Va aduceti aminte: este o lista cu cateva zeci de nume ale artistilor lirici si ale dirijorilor Romani, cu care Domingo a colaborat de-a lungul vremii. Nume de prima marime, care continuau o traditie glorioasa (sa ne amintim ca o romanca, Darclee, a fost prima Tosca, exact acum 100 de ani!) si care obliga la confirmarea de noi valori de talie mondiala. Rampa de lansare pentru toate aceste nume a fost, indiferent de epoca, Opera Romana. La inceput de an, am purtat o discutie cu directorul Operei Nationale Romane, dirijorul Rasvan Cernat.
- Maestre, prima intrebare este una "standard": ce inseamna sa fii directorul celui mai important teatru liric romanesc?
- Sigur ca este impresionant sa conduci prima scena lirica a tarii. Cand m-am prezentat la concursul pentru ocuparea postului, am fost perfect constient de ceea ce ma va astepta daca voi castiga aceasta competitie. Ideea mea de baza a fost de a face orice efort pentru a readuce publicul la spectacole, pentru a reda fastul spectacolului de opera, pentru a transforma serile de opera si balet in evenimente. Pentru aceasta, mi-am elaborat un plan, o strategie, care a inceput sa-si arate roadele, salile au inceput sa fie din nou pline de spectatori! Opera Nationala este o institutie extrem de complexa si de importanta pentru cultura romaneasca. Am spus ca este o institutie complexa, pentru ca reuneste artisti din mai multe domenii (cantareti, balerini, instrumentisti), dar are si un numar impresionant de oameni - bine pregatiti - care lucreaza in compartimentele tehnice, de multe ori fiind aproape la fel de importanti ca si cei care evolueaza pe scena.
- Foarte dificil de condus aceasta "barca", mai ales in conditiile actuale...
- E drept, starea in care ne gasim in momentul de fata nu e cea mai fericita, este multa saracie... Eu militez pentru obtinerea unui statut privilegiat al acestei institutii; Opera bucuresteana este o institutie de interes national, la fel ca Teatrul National ori Filarmonica "George Enescu". Acestea nu trebuie sa fie protejate doar declarativ, ci prin masuri concrete, subventionate. Ele ofera produse de lux. Stiti ca sunt institutii artistice in provincie, mult mai mici decat Opera Nationala, dar pentru ca tin de primarii, angajatii au salariile mult mai mari decat cei de aici?... Asta in conditiile in care oamenii nostri muncesc mult mai mult! Spre exemplu, o noua montare poate necesita cateva sute de costume, deci volumul de munca este imens, incomparabil cu ceea ce se intampla in alte institutii de mai mica importanta.
- Sunt diferente de fond intre politica repertoriala a Operei Nationale (care este un teatru de repertoriu, nu unul de "pachete" de spectacole) si ceea ce se intampla pe marile scene lirice ale lumii. Care este motivul?
- E adevarat. La Paris, la Londra sau la Viena vine public din toata lumea pentru a vedea un spectacol. Am avut ocazia sa vad la Paris o "harta", pe spectacole, cu procente de public ce provine din diverse parti ale lumii. Dar marile teatre isi pot permite sa angajeze, pentru una sau mai multe reprezentatii, solisti de marca de oriunde. In Romania, nu s-a ajuns la acest nivel din cauza conditiilor financiare. Eu nu pot angaja, pentru cateva spectacole, nici macar pe cineva de la Cluj, de exemplu, pentru ca salariul oferit de Opera Nationala este mult mai mic decat chiria unui apartament in Bucuresti... Cu toate acestea, sunt convins ca institutia noastra tenteaza, pentru ca este un varf in Romania, este prima scena lirica a tarii! Stiti cum procedeaza directorul Operei din Viena?! Daca ii place un solist, incheie, pur si simplu, un contract cu el, indiferent de suma...
- Dar Opera din Viena are un buget anual de ordinul zecilor de milioane de dolari, comparabil cu bugetul Ministerului Apararii austriac!
- Evident, daca poti oferi o recompensa normala, ai si solisti de clasa. La noi, nimic nu se poate misca, totul se face deosebit de complicat. Legislatia sponsorizarii a fost imbunatatita, dar nici pe departe nu ajung banii. Sunt oameni de afaceri care sponsorizeaza cultura, dar o fac mai mult de drag, nu au o motivatie financiara, nu sunt scutiti de impozite, cum se intampla in strainatate. Si, de ce sa n-o spun, mai este un aspect: multi oameni bogati prefera sa finanteze alte domenii, deci apreciaza alte zone de activitate si mai putin cultura... Apropo de legislatie: daca importam materiale pentru Opera (aparatura, materiale pentru recuzita, decoruri etc.), nu suntem scutiti de taxe vamale, suma fiind practic dublata.
- Cu toate problemele astea, stiu ca ati reusit sa preluati de la Royal Opera House Covent Garden cateva montari integrale (regie, costume, decoruri). Astfel, melomanii romani pot vedea, pe viu, si "altceva".
- E adevarat, pentru Festivalul "Enescu" din 1998, am preluat - gratis - de la Londra doua montari: "Cavalleria rusticana" si "Paiate", in regia lui Franco Zefirelli. Luna aceasta, avem o noua premiera, "Liliacul", tot de la Covent Garden. Unii au afirmat ca aceste montari nu mai sunt actuale, acesta fiind motivul pentru care au fost cedate de Covent Garden. Eu sunt de parere ca anumite lucrari raman totdeauna moderne; un tablou de Cezanne, de exemplu, nu este niciodata "depasit de vreme"! In plus, este foarte important ca publicul romanesc poate avea contact cu ceea ce se realizeaza pe una din cele mai mari scene lirice ale lumii.
