Tva-ul sa nu-l mai recupereze. De exemplu, invatamantul este scutit de Tva. Dar nimeni nu ofera materiale necesare acestuia fara Tva. Institutiile de invatamant ar trebui deci sa recupereze aceste taxe de la Ministerul de Finante, ceea ce este aproape imposibil. Deci, prevederi legale, cuprinse in legi organice, cum este cazul din exemplul dat, devin extrem de greu de aplicat pentru ca presupun punerea in miscare a unui aparat birocratic complicat, descurajant pentru realizatorii unui produs final.
- Ce-ar trebui facut in acest caz, d-le profesor?
- Ne-ar trebui o legislatie foarte clara si o aplicare a ei pe masura. Un fost profesor de-al meu, care lucra la Banca Nationala, mi-a spus ca pe vremuri, deasupra casieriei scria: "Banca nu greseste niciodata!". Cand cineva s-a dus, dupa o incasare, la ghiseu si a spus: "D-le, mi-ati dat mai mult", i s-a aratat afisul. Deci, oricare ar fi fost situatia, Banca ramanea serioasa. Ea nu avea voie sa greseasca, nici in plus, nici in minus. Or, la noi s-au formulat legi fara a se prevedea aparatul care sa le aplice. In acest mod, in domeniul fiscal, este posibila si evaziunea si nesupunerea civica la impuneri si, in consecinta, deturnarea negativa a actiunii economice.

"Cat mai mult din cat mai putin"
- Asta inseamna ca noul sistem de impozitare va afecta foarte diferit categoriile de cetateni.
- Este evident ca el ii va afecta cel mai tare pe cetatenii corecti! Or sa fie iarasi inghesuieli enorme la administratiile financiare. Poate mai putin la ghiseele de plata, decat la cele de reclamatii.
- Si nu exista modalitati de evitare a acestor "inconveniente"?
- S-ar putea, dar asta ar insemna cresterea costurilor de functionare a tuturor institutiilor si intreprinderilor. Ele vor trebui sa angajeze personal suplimentar pentru a tine evidenta tuturor acumularilor de incasari ale veniturilor, pentru a avea, la sfarsitul anului, situatii clare, pentru cat a castigat si a platit fiecare salariat.
- Asta inseamna ca, practic, aplicarea corecta a noului sistem este aproape imposibila.
- La noi totul este posibil, dupa principiul: "Hai sa-ncepem si apoi vom vedea". Dar, in aceasta situatie de criza economica, un astfel de principiu poate discredita complet un gest fiscal foarte modern si eficient in tarile dezvoltate. Aplicarea sistemului de impozitare globala poate genera, din aceasta cauza, efecte contrare.
- Deci, sustineti ca impunerea lui a fost pripita si ca "relaxarea" fiscala este, de fapt, o constrangere?
- Da. Guvernantii nostri vor sa stranga rapid niste bani fara a-i stimula pe cei de la care ii iau. La noi, in fiscalitate, este celebra de mult o formula: "Cat mai mult din cat mai putin". Or, cu astfel de formule ne furam singuri caciula. Nu poti recolta cat mai mult, daca nu il stimulezi pe cel ce produce sa castige cat mai mult.
- Cum vedeti, in situatia data, anul fiscal ce incepe?
- Se va ajunge inevitabil la o crestere a cheltuielilor, pentru ca oamenii cinstiti, daca se vor duce undeva sa lucreze suplimentar, vor trebui sa ceara mai mult pentru a recupera impozitarea de 40% impusa prin lege, ceea ce-i va stramtora pe patroni, pentru ca le reduce profitul. Or, ceea ce se va castiga astfel la impozitul pe salarii se va pierde la impozitul pe profit, profitul fiind - in noile conditii - mult diminuat. Asta va stimula formule de plata necontabilizate, ilegale. Patronii, intreprinzatorii nu vor avea, legal, alte posibilitati decat sa isi reduca profiturile sau sa dea faliment, pentru ca sistemul nostru nu prevede stimularea activitatii economice in primul rand prin reducerea impozitarii pe profitul reinvestit. Perspectiva nu este, asadar, deloc roza. Consecintele vor fi, in acest caz, reducerea activitatii economice, diminuarea sau chiar anularea sanselor de castig pentru cetatenii ce pot si vor sa lucreze cat mai mult.

Cu mana in buzunarele cetatenilor
- Ce ar putea elimina aceste efecte negative?
