- Intr-un interviu precedent, acordat revistei "Formula As", va prezentam cititorilor in postura de director al Teatrului National din Timisoara. Pentru interviul de fata, va solicit ca director al... Teatrului "Bulandra" din Bucuresti. Cum s-a produs aceasta metamorfoza?
- Mi-a fost destul de greu sa plec, dupa aproape trei ani de directorat la Teatrul National din Timisoara, mai ales ca urma o perioada roditoare, cand puteam gusta din plin succesul. Venind in Bucuresti, am luat-o de la inceput. Am fost solicitat sa dau concurs si iata-ma director la Teatrul "Bulandra"; o mare bucurie, dublata insa de teama si de retinere, datorita extraordinarei reputatii a acestui teatru. Mie insa imi plac provocarile si am ridicat manusa. Nu am cuvinte sa exprim cat de onorat ma simt in postura de director al acestui teatru. Daca la Timisoara a trebuit sa lupt pentru a schimba mentalitatea oamenilor ce lucrau in acel teatru, aici este invers. Teatrul "Bulandra" este un teatru de elita si trebuie cultivat mai departe in acest spirit al canalizarii multiplelor sale capacitati creatoare. Nu am de facut schimbari majore. Am preluat mostenirea pozitiva a tuturor directiunilor anterioare, caci fiecare director al acestui teatru a construit, a lasat in urma ceva bun. Vreau sa-i multumesc si aici d-lui Victor Rebengiuc, fostul director, pentru felul in care s-a produs predarea stafetei. Am lucrat o vreme impreuna, pentru ca la "Bulandra" se produce un fenomen de continuitate si nu o ruptura, asa cum se intampla de obicei cand se schimba directorii.
- Ce premiere pregatiti pentru prima parte a anului 2000?
- Ultima premiera din 1999 a fost "Thomas Becket" in regia lui Adrian Pintea. De curand, am inceput repetitiile la spectacolul "Turandot", cu Maia Morgenstern, in regia Catalinei Buzoianu. Alti doi regizori de marca se pregatesc sa-si convoace actorii la repetitie: Ducu Darie cu "Edmond" de Goethe si Mihai Maniutiu cu doua piese "Zoon Erotikon" si "Imblanzirea scorpiei", ce va marca intoarcerea Oanei Pellea la Teatrul "Bulandra". De asemenea, ne pregatim pentru intoarcerea pe scenele romanesti, dupa aproape zece ani de absenta, a directorului nostru onorific, d-l Liviu Ciulei. El va veni pe 15 februarie pentru a regiza un proiect de anvergura, o bomba zic eu, "Hamlet", cu Marcel Iures in rolul titular. Va fi al treilea "Hamlet" de la "Bulandra", dupa cel interpretat de Fory Etterl si cel al lui Ion Caramitru, in spectacolul lui Alexandru Tocilescu, de acum 15 ani.
- Ce ne puteti spune despre proiectele internationale?
- Teatrul nostru face parte din Uniunea Teatrelor Europene, reprezinta deci Romania pe continent. Este un stimul puternic si sper sa intarim aceste legaturi europene. Este nevoie de o redotare a salilor, pentru ca spectacolele sa fie mai bune din punct de vedere tehnic si de o reorganizare a parghiilor functionale ale institutiei, asemanatoare cu cea a teatrelor europene. In ceea ce priveste turneele, vom fi pregatiti sa participam in noiembrie, la Budapesta, la Festivalul Teatrelor Europene si pana atunci, datorita relatiei foarte bune cu Institutul International al Teatrelor Mediteraneene, vom intreprinde in mai un turneu la Marsilia.
Un avertisment muzical
Tudor Gheorghe
"Mie-mi pasa!"
In ziua de 22 decembrie 1999, deloc intamplator aleasa, Tudor Gheorghe si-a lansat albumul "Mie-mi pasa!" (Cd si caseta Intercont Music). I-am ascultat atunci cuvintele si le-am crezut. Se simteau in ele o durere, o neliniste pentru tot ce se intampla in tara de azi.
Apoi a venit Craciunul, Anul Nou si alti sfinti si l-am uitat pe Tudor pana intr-o seara, cand mi s-a facut dor de muzica lui. Am desigilat Cd-ul si l-am ascultat o data si apoi inca o data. Acest "Mie-mi pasa!" este mai mult decat o neliniste, o durere. Este un strigat si un aspru avertisment, o atitudine civica despre care vreau sa dau de stire ca exista! Acelasi Tudor Gheorghe pe care il stim, dar maturitatea si forta lui, strigatul lui de azi, te infioara. Rostite sau cantate, cuvintele lui sunt grele de sens.
