O viata de credinta, slujire si gratii
Parintele Ilie Lacatusu s-a nascut la 8 decembrie 1909 in satul Crapaturile din judetul Valcea. A fost al doilea copil - din cei sapte - al sotilor Marin si Maria Lacatusu, tarani simpli, dar cu credinta in Dumnezeu. Tatal sau era cantaret bisericesc, ceea ce a dus la apropierea copilului de Biserica inca de la o varsta destul de frageda. Urmandu-si chemarea interioara, dupa terminarea scolii in satul natal, se inscrie la Seminarul Teologic "Sfantul Nicolae" din Ramnicu-Valcea (1923-1930) pe care il absolva cu Diploma de Virtute. Urmeaza apoi Facultatea de Teologie din Bucuresti, intre anii 1930-1934.
La 5 iulie 1931 se casatoreste cu invatatoarea Ecaterina Popescu. Este hirotonit preot, in septembrie 1934, si i se incredinteaza parohia Osica de Jos, raionul Caracal, iar mai apoi satul Buicesti - Valcea.
Ani de zile, viata parintelui se va scurge linistita, el ocupandu-se cu ravna de misiunea sa, avand si grija familiei, binecuvantata de Dumnezeu cu cinci copii.
Dar, in 1952, un val de arestari in randurile preotilor face ca Ilie Lacatusu sa ajunga intr-o colonie de munca, la Canal. Un an mai tarziu, din cauza inrautatirii starii de sanatate, este mutat la Targu-Ocna. Trebuie spus ca, in comparatie cu inchisoarea de la Pitesti unde reeducarea a produs multe victime, la Targu-Ocna viata religioasa a atins cele mai inalte culmi. Aici si-a trait ultimele zile Valeriu Gafencu, supranumit "sfantul inchisorilor". Pentru parintele Ilie, aceasta va fi o perioada de intensa rodire spirituala.
In 1954 este eliberat, dar in 1959, prigoana comunista inasprindu-se din nou, parintele este din nou arestat si condamnat la munca silnica in colonia Periprava din Delta. Starea sanatatii i se inrautateste din ce in ce mai mult. Intre 1964-1965 are domiciliul fortat la Bolintin, unde este obligat sa lucreze ca zidar. Va avea posibilitatea sa slujeasca din nou abia in 1965, in satele Gardesti - Teleorman si Rasuceni - Ilfov. Se pensioneaza in 1978. Inceteaza din viata la 22 iulie 1983, dupa ce pe patul de spital ii rugase pe cei dragi ca, daca sotia sa va muri peste 15 ani, sa fie inmormantata alaturi de el.
La deshumare, o surpriza de proportii
Inmormantarea sotiei a avut loc pe 29 septembrie 1998 (profetie?). Cu aceasta ocazie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui era intreg, neputrezit, asemenea unui trup imbalsamat. Mai mult decat atat, el emana un miros placut, asemanator mirosului de mir. Dandu-si seama ca se pot afla in fata unui sfant, dar si pentru a nu cadea intr-o idolatrie nefondata, rudele au lasat timp de mai multe saptamani trupul in contact cu aerul. Nu s-a intamplat nimic, fapt pentru care au inaintat un memoriu Arhiepiscopiei Bucurestilor, prin care atrageau atentia asupra descoperirii.
Cateva luni mai tarziu, difuzarea pe postul national de televiziune a filmului documentar "Semne", realizat de regizorul Cornel Ciomizga, a instiintat opinia publica despre incredibila descoperire. Fara a trage o concluzie anume, imaginile prezentau un trup perfect intreg, uscat si usor (7-8 kg), de culoarea alunei, iar calmul de pe chip parea ca tradeaza linistea interioara de dinainte de moarte.
Cultul local si opinia publica
Cazul parintelui Ilie Lacatusu a starnit o vie si fireasca senzatie in mass-media, dar si in lumea ecleziala din Romania. In jurul Manastirii "Petru-Voda", al carei staret este cunoscutul duhovnic Iustin Parvu, exista deja un cult discret al preotului marturisitor, ba acesta a fost si pictat pe un perete exterior al bisericii din aceasta asezare monahala. Mai multe asociatii cunoscute: Fratia Ortodoxa Romana, Asociatia Crestinilor Ortodocsi Romani, Grupul "Scara", Asociatia "Cristiana", Liga Tineretului Ortodox Roman, Fundatia "Anastasia", Asociatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti si Liga Studentilor au alcatuit un memoriu prin care se cerea Sfantului Sinod deschiderea unui dosar de canonizare pentru parintele Ilie Lacatusu (aceasta ar insemna trecerea lui in randul sfintilor Bisericii Ortodoxe Romane, in calendar si in slujbe).
Ce spun randuielile bisericesti?
Pana ce Sfantul Sinod, forul suprem in conducerea Bor, se va pronunta oficial asupra sfinteniei parintelui Lacatusu, se cer precizate motivele care pot determina ca un corp neinsufletit sa nu putrezeasca dupa punerea in mormant. Acestea sunt: frigul (in cazul cand inhumarea are loc iarna), o salinitate ridicata a solului sau o compozitie biologica speciala a trupului. In primele doua cazuri, expunerea la aer ar duce la putrezirea trupului, dar, precum am vazut, acest lucru nu s-a intamplat. O compozitie biologica speciala inseamna fie pacate mari in timpul vietii, fie sfintenie.
Pravila, acel regulament de ordine interioara al Bisericii, precizeaza: daca trupul neputrezit are culoarea neagra, se datoreaza unor mari pacate. Daca partea dorsala a trupului este putrezita, se datoreaza unui blestem preotesc sau arhieresc. Daca mortul are degetele chircite, unghiile si parul crescute foarte mult in groapa, se datoreaza celei mai grele pedepse bisericesti: anatema (excomunicarea). Alte caracteristici ale acestor trupuri: sunt deformate si urate, miros greu si provoaca spaima privitorilor.
Cu tot spiritul critic, nici una dintre aceste atribute n-a putut sta in dreptul numelui preotului Ilie Lacatusu, mai ales daca se tine cont de un amanunt mai putin cunoscut: Preasfintitul Parinte Teodosie Snagoveanul a oficiat o slujba de dezlegare pentru eventualele pacate mari sau anateme care ar impiedica trupul preotului sa putrezeasca. Vicarul Arhiepiscopiei Bucurestilor a recunoscut ca se afla in fata unui caz clar de sfintenie, dar a adaugat ca o procedura de canonizare presupune cercetarea tuturor marturiilor necesare unui astfel de moment. Astfel de ceremonii s-au mai facut in 1955 si 1992, cand au fost trecuti in randul sfintilor, printre altii, domnitorii Stefan cel Mare si Constantin Brancoveanu cu fiii sai.
Ce urmeaza?
O explicatie teologica a neputrezirii unui trup dupa moartea purtatorului sau suna cam asa: partea spirituala a unei persoane formeaza, impreuna cu partea materiala, un tot unitar. De aceea, trasaturile de caracter se imprima asupra chipului si a constitutiei fizice in ansamblu. La fel si nivelul de viata spirituala atins. Iar atunci cand sufletul se afla intr-o asa de intima legatura cu Dumnezeu, cum se intampla in cazul sfintilor, insusi biologicul trupului este transfigurat de har si decesul il afecteaza numai partial.
Parintele Ilie Lacatusu este, probabil, ultimul intrat in cercul "prietenilor" lui Dumnezeu. Isi mai asteapta insa randul un Argatu sau un Ilie Cleopa.
In fata unor oameni ca acestia, care apar la fel de rar ca o eclipsa de soare, cuvintele se retrag cu respect si lasa loc tacerii graitoare. Cum spune un text liturgic ortodox: "Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte...".