- Unii afirma ca Opera Nationala nu prea are voci...
- Alta este problema, domnule Ionescu: numarul acestor voci este foarte mic si asta face ca artistii sa fie suprasolicitati. Si mai este un aspect: exista un gol de generatii. Sunt solisti care se apropie de varsta pensionarii (normal, orice artist are si o limita biologica), iar altii au inceput de putin timp sa cante. Generatia de mijloc lipseste, ceea ce afecteaza si repertoriul, pentru ca exista roluri ce pot fi abordate numai dupa niste ani buni de cantat, altfel cantaretul isi afecteaza vocea. Desi conditiile nu sunt dintre cele mai fericite, trebuie insa stiut ca avem un numar de spectacole de clasa, cu totul comparabile cu montarile din marile teatre! Multumim lui Dumnezeu ca am reusit "sa tinem steagul sus", ca avem spectacole onorante atat pentru noi, cat si pentru tara.
- Maestre, suntem in anul 2000, care pentru unii inseamna sfarsitul, pentru altii inceputul. Opera continua sa ofere, in mare, cam aceleasi titluri. Nu cumva, incetul cu incetul, genul liric devine desuet?
- In anii "50-"60, intr-adevar, se parea ca opera este un gen depasit, dar sunt bucuros sa constat ca a fost o parere falsa. Din fericire, acum oamenii isi arata apetenta din ce in ce mai mult catre genul liric si cel coregrafic. Dovada cea mai clara este faptul ca salile sunt pline! Exista niste spectacole "de baza", care se joaca de zeci si zeci de ani (bineinteles, in versiuni regizorale diferite) si care nu pot lipsi din repertoriul nici unui teatru: "Traviata", "Rigoletto", "Boema" sau "Don Giovanni", de exemplu. Interesul pentru un titlu poate fi starnit prin vocile deosebite implicate in spectacol sau prin montari incitante, interesante, nu neaparat demolatoare de canoane. Iar, daca pe amandoua le gasim in aceeasi montare, e cu atat mai bine!
- Nu pot exista institutii artistice fara impresariere. Un impresar bun poate aduce solisti si spectacole bune, ori poate "exporta" cantareti, poate stabili turnee... Dvs. cu cine colaborati in acest sens?
- Noi am fost multi ani rupti de realitatile lumii occidentale. Puntile au disparut si este foarte dificil sa construiesti altele, adica sa restabilesti contactele, sa intri in relatii cu impresari de rangul intai. In momentul de fata, exista tendinta de a ne inscrie in "joc" (din toate punctele de vedere, nu numai artistic).
- Din cate stiu, ca om de presa, nici ziarele nu prea sprijina institutiile culturale...
- Unele lucruri, afirmate chiar public, la conferinte de presa, sunt scose din context si apoi prezentate ca elemente de scandal. Asta e, ce sa-i faci?... Probabil ca pentru neinitiati, un articol cat un timbru, intr-un colt de pagina, despre un turneu reusit al Operei sau despre triumful unui cantaret pe o mare scena lirica este arhisuficient! Totusi, a scrie despre evenimente culturale nu inseamna a consuma degeaba spatiul din pagina de ziar!
- "Formula As" a servit intotdeauna cultura adevarata si nu a dezinformat cititorii; asadar, maestre, va rog sa-mi spuneti ce pregatiti in aceasta stagiune.
- Avem mai multe lucruri frumoase. V-am vorbit despre "Liliacul" de Johann Strauss, preluat de la Covent Garden. Stiti ca nu s-a mai prezentat nici o opera de Wagner la Bucuresti, de mai bine de 15 ani. Daca ne ajuta Dumnezeu, spre sfarsitul stagiunii 1999-2000, vom pune in scena "Olandezul zburator" de Wagner. O alta coordonata a preocuparilor mele este promovarea muzicii contemporane si, in masura posibilului, voi continua ce am inceput in acest sens.
- In final, maestre, va rog sa prezentati cititorilor nostri cateva coordonate ale biografiei dvs.
- Sunt bucurestean, m-am nascut in 1955, intr-o familie de intelectuali: tata este arhitect, iar mama - inginer chimist. Bunica mea, Margareta Metaxa, a fost cantareata, numarandu-se printre membrii fondatori ai Operei. A cantat pana dupa razboi, facand cariera importanta si in Italia. Multi dintre marii artisti lirici ai vremii ne treceau pragul. La noi in casa se discuta foarte mult despre muzica, opera. De la varsta de cinci ani, am facut pian. Cu toate acestea, la inceput am fost tentat sa urmez medicina. Dar, la terminarea liceului, am dat examen la Conservator. Am facut intai dirijatul, apoi compozitia. Ani de zile am studiat cu Constantin Bugeanu si am avut ocazia, de trei ori, la sfarsitul anilor "60 si inceputul anilor "70, sa lucrez cu Franco Ferrara si cu Sergiu Celibidache. Am doi copii, un baiat si o fata. Fiul meu este student la Facultatea de Stiinte Politice si Administrative, iar fiica mea este studenta la Regie, la Universitatea de Teatru si Film. Sotia mea, Manuela Cernat, este critic de film. Dintotdeauna am facut sport (inot, rugby, baschet si hochei), dar acum, timpul si energia se cheltuiesc aici, la Opera; programul meu incepe dimineata in teatru si se termina seara tarziu. Iar cand ajung acasa, trebuie sa-mi amintesc ca, de fapt, eu sunt dirijor si incep sa ma pregatesc pentru spectacole sau pentru concerte. Si a doua zi o iau de la capat...