Calatorie la locul nasterii lui Iisus
Preot-profesor
Ilie Moldovan - Institutul Teologic Sibiu
"In Tara Sfanta, si pietrele, si gazele parca sunt o dovada a trecerii lui Hristos pe pamant"
- Parinte Ilie Moldovan, suntem in pragul ultimului Craciun din mileniul doi. De o mie noua sute nouazeci si noua de ani, crestinatatea sarbatoreste fara-ntrerupere nasterea lui Hristos. Prin post si colinde, ne intoarcem si anul acesta cu gandul la ieslea in care Fecioara Maria avea sa aduca pe lume marea noastra speranta de mantuire: Pruncul cel Sfant. Va numarati printre cei care au avut fericirea sa ajunga la Bethleem. Ce v-a impresionat cel mai mult?
- E greu de formulat ce anume te impresioneaza in Tara Sfanta. Oricum, a fost cel mai fericit itinerariu din viata mea. Cuvintele sunt neputincioase pentru a cuprinde prea plinul de bucurie pe care l-am simtit. In primul rand, am fost uimit sa descopar cat de aproape e Tara Sfanta de pamantul romanesc. Mergeam prin Ierusalim sau coboram spre Ierihon, identificand locurile pomenite in Evanghelie si avand in minte cuvintele lui Hristos legate de parabola samariteanului milostiv, de alte momente cruciale din viata Mantuitorului. Pluteau in jur o pace si o forta de nedescris. Tot ce vedeam mi se parea familiar, de parca ar fi facut parte din viata mea de cand lumea. Nu am trait nici o distanta in raport cu locurile vizitate. Dimpotriva, simteam o inaltare divina, care m-a convins ca in Tara Sfanta totul are un caracter liturgic. Acolo, si pietrele, si gazele parca sunt o dovada a trecerii lui Hristos pe pamant. Nu exista nimic nesemnificativ acolo.
- Daca ar fi sa comparati...
- Nimic nu se compara cu cele vazute si traite in Tara Sfanta, nici macar Sfantul Munte Athos, la randul sau extrem de impresionant. Sincer vorbind, nu m-as mai duce sa vad nici o alta tara straina. Pentru o viata de om ajunge. E totul, cata vreme acolo m-am convins ca nu traiesti intr-o istorie cat poti trai intr-o secunda de revelatie.
- Cum vi s-a parut Bethleemul? Are ceva din saracia smerita a ieslei in care s-a nascut Hristos? Prin ce se distinge acest loc de altele?
- Ca peste tot, si aici se simt vibratiile spirituale ale Dumnezeirii. Dar Bethleemul mi s-a infatisat altfel decat crescuse in amintirea mea - un oras impregnat de constructii bizantine, ridicate inca de pe vremea lui Constantin cel Mare. Staulul pomenit in Biblie si spatiile largi, aride ale oierilor de altadata au disparut. De asemenea, locul nu e in campie - cum spun colindele romanesti - ci intr-o zona plina de dealuri. Am vizitat indelung si cu metanie de gand Bethleemul, dar cel mai mult m-a impresionat intrarea la Mormantul Domnului. E ceva de-a dreptul tulburator sa vezi stanca aceea despicata, care te intampina ca o marturie a modului in care Hristos a murit si a inviat, facand sa se cutremure pamantul si sa se despice mormintele. Prinsa in bare de fier, aceasta stanca marturiseste si ea adevarul - un adevar in fata caruia tu insuti te cutremuri. Apoi, am intrat in biserica ce tine la loc de cinste lespedea pe care a fost pus Hristos la coborarea de pe cruce si, cand m-am inchinat, am simtit un parfum de mir si o liniste nemaitraite pana atunci. In amintirea mea, nu e loc decat pentru acest moment, cand am slujit Sfanta Liturghie la Sfantul Mormant, dimpreuna cu episcopul Ierusalimului si alti preoti din Romania - cel mai mare privilegiu din intreaga mea cariera de preot.
- Cum ati simtit ca lucreaza puterea acestor locuri despre care vorbeste atata lume?
- Cu Hristos alaturi, totul e posibil. Am urcat Drumul Crucii fara nici un efort. Tot asa am facut drumul la Manastirea "Sfanta Ecaterina" de pe Muntele Sinai, intr-un urcus teribil, dar fara a simti nici cea mai mica oboseala. Calcand pe urmele lui Moise si a Profetului Ilie, nici nu stiu cum am ajuns in varf. Asa se intampla cand te regasesti intr-un spatiu sacru, Spatiul Mantuitorului, cel care a zidit lumea pentru a doua oara.
- Ce alte ganduri v-a inspirat aceasta calatorie?
- Pe tot parcursul calatoriei, m-am simtit necontenit contrariat de faptul ca in Tara Sfanta, ca sa urci, trebuie sa cobori. Si invers - asa cum se intampla ca sa ajungi la mormantul lui Hristos sau la Golgota. Asta mi-a intarit convingerea ca, in ciuda oricaror pareri si ecumenisme, adevarul nu e decat unul singur si ca noi, ortodocsii, urmam drumul cel bun; ca nu suntem pe socoteala unei conventii, ci pe o certitudine absoluta.
- Parinte Moldovan, frumoasele dvs. amintiri despre Bethleem si Tara Sfanta ma indeamna sa constat ca Sarbatoarea Craciunului din acest an are o semnificatie aparte. Cu Nasterea Mantuitorului am inceput primul mileniu - si acum ne pregatim sa-l incheiem pe cel de-al doilea tot cu sarbatorirea acestei Nasteri. Cum s-ar cuveni sa intampinam acest mare eveniment crestin?
- Sa-l intampinam cu bucurie si cu sentimentul descoperirii pe care ne-o ofera intotdeauna legatura ce o avem necontenit cu Hristos. Nasterea Mantuitorului este totul pentru om. Este speranta si viata. Ori de cate ori sarbatorim data Nasterii lui Hristos, avem un semn al venirii Lui in lume. Acum, cand se implineste un numar rotund de ani, acest sentiment este si mai accentuat. Are un sens - sensul istoriei descoperit de El si daruit umanitatii. Fara sa tragem o concluzie anume, speculativa, orice apropiere de Hristos nu poate fi decat benefica pentru noi. Important e sa simtim bucuria sperantei si sa nu venim cu gandurile noastre care sa inlocuiasca gandurile Lui. Credeti ca intamplator toti oamenii de pe fata pamantului sarbatoresc, intr-un fel sau altul, Craciunul? Prin Hristos, oamenii de toate religiile se regasesc intr-un gand comun de sarbatoare. Pentru unii Nasterea din Bethleem este un avertisment, pentru noi - o implinire. Sa nu uitam imensul dar ce ne-a fost dat tuturor, acum 2000 de ani, in Bethleem: calea si adevarul, viata vesnica.
Sorin Preda
Noaptea sfanta
de Vasile MilitaruPrunc in scutece sarace, cu saracii prunci la fel,
L-au gasit pe El pastorii - cei dintai crezand in El,
Iar cand se-nchinau ciobanii Celui ce venea-ntre plangeri,
Auzeau cum canta-n slava glasul miilor de ingeri.Si deasupra ieslei sfinte, cand a vrut in zari sa stea,
Luminoasa calauza, Magilor, o mare stea,
Au patruns in micul staul cu smeritul lor alai
Si-au ingenunchiat la Domnul, de la
Rasarit, trei crai.Inchinatu-s-au cu daruri: aur, smirna si tamaie,
Celui ce din cer venise, omenirea sa mangaie.
Si-au purces a da de veste, lumii cei trei magi, pe urma,Ca nascutu-S-a Pastorul carui lumea va fi turma.Pomul Craciunului
de George CosbucTu n-ai vazut padurea, copile drag al meu -
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu,
Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Ea plange-atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.
Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier.
In noaptea asta insa vin ingerii din cer
Si zboara-ncet de-a lungul padurilor de brad,
Si canta-ncet; si mere si flori din san le cad.
Iar florile s-anina de ramuri pana jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.
Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum am gasit-o, cu flori si jucarii.
Departe, intr-un staul e-n fase-acum Iisus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus:
Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc,
Tu vino si te-nchina, zi "Doamne-ti multumesc".