[sapou]Februarie (Faurar)
(29 de zile. Ziua are 11 ore, noaptea 13 ore)[/sapou]Februarie este ultima luna a calendarului roman (cu inceput de an la 1 martie) si luna a doua a calendarului iulian si gregorian (cu inceput de an la 1 ianuarie). Denumirea populara a acestei luni - Faur (Faurariu, Faurar) - este legata de acei mesteri fauri, lucratori ai fierului, care pregateau sau ascuteau brazdarele plugurilor in asteptarea primaverii si a aratului. Acum se incheiau, de obicei, sezatorile si, o data cu ele, distractiile tinerilor din serile si noptile lungi de iarna. Peisajul spiritual al satului romanesc cuprindea un mare numar de sarbatori religioase si populare. Iata cateva dintre ele: Intampinarea Domnului, Sf. Toader, Martirii de Iarna, Trif Nebunul, Ziua Omizilor, Ziua Ursului, Sf. Haralambie, Mosii de iarna.
Batranii spun ca luna februarie a fost intotdeauna o luna capricioasa si rea. E suparata si vitrega deoarece i s-au "repartizat" cele mai putine zile. Pe de alta parte, luna februarie este si cea care marcheaza inceputul sfarsitului iernii: "Februarie doboara iarna", se spune in unele zone.
Credinte populare
Daca in februarie sunt turturi mari, vom avea o primavara lunga.
Daca noaptea de 1 februarie va fi senina, cu multe stele, primavara se va lasa mult asteptata.
Ziua de 2 februarie este considerata ziua intalnirii cu vara, "intalnirea subei cu camasa". Ea arata cum va fi primavara. Daca in ziua respectiva e viscol mare, primavara va fi tarzie; daca va fi o zi calduroasa, primavara va fi timpurie si calda. Ninsoarea in dimineata de 2 februarie prevesteste o recolta buna de cereale paioase, iar ninsoarea de dupa-amiaza - recolta buna de porumb. Daca in ziua de 2 februarie se insenineaza catre seara, trebuie sa ne asteptam la geruri mari pe 11 februarie.
Pe 21 februarie, omul iese si se incalzeste la soare. Iarna si-a pierdut puterea. Daca in aceasta zi va fi multa zapada, trebuie sa ne asteptam la inundatii mari.
Anii in care februarie are 29 de zile sunt considerati ani rai pentru sanatatea oamenilor si animalelor, fapt confirmat si de descoperirile stiintei privind influenta activitatii solare, in cicluri, asupra a tot ce este viu.
Sarbatori crestine
Intampinarea Domnului (2 februarie)
Cand Pruncul Iisus a implinit 40 de zile, dupa cerinta legii de atunci "ca orice intai-nascut de parte barbateasca sa fie inchinat Domnului", l-au dus Iosif cu Maria la Templul din Ierusalim. La intrare, Pruncul Iisus a fost intampinat de un batran cu numele Simeon, caruia i se vestise de catre Domnul Sfant ca: "Nu va vedea moartea, pana ce nu va vedea pe Hristosul Domnului". Simeon a luat copilul in brate, a cunoscut ca este Mantuitorul cel vestit de proroci si a zis: "Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace. Ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel".
Sarbatoarea Intampinarii Domnului a ramas ca indatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserica la 40 de zile de la nastere, pentru molifta de curatire a lor.
Sarbatoarea Mulierilor
Intampinarea Domnului este o sarbatoare foarte indragita de catre femeile aromance, care o mai numesc si Sarbatoarea Mulierilor (a muierilor). In ziua aceasta, toate femeile duc la biserica cate o litrie si o coliva, dar mai ales cele insarcinate, spre a cere Maicii Domnului nastere usoara, iar lehuzele spre a-i multumi de ajutorul ce le-a dat la nastere.
Sf. si Dreptul Simeon, Sf. Proorocita Ana (3 februarie)
Potrivit traditiei Bisericii, Dreptul Simeon s-a nascut in Ierusalim si a trait in apropierea Templului, asteptand venirea Mantuitorului Iisus Hristos. Tuturor le marturisea ca Dumnezeu i-a vestit ca nu va muri pana nu il va vedea pe Hristos. Tot Dumnezeu l-a indemnat, prin Duhul Sfant, sa-i intampine pe Iosif si pe Fecioara Maria si sa ia in brate pe Pruncul Iisus. Cuvintele rostite in momentul in care l-a inchinat pe Hristos Domnului in Templu: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace" - subliniaza ca si-a vazut visul implinit si poate muri linistit. Anul mortii Dreptului Simeon nu este cunoscut. Ziua de 3 februarie este ziua onomastica a celor care au primit la botez numele Simion sau Ana.
Obiceiuri de Sfantul Toader (8 februarie)
Spalarea capului
Toata lumea, dar mai ales copilele si femeile mari, trebuie sa se scoale cu noaptea in cap in dimineata zilei de San Toader si sa-si spele parul inainte de a rasari soarele, deci inainte de a-si scoate San Toader caii la pascut. Daca fac asa, se spune ca vor avea motive de bucurie, caci: "Cresc cozile fetelor/ Cat cozile iepelor/ Pletele flacailor,/ Cat coamele cailor".
