Decembrie 1989 - Decembrie 1999
Recapitulari necesare
Nicolae Geamanu - "Ne trebuie inca o revolutie, cea a mentalitatilor!"
Dialog cu un membru al fostului C.P.U.N.
Nicolae Geamanu s-a nascut la 24 februarie 1929 in Bucuresti. Licentiat al Facultatii de Drept, avocatul pledant de mai tarziu a fost, pe rand, procuror in cadrul Procuraturii fostei regiuni Bucuresti, consilier juridic la Ministerul de Constructii pentru Industria Chimica si consilier juridic la Primaria Capitalei pana in 1991. Este casatorit de 41 de ani si are un fiu, de profesie inginer, care i-a daruit si fericirea de a fi bunic. Ca avocat pledant, Nicolae Geamanu a sustinut aproape zece mii de procese, in intreaga sa cariera, ceea ce il face astazi sa fie considerat drept unul dintre seniorii Baroului Avocatilor din Bucuresti. La 24 ianuarie 1990, devine membru fondator al Partidului Taranesc Roman, iar la 1 februarie, acelasi an, este desemnat membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala, in calitate de secretar general al aceluiasi partid.
- Cum vedeti, domnule avocat, Romania, dupa un deceniu de la evenimentele din decembrie 1989?
- Ca sa explic mai bine sentimentul de catastrofa nationala pe care il incerc zilnic, ar trebui sa va marturisesc ce orizont de sperante aveam la 22 decembrie 1989!
Desi aveam 60 de ani si puteam fi considerat prea batran pentru o asemenea "aventura istorica", am participat cu o insufletire incredibila la toate evenimentele importante din "89 incoace, incepand chiar cu cele de strada, fiindca locuiam, ca si azi, in apropiere de Intercontinental. Imi amintesc, de pilda, cum le-am strigat unor demonstranti din fata Comitetului Central al P.C.R. pe 22 decembrie, la pranz: "Fugiti la Televiziune, ca sunteti mai tineri decat mine! Este important sa intrati acolo, ca sa afle toata tara ce se petrece!". Am stat in mijlocul unei ploi de gloante, dar nu mi-am revendicat niciodata titlul de revolutionar. Eu socoteam ca, o data cu prabusirea comunismului, in afara unei maini de criminali, aproape toti cei 23 de milioane de romani deveneau "eroi". Nu mi-a trebuit mult timp ca sa descopar ca avusesem o mentalitate de adolescent visator! Un grup relativ restrans de profitori au inceput sa faca trafic cu propriul lor eroism, obtinand avantaje morale si materiale... Unii dintre ei au facut de rusine sangele tinerilor jertfiti in acel decembrie uluitor!
- De ce ati infiintat Partidul Taranesc Roman, daca tot reaparuse istoricul Partid National Taranesc?
- La 24 ianuarie 1990, dupa 131 de ani de la istorica Unire a Principatelor Romane, prin decizia nr. 18 a Tribunalului Municipiului Bucuresti, aparea pe noua scena politica si micul nostru partid, care nu a avut o viata prea lunga, din pacate. As vrea sa precizez ca nu era vorba despre un "partid fantoma", cum s-au infiintat multe in acea perioada pentru derutarea viitorilor alegatori, ci reprezenta optiunea politica sincera a unui grup de intelectuali ce nu prea aveau mare incredere in gerontocratia partidelor istorice, desi nici noi nu mai eram tineri! Tatal meu, Ion Geamanu, a fost membru al Partidului Socialist interbelic si un mare suporter al lui Titel Petrescu. De la el am mostenit orientarea mea de centru-stanga, fiindca m-au oripilat intotdeauna diferentele exagerate de averi si nedreptatile sociale. Si cum P.N.T.-C.D. avea evidente inclinatii spre dreapta, micul nostru partid - P.T.R. - aparea ca o alternativa de bun-simt. Dovada bunelor noastre intentii a fost, la sfarsitul lui ianuarie 1990, semnarea unei conventii de sprijin impreuna cu Corneliu Coposu, pentru o viitoare alianta. Regretatul politician a fost pentru mine o figura singulara in jungla politica aparuta dupa Revolutie.
- Cum ati ajuns in faimosul C.P.U.N.?
- La 1 februarie 1990, in calitate de secretar general ales al partidului nostru, am fost desemnat membru in acel "mini-parlament". Impreuna cu profesorul Radu Florescu si cu academicianul de astazi Razvan Teodorescu am schitat un proiect de lege pentru salvarea patrimoniului national. Ulterior, nu s-a mai facut nimic si totul s-a dus de rapa!
- Ce va mai amintiti de atunci si, mai ales, ce deosebiri de atitudine politica sesizati la fostii dvs. colegi, in primul rand la cei care au facut cariera electorala?
- Desi in presa scrisa a acelei vremi ni se spunea C.P.U.N.-Lambada, gluma era nedreapta si fara acoperire! S-a votat atunci un pachet fundamental de legi, in pofida luptelor politice de culise, fapt ce a netezit in buna masura calea spre democratizare, cu toate ca nici unul dintre noi nu avea habar cat de lung va fi acest drum. Toti eram deschisi, febrili, mult mai sinceri decat astazi! In timpul manifestatiei din Piata Universitatii, eu am fost de partea "golanilor" si l-am interpelat, in C.P.U.N., pe fostul meu coleg de scoala, Ion Iliescu. Din pacate, evenimentele au cam degenerat spre final, asa ca astazi nu trebuie sa idilizam excesiv fenomenul. De atunci, mi s-a tras in C.P.U.N. porecla "durul"! Eram inca foarte optimist, desi incepeam sa vad cu un ochi critic activitatea multor partide... Fripturistii aparusera peste tot, insa unii erau doar profitori, pe cand altii se dovedeau securisti de-a binelea. Ca atitudine politica, pe atunci faceam parte din fosta Opozitie, dar luciditatea ma facea sa observ ca in jurul contestatului Ion Iliescu erau mai mult fosti activisti de partid decat fosti securisti. Daca era sa alegem intre doua rele, parca primii ramaneau mai usor de suportat... Tin minte ca stateam langa Ticu Dumitrescu, in randul al treilea, pe mijloc. In fata mea se afla chiar Ion Diaconescu, care se asezase in spatele lui Dan Martian. Schimbam ocheade la interpelarile politice si comentam cu aprindere pe holuri, la o tigara. Nici nu-mi vine sa cred ca toti eram mai tineri cu zece ani! Oricum, C.P.U.N.-ul, ca "mini-parlament", desi a fost denigrat, a pus bazele statului de drept.
- Acum putem sa revenim la prima intrebare?
- Da si nu, pentru ca nu am incheiat recapitularea! Dar daca totusi insistati, raspunsul meu este previzibil. Ceea ce se petrece azi seamana cu un dezastru... Sa ma ierte colegii din fosta Opozitie, insa am ajuns dupa 1996 in colaps economic. Impartirea functiilor se face si mai rau decat inainte, pe criterii dovedite de nepotism, "fitile", influenta... Ce sa mai vorbesti de competenta?! Cu exceptia catorva ministri din P.D. (desi partidul nu-mi place, iar Petre Roman cu atat mai putin, fiindca s-a dovedit foarte versatil!), restul guvernantilor sunt o apa si un pamant.
- A cui e vina?
- Vinovatia profunda, cauza tuturor relelor din tara asta, se imparte intre ideea politica si mentalitatea generala. Daca in primul caz e vorba de optiuni sau alternative ce pot fi corectate prin mecanismul electoral, in al doilea caz e o jale! Din ce se naste o mentalitate? Din educatie si din mediul social. Este lucrul cel mai greu de modelat. Pare o naivitate sa-ti inchipui, cum zicea Brucan, ca ne trebuie 20 de ani... De fapt, noua ne trebuie inca o revolutie, cea a mentalitatilor, altfel ne vom rostogoli in prapastia pe marginea careia am ajuns deja!
- Atunci haideti sa vedem ce s-a schimbat si ce nu, inainte de-a evalua impreuna cat s-a schimbat in bine si cat in rau!
- Schimbarile reale sunt fundamentale in acesti zece ani, dar le numeri pe degetele de la o mana! Drepturile si libertatile sociale de baza ale oricarui cetatean (nu le mai enumar, fiindca sunt elementare), dreptul la informatie si la libera exprimare, libertatea de a calatori, improprietarirea taranilor (desi este o reforma agrara partiala), drepturile minoritatilor...
- ...si ce nu s-a schimbat?
- Aici este o lunga discutie, cu periodizari si teme distincