Intrarea in anul electoral 2000 a impus partidelor o marcata autoevaluare. Primul test electoral din acest an, alegerile locale, se apropie vertiginos, rezultatul sau putand impune forma viitoarelor coalitii si, in anumite cazuri, restructurarea unor conduceri. Majoritatea partidelor romanesti sunt inca dependente de lideri, chiar daca, din pricina polarizarii impuse de participarea la (sau absenta de la) guvernare, discursul lor a prins o anume coloratura ideologica. Prestatiile liderilor vor fi in consecinta, si la aceste alegeri, stimulul care va marca "barometrul" audientei partidelor. In cele cateva luni pana la alegerile locale, acestia vor deveni extrem de activi, facand declaratii spectaculoase, menite sa-i plaseze in atentia mediilor, sa-i impuna in preferintele votantilor. Alegerile locale sunt totusi un test inselator, cel putin in cazul comunitatilor reduse, cetatenii fiind tentati sa ii sustina pe "gospodarii" cunoscuti, indiferent de culoarea lor politica. Optiunea centrelor urbane va fi de aceea cea mai semnificativa pentru ca in situatia lor relatia directa candidat-alegator functioneaza mai greu. "Batalia" pentru desemnarea candidatilor in marile orase va deveni extrem de importanta, impunand reorganizarea echipelor partinice, refacerea calculelor electorale, proiectarea aliantelor viitoare.
Cele mai afectate de apropierea alegerilor sunt partidele coalitiei guvernamentale, in special cele grupate in Cdr. Electoratul percepe in continuare aceasta alianta ca unitara, sondajele indicand faptul ca, separate, Pntcd si Pnl - principalele sale componente politice - abia ar putea atinge pragul electoral. Cdr a pierdut masiv din audienta electorala atat ca urmare a uzajului normal provocat de exercitarea puterii, cat si - mai ales - a "greselilor" acumulate in cei trei ani de guvernare de pana acum. "Liantul" sau, Alianta Civica, s-a autosuspendat din grupare, subliniindu-si astfel detasarea de "politicile" celor pe care, in 1996, i-a impins spre Putere. Am aratat in spatiul editorialelor "As"-ului cum s-a ajuns ca multi dintre guvernantii promovati atunci sa dobandeasca aceleasi "naravuri" ca si inaintasii lor. Pentru Cdr, revenirea Aliantei Civice in structurile sale si reorganizarile pe care aceasta le-ar putea impune devin esentiale. A.C. ar putea realiza o regrupare a partidelor de centru-dreapta care sa alature nucleului Pntcd-Pnl forte in plina afirmare, precum Ufd sau Ancd, principala conditie fiind insa desfiintarea monopolului partidelor tutelare prin realizarea unei conduceri colegiale. Obiectivul este foarte greu de realizat, nici Pntcd, nici Pnl nefiind dispuse sa accepte punerea in discutie a pozitiei lor dominante. De altfel, chiar in interiorul aliantei lor lucrurile nu sunt prea clare, Pnl-ul contestand suprematia - impusa in forta - a Pntcd-ului. Propunerea Pnl-ului ca la "locale" sa se prezinte candidaturi separate este si o incercare de stabilire a impactului propriu in perspectiva redistribuirii procentajelor pe (posibilele) liste comune la "generale".
Cererea Pnl-ului este justificata. Scaderea audientei electorale a Cdr nu a afectat in egala masura componentele sale actuale. Pierderile cele mai grave afecteaza Pntcd-ul, partid care si-a asumat in primii trei ani ai legislaturii conducerea guvernarii. Poate suna paradoxal, dar in ciuda acestui fapt Pntcd-ul a controlat totusi cel mai putin actul administrativ, primul sau premier, d-l Victor Ciorbea, fiind sabotat de partenerii de coalitie, carora le incurca socotelile, iar cel de-al doilea, d-l Radu Vasile, fiind mai apropiat de Pd decat de propriul partid. Haosul administrativ generat astfel si coruptia ce a atins cote alarmante s-au razbunat, provocand partidului restaurat de Corneliu Coposu scaderi de imagine teribile. Pntcd-ul s-a fracturat intern intr-o aripa "reformista", compusa din grupul partizanilor lui Radu Vasile, si o aripa "talibana", conservatoare, putin dispusa sa sustina flexibilitatea felina a celorlalti. Excluderea grupului condus de Radu Vasile ar reprezenta o noua fragmentare a partidului, dupa ce el a fost parasit de gruparea lui Victor Ciorbea, transformata ulterior in partid de sine statator. Eliminarea grupului "brasovenilor", ce poate fi benefica si prin prezentarea ei drept o "moralizare" a partidului, s-ar putea dovedi insuficienta insa in contextul obligarii Pntcd-ului la asumarea unor administratii locale dubioase. Cazul primarului general al Capitalei, d-l Lis, ale carui aventuri extraconjugale i-au pus sub semnul intrebarii onestitatea profesionala, si - mai nou - cazul primarului de sector Lutu, cu afaceri oneroase dovedite, atarna greu alaturi de altele, in balanta partidului. Liderii Pntcd au inteles ca o prezentare separata la "locale" poate insemna pierderea multora dintre primariile marilor orase, inclusiv a Capitalei. Delegatia permanenta a partidului va trebui, prin urmare, sa rezolve nu numai situatia gruparii Vasile, ci si pe cea a unor candidati de impact la marile primarii, in special la Bucuresti.