Transcriu cuvintele de pe banda, asa cum le poate auzi oricine: "Patriotismul nu-i bratara, sau papion, sau palarie,/ il porti sau nu, sa ti se para ca iti vine, sau nu, tie./ Te nasti cu el, ti-e un dat al sortii./ N-ai cum sa-l lepezi de pe tine. Il porti ca o camasa-a mortii,/ nu-l cumperi de la curti straine,/ ca de vandut n-ai cum sa-l vinzi./ E-un fel de suferinta crescuta dureros pe grinzi de suflet vechi si de credinti./ Aud si vad, citesc si tac, cuprins de sila ancestrala,/ plang de rusine ca am fost dac si c-am ajuns acum zabala/ in gura stirba a nu-stiu-cui/ care imi molfaie mandria si-mi bate lacrimile-n cui./ Si-mi rastigneste poezia". ("Patriotism")
Poezia sau cantecul lui Tudor Gheorghe, sparte in 26 de interventii, apartin mesajului politic. Titluri ca "Ruga la Timisoara", "Pune tata steag la poarta", "Dezamagire", "Colind de parlamentar", "Schimbare", "Catelandrii", "Maturizare", "Criza", "Tarziu", "Starea de fapt" sunt aproape suficiente pentru a rezuma zece ani din viata natiunii. O poezie politica, facuta din iubire si durere pentru semenii sai. "Nu ma bate frate, ma omori./ Uite cum se zbate sangele pe flori./ Nu sunt lucruri multe-n tara asta,/ noi am plans in noi, cand a fost mai greu./ Dar ne doare, ca am spart fereastra, si ne vede-n lacrimi, Dumnezeu./ Ia-ne Doamne orice perspectiva./ Roza, tricolora, cum o fi./ Ia-ne si bomboana din coliva,/ dar reda-ne verbul a iubi".
Aurel Gherghel
Carte
Selectia "Formula As"
"Dosarul" Mircea Eliade Ii (1928-1944). Cuvant inainte si culegere de texte de Mircea Handoca, Editura "Curtea Veche" (tel. 222.57.26), 270 pag., 30.000 lei. Cand ne laudam cu nu prea multi romani de notorietate universala, numele lui Mircea Eliade nu lipseste din nici o insiruire: operele sale literare si stiintifice sunt cunoscute pe toate continentele, fiind traduse in cele mai diverse limbi. La noi, cititorii lui Mircea Eliade sunt - presupunem dupa tirajele epuizate - numerosi, mai ales in ultimul deceniu, cand i s-au editat toate scrierile, cand manualele scolare l-au inclus la locul ce i se cuvine in literatura romana a secolului Xx si cand presa culturala a gazduit pasionate discutii in jurul personalitatii lui, cu speciala referire la optiunile politice-legionare din anii "30. De aceea, initiativa celui mai devotat eliadist roman, Mircea Handoca, de a aduna intr-o serie de volume toate documentele pro si contra Mircea Eliade, publicate in presa romana si straina intre 1926 si 1998, este de interes popular. Dupa un prim volum, aparut acum doi ani tot la Editura "Curtea Veche" (mai poate fi comandat la sediul acesteia), in care erau stranse articole din presa anilor 1926-1938, a aparut zilele acestea unul si mai interesant, fiindca cititorul isi poate forma singur, cu probele in fata, o parere despre ce este adevarat si ce nu in acuzatiile de antisemitism, legionarism, fascism, aduse lui Eliade. Avem astfel, puse alaturi, tulburatoarele pagini din "Jurnalul" lui M. Sebastian, referitoare la bunul sau prieten, scrisorile lui catre Mircea Eliade si articolele publicate de el despre volumele celui ce era considerat inca din 1928 "seful generatiei" sale - cu cateva (de ce nu toate?) din articolele incriminate, semnate de Mircea Eliade in 1934-1940, si fragmente din "Memoriile" si "Corespondenta" celui din urma, revelatoare pentru relatia sa cu Sebastian si cu Nae Ionescu. Acestora li se adauga polemicile din epoca in jurul romanului "De doua mii de ani" al lui Sebastian, precum si aprecieri despre Eliade, facute "la cald" de cei mai importanti critici interbelici - E. Lovinescu, G. Calinescu, Bazil Munteanu, Pompiliu Constantinescu. Cum e de presupus ca acest volum va relansa discutia provocata de publicarea "Jurnalului" lui Sebastian, cei care au urmarit-o, si in special profesorii de romana si studentii filologi, ar trebui neaparat sa citeasca "Dosarul".
Yasushi Inoue, "Lupul Albastru. Povestea lui Genghis-Han", in romaneste de Brindusa Prelipceanu, Editura "Humanitas", colectia "Spectacolul istoriei", 248 pag. Despre Genghis-Han (sau Gingis-Han, cum i se spune la noi), intemeietorul marelui Imperiu Mongol, a auzit toata lumea: un personaj legendar, intruchipare a razboinicului salbatic, insetat de cuceriri, navalind cu hoarda si pustiind totul in cale. Informatiile istorice despre el sunt putine si fragmentare, imaginea marii capetenii perpetuandu-se de opt secole mai mult pe cale orala, prin poeme epice "anonime si colective". Scriitorul japonez Yasushi Inoue si-a ales marea capetenie mongola drept subiect al acestui roman biografic, umpland conturul cetos al personajului cu viata, inzestrandu-l cu o psihologie framantata si construind in jurul lui o lume fictiva, de o reala frumusete artistica. Verosimil din punct de vedere istoric, romanul psihologic si de aventuri are si o componenta initiatica si poetica ce ii sporeste farmecul.
Adriana Bittel