In apa pentru acest spalat se pune cenusa, iar credintele spun ca duhurile vor veni si se vor racori cu aceasta apa. Se mai adauga in ea multe ierburi frumos mirositoare, fan, busuioc, menta, cimbrisor, leustean, hamei, zmeurica - si asta nu doar pentru cresterea parului, ci si ca fetele sa fie totdeauna frumoase si imbujorate, atragatoare ca florile. In aceasta apa se pune si un ban de argint (ca sa se faca pielea ca argintul) si chiar lapte de iapa. Unele fete merg in padure, in seara dinspre San Toader, cu o bucata de paine si sare. Pun bucata de paine jos, langa un copac, si spun: "Eu te sorocesc/ Cu paine si sare./ Iar tu soroceste-ma/ Cu cinste si dragoste/ Si cu curatenie". Apa care ramane de la spalatul pe cap trebuie sa fie turnata la ieslea cailor, pe o tufa de trandafiri sau pe proptelele unui gard. Cand o toarna, fetele zic: "Cate proptele sunt la gard,/ Atatia petitori sa-mi vie".
La San Toader se facea si "alegerea cailor". Cursele de cai au fost introduse in Tarile Romane pe vremea lui Constantin Brancoveanu.
Haralambie (10 februarie)
Sfant mucenic celebrat pe 10 februarie, facator de minuni in Calendarul Crestin si patron al bolilor in Calendarul Popular. Unele legende, pentru ca circula mai multe legende despre el, il pomenesc pe Sf. Haralambie ca fiind insarcinat de Dumnezeu cu paza tuturor bolilor. (Sfantul umbla cu ele in lat.)
Acest sfant a fost la inceput pastor si din aceasta cauza el este responsabil de sanatatea si inmultirea vitelor. De ziua lui nu trebuie sa injugi boii. Tot in aceasta zi, este bine sa ungi pomii din gradina cu coliva adusa de la biserica, sa stropesti vitele si pomii fructiferi cu aghiasma. Sfantul ii apara de boli pe toti cei ce tin post toata ziua.
Sfantul Vlasie (11 februarie)
Cine se roaga de Sfantul Vlasie nu va ramane niciodata fara bani in punga. Se crede ca in aceasta zi se intorc pasarile la cuiburile lor, sau ca atunci si-ar deschide ciocul si ar incepe a canta. Aceasta sarbatoare este respectata de agricultori pentru a feri holdele de stricaciunile aduse de pasari.
Sarbatori populare
Ziua Omizilor
Este o sarbatoare cu data fixa (1 februarie), sinonima cu Trif Nebunul, Trif - patron al insectelor daunatoare (omizi, lacuste, gandaci, viermi). Conform traditiei populare, Trif ar fi fost un om necuviincios, care ar fi speriat-o pe Maica Domnului in timp ce mergea, dupa datina, la biserica, la 40 de zile de la Nasterea Pruncului Iisus Hristos, pentru molifta. Multi serbeaza aceasta zi ca sa nu se inmulteasca insectele, si cu deosebire omizile, si sa nu le strice pamanturile si semanaturile. In aceasta zi, se sfinteste apa si se stropesc pomii fructiferi, semanaturile, gradinile si via. Apa sfintita va fi amestecata cu unt. Se spune ca daca in aceasta zi este zapada, se va sparge iarna, iar daca nu este, se va pune pe iarna.
"Dragobete" (24 februarie)
(Patronul dragostei la romani)
In peisajul spiritual al satului romanesc, luna februarie, ultima perioada inainte de Postul Mare al Pastelui, gazduieste un mare numar de sarbatori. Unele cu data fixa, altele cu data mobila, in functie de data la care cade Pastele.
O asemenea sarbatoare vom gasi in ziua de 24 februarie. In Calendarul Ortodox, ea este marcata ca "intaia si a doua aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul" si cunoscuta in popor sub denumirea de Dragobete, patronul dragostei, al bunei dispozitii pe plaiurile romanesti.
Dupa legenda, el este fiul Babei Dochia. Iovan Dragobete reprezinta, in opozitie cu baba Dochia, principiul pozitiv. El este purtatorul dragostei, al bunei dispozitii, pastrand unele atributii ale lui Cupidon. Fetele si baietii il sarbatoreau cu sfintenie pe Dragobete, pentru a fi si ei indragostiti tot anul. Tot in aceasta zi se fac legamintele de prietenie dintre fete si baieti. Legamantul facut in aceasta zi este sfant, nu se desface pana la moarte. Obiceiul cere ca tinerii sa schimbe vorbe de dragoste pentru a le merge bine si a fi iubiti tot anul. De asemenea, in aceasta zi, tinerii gatiti de sarbatoare pornesc dupa ghiocei, viorele si tamaioare. Florile erau facute buchete si date pe apa. Traditia sustine ca impreunarea florilor surori, vitregite de natura sa nu se intalneasca niciodata, echivala cu o fapta buna.
Prof. Gabriela Barbu