- Solutii se gasesc. Dar ele nu trebuie cautate in instrumentele fiscale utilizate la finalul oricarei activitati, de tipul impunerilor, cotizatiilor etc. Acestea trebuie aplicate in primul rand la activitatile generatoare de venituri mari, adica in activitatile economice dezvoltate in toate sectoarele majore de existenta. Numai aici pot fi gasite rezerve pentru buget, pentru invatamant, sanatate, cultura. Rezervele se fac din economia reala, nu din buzunarul cetatenilor.
- Dar, d-le profesor, cum poate fi acum stimulata economia reala?
- D-le, ocupandu-te de ea. Industria, de exemplu, nu este stimulata facand politica de partid. Noi discutam si vrem ca altii sa ne faca treaba. Asteptam sa ne arate nu stiu cine cum sa facem privatizare, ce sa dezvoltam si cum. Lucrurile astea trebuiau sa fie deja facute.
- De ce nu s-au facut?
- Pentru ca avem obiceiul sa ne batem joc de prezent, negand complet trecutul si uitand viitorul. Majoritatea programelor politice nu-i stimuleaza pe intreprinzatori. Or, fara stimularea spiritului intreprinzator, o economie reala nu se poate dezvolta. Noul sistem de impozitare este corect, dar incomplet. Este ca si cum unui bolnav, caruia doctorul i-a prescris anume medicamente cu adjuvante, i-am dat numai medicamentele. Efectul poate fi pervers, chiar invers. In tarile dezvoltate, impozitul pe venitul global presupune acele deduceri care stimuleaza investitiile. La noi sunt dedusi pentru trai 800.000 de lei, din care 15% sunt acceptati drept cheltuieli profesionale. Pai, ce poti sa faci cu 15% din 800.000 de lei? Cred ca nu-mi ajung nici pentru un abonament la ziarul dvs.
- Si atunci, ce este, totusi, de facut?
- Sa ne apucam de treaba. Chiar daca formula pare anacronica. In primul rand, trebuie sa regandim starea in care ne aflam. Sa vedem in ce zona actionam. Apoi, dupa ce analizam posibilitatile economiei noastre, trebuie neaparat sa incercam sa cucerim piete externe pentru desfacerea produselor ei. Vrem economie de piata, dar piata o neglijam. Nu putem sa traim fara piata, dar piata nu poate fi castigata decat actionand. Americanii merg pana la razboi pentru a-si castiga piata. Noi nu putem cuceri piata decat producand bine si mult. Si formand oameni care sa impuna aceasta productie. Uite, va dau un exemplu de strategie de cucerire a pietii din Moldova. Cum stiti, am fost rectorul Academiei de Studii Economice din Chisinau. Se punea problema achizitionarii de bumbac din Uzbekistan. Dar cei de acolo nu tratau decat cu cei care rezistau la bautura doua-trei zile. Cel care rezista, castiga. Va sa zica, si asa se castiga piata. Noi trimitem si azi ofertanti pe baza de simpatii politice sau algoritm, cum inainte trimiteam pe baza de dosar. Ei se duc mai mult pentru contacte, decat pentru contracte. Daca le-am gasit, trebuia sa ne intoarcem spre interior pentru a produce tot ce solicita ele. Atunci se va vedea ce este viabil in economia noastra, ce aduce valoare. Intr-o societate dezvoltata produc valori, in primul rand, ramurile primare, structurate pe resursele mediului. De pilda, una dintre cele mai potente ramuri primare ale economiei noastre este agricultura. Este aproape incredibil cum ne batem joc de aceasta sursa de valoare. Ce conteaza ca un milion de hectare au ramas necultivate? Ce ne pasa ca s-a distrus sistemul de irigatii? Avem un izvor de valoare care ar trebui gestionat cu maxima eficienta, de la producator la administratorul guvernamental. Daca nu stimulam producatorul, din orice domeniu, valoarea - ce creste sau scade in circuitul economic - se risipeste. O gestiune corecta o inmulteste. Nu stim sa ne gestionam valorile.
- Deci, d-le profesor, ar trebui schimbati, mai intai, chiar gestionarii valorilor.
- Este prima cerinta. Si apoi, ar trebui gasita o solutie de gestionare a "gestionarilor". Fara o aplicare corecta la problemele tarii, riscam sa ne miscam intr-un cerc vicios.
- Va multumesc.