In afara Cdr-ului, Ancd si Ufd se inscriu intr-un trend electoral crescator. Ancd-ul va cauta sa exploateze imaginea intunecata a Pntcd, d-l Victor Ciorbea sustinand cu tarie ca partidul sau s-a structurat tocmai din nevoia asanarii vietii politice, viciate de incompetenta si coruptie. Ancd-ul, care si-a facut un stindard din promovarea moralitatii si a credintei, ar putea avea priza la electoratul indecis, detasat de politica in urma egalizarii aparente dintre tarele fostului regim si cele ale administratiei in functiune. Pentru cetatenii derutati de coruptia generalizata a birocratiei clientelare a Puterii, dar care nu au uitat "cleptocratia" anterioara, partidul d-lui Ciorbea poate aparea drept o "a treia cale", singura salvatoare. Pentru Ancd, testul "localelor" va fi definitoriu. In spatiul in care vrea sa se insinueze, partidul d-lui Ciorbea este concurat si de Ufd. Partizanii d-lui Varujan Vosganian au avantajul unei optiuni ideologice de dreapta clar definite, concretizata in solutii pragmatice, realmente tangibile. Dinamismul echipei, preponderent intelectuala, va permite Ufd-ului sa joace un rol important in tabloul regruparilor politice post-electorale. Criticile argumentate, tehnice, aduse de d-l Vosganian si de compania actualei administratii, au asigurat deja Ufd-ului o audienta marcanta ce nu poate ramane fara ecou. Testul "localelor", pe care Ufd-ul il incearca prin candidatura d-lui Vosganian la Primaria Capitalei, va reprezenta cu siguranta fundamentul negocierilor cu alte forte de centru-dreapta, in special cu Pnl-ul, angajat deja intr-o dezbatere de tatonare a fuziunii cu Partidul Moldovenilor, condus de d-l C. Simirad, primarul Iasilor.
O situatie mai aparte o are "polul" social-democrat al actualei majoritati. Psdr-ul incearca, sub conducerea energica a d-lui Alexandru Athanasiu, sa depaseasca perspectiva de "partid de buzunar" in care s-a plasat in ultimii zece ani. Chiar daca el nu va putea depasi singur pragul electoral de 5%, tratativele cu Ps-ul si "gruparea Severin" - desprinsa din Pd - nefiind deocamdata finalizate, atuul de membru "plin" al Internationalei Socialiste ii va permite, ca si pana acum, sa supravietuiasca alegerilor printr-o alianta de ultim moment ce poate fi realizata nu numai cu Pd-ul, ApR-ul, Pnr-ul, ci si cu Pdsr-ul. Testul alegerilor locale nu va fi foarte semnificativ pentru acest partid. Ceea ce nu se poate spune in cazul Pd-ului. Gruparea condusa de d-l Petre Roman are sansa fructificarii unei miscari abile initiate de lider, care a renuntat la presedintia Senatului - post pur decorativ - pentru preluarea Ministerului de Externe intr-un moment-cheie, cel al initierii negocierilor de aderare cu Ue si al preluarii presedintiei Osce de catre Romania. Prezenta d-lui Roman intr-un guvern cu reale sanse de relansare a economiei tarii, guvern in care reprezentantii Pd-ului fac o figura consistenta, poate genera o refacere a procentajului electoral al partidului, redus primejdios in ultima vreme. Pentru Pd, o victorie in alegerile locale din Capitala - unde, se pare, va candida dinamicul ministru Traian Basescu - va insemna recastigarea pozitiei de arbitru dobandite dupa alegerile din 1996 si repotentarea candidaturii lui Petre Roman la presedintia tarii.
Cel mai putin afectat de alegerile locale va fi partidul etnic al maghiarilor din Romania, Udmr-ul. Participarea la guvernare i-a imprimat, totusi, o anume uzura, reflectata in radicalizarea aripilor sale interne, in special a gruparii extremist-iredentiste Tkes, Kolumbn, Katona. Udmr-ul este insa sigur de fiefurile sale locale, pentru ca minoritatea voteaza extrem de disciplinat.
Perspectiva "localelor" afecteaza, desigur, si Opozitia. Despre situatia ei vom scrie insa cu un alt prilej.