- Cum a inceput pasiunea voastra pentru muzica?
Andrei: La inceput, adica prin 1992, muzica era doar un hobby, un lucru de care ne ocupam atunci cand chiuleam de la scoala. Mergeam la Lucian, care statea aproape si avea aparatura. N-am fost convinsi ca va fi mai mult decat un hobby pana in 1997 cand, la insistentele celor apropiati, am decis sa editam prima caseta. De-abia atunci am inceput sa ne gandim serios la muzica. A ramas, totusi, un hobby, caci n-am reusit sa fim profesionisti decat de la inceputul lui 1999 incoace. Am terminat facultatea si avem mai mult timp sa plecam in deplasari si sa onoram toate ofertele.
- De cat timp cantati in formula actuala?
Andrei: De putin timp. La inceput eram eu, Lucian si Razvan. Razvan a parasit trupa si s-a dedicat medicinii. Pe Alin l-am cunoscut la o nunta. Intr-o pauza a lautarilor a cantat la clape melodia "One More Try" si a cantat-o atat de frumos, incat mi s-a racit mancarea ascultandu-l. L-am rugat atunci sa ne ajute sa realizam niste negative si el a acceptat.
Paul: Eu am fost ultimul care a intrat in trupa. Sunt baimarean; le-am trimis un demo pe care erau inregistrate doua piese ale mele si doua piese ale lor cantate de mine; lor le-au placut si trupa s-a reintregit. Acum, m-am mutat in Bucuresti si stau la bunicul lui Lucian.
- Ati facut studii muzicale?
Andrei: Eu si Lucian nu avem studii in ceea ce priveste instrumentele. Avem doar ceva cunostinte de la corul scolii, unde am cantat cu forta. Amuzant a fost ca pe Lucian nu l-au primit pe motiv ca nu are voce. Paul, in schimb, canta la vreo cinci instrumente.
Paul: Am facut studii la Scoala Populara de Arta si la Clubul de Arta inca de la 3 ani. Mai tarziu, am dat examen la Liceul de Arta. Cant bine la chitara si cant si la pian, ca si Alin.
- V-ati gandit sa va faceti o meserie din muzica?
Andrei: Nu, nu ne-am gandit, si chiar si acum suntem in cumpana, pentru ca in Romania nu se poate spune ca ai succes un an si ca banii castigati iti ajung dupa aceea sa traiesti din ei toata viata. Suntem intr-o situatie dificila, fiindca nu stim ce sa alegem; ne e si jena uneori ca am facut niste facultati si nu putem profesa meseriile pentru care ne-am pregatit. Razvan, pana la urma, cred ca e cel mai castigat. Stiu ca i-a fost greu, dar poate a fost cel mai curajos. Va veni si clipa in care va trebui sa ne decidem si noi... Poate nu si Paul, avand in vedere ca el canta de mic.
- De ce cantati despre iubire?
Lucian: Noi am cantat in permanenta despre sentimentele care ne incearca pe noi, zi de zi. Ne avem pe noi ca surse de inspiratie in ceea ce priveste versurile. Muzica e data de stare, de trairea de moment.
- Care e secretul faptului ca muzica voastra a prins atat de repede la public?
Andrei: Cred ca faptul ca nu ne-am propus niciodata sa transmitem ceva. In general, cei care asculta "Gaz pe Foc" cu placere spun ca se regasesc in versuri fiindca sunt foarte realiste. Cred ca asta e secretul nostru: nu incercam sa trimitem fortat un mesaj, pur si simplu suntem noi insine.
- Cum v-a venit ideea sa va spuneti "Gaz pe Foc"?
Andrei: Pe la inceput, in 1992, voiam sa ne alegem un nume romanesc, sa fie simpatic, sa te faca sa zambesti si sa fie usor de tinut minte. Am vrut sa aiba si o sigla frumoasa. Aveam un caiet de 100 de file pe care l-am umplut cu diverse variante si de-abia la sfarsit, la coperta, am ajuns la "Gaz pe Foc".
- Aveti prietene?
Andrei: Am avut in trecutul indepartat. Alin e casatorit. Si eu am fost casatorit la 18 ani. Ea m-a cerut in casatorie, eu am acceptat. Am crezut ca e persoana potrivita, dar m-am inselat; ea s-a schimbat, nu eram nici destul de maturi, nici suficient de independenti. Dupa doi ani ne-am despartit.
- Si cum e sa fii casatorit?
Alin: E foarte frumos! Depinde cum intelege fiecare chestia asta. Multi ma intreaba daca nu m-am plictisit, daca imi mai place. Sigur ca-mi mai place, mi-a placut de la inceput. Consider ca mi-am gasit femeia ideala. De cand mi-am luat si un catel, familia s-a reintregit si in casa e o atmosfera fericita.
Lucian: Eu n-as putea sa spun ca sunt pregatit pentru insuratoare, pentru ca simt uneori nevoia sa fac anumite lucruri pe care nu stiu ce sotie le-ar suporta. Imi vine uneori sa plec cate o saptamana in Delta sau la munte, sa fiu singur. Poate fiindca n-am gasit inca persoana potrivita.
Andrei: Si mie-mi place genul asta de libertate, dar totusi imi doresc sa-mi gasesc persoana potrivita. Vreau familie si copii pentru ca asta iti da o motivatie in tot ceea ce faci.
Paul: Am doar 21 de ani si nu ma gandesc inca la casatorie. Vreau sa cunosc cat mai multe persoane; mie-mi plac fetele mai mari decat mine. Oricum, pana la 29-30 de ani, nici o sansa sa ma casatoresc.
- Ce admirati cel mai mult la o fata?
Andrei: Am fi niste mincinosi sa spunem ca nu ne intereseaza aspectul fizic, pentru ca primul contact e mai totdeauna cel vizual. Oricum, nu suntem cine stie ce pretentiosi. Intervine si modul in care te intelegi cu fata respectiva. Sunt persoane care te pot captiva prin modul de a fi sau persoane care pot strica ceea ce castiga prin aspect, in momentul in care deschid gura.
Lucian: Mie-mi plac fetele dezinvolte, cu care sa poti discuta si care sa aprecieze un baiat la adevarata lui valoare; nu-mi plac fetele cu tupeu.
Alin: Imi plac fetele normale din toate punctele de vedere, adica sa fie cat mai naturale si mai sincere.
Paul: ...sa fie dragute, suple si blonde.
- Ce planuri aveti pentru anul 2000?
Lucian: Am pregatit un album pe care-l lansam pe 26 ianuarie, miercuri la ora 13.00. Este vorba de "Drumul spre inima ta". Seara, tot in Club Martin, o sa avem un concurs de karaoke pe melodii de-ale noastre, pentru fete. Vor fi premii in casete, Cd-uri, postere si un premiu mare pentru castigatoarea finala. Ea va inregistra o melodie impreuna cu noi si va fi promovata.
- Si cum v-ati caracteriza intr-un singur cuvant?
Paul: Talentat.
Andrei: Ihmm... bunicel.
Lucian: Sincer.
Alin: Sunt realist.
- Si cum sunteti voi impreuna cand e vorba de munca pe care o faceti?
Andrei: Suntem mereu cu picioarele pe pamant si suntem constienti ca ceea ce facem nu e mare lucru. Nu credem in povesti, incercam doar sa fim mai intelegatori si cat mai buni, atat ca oameni, cat si din punct de vedere profesional.
Fotografii: Raluca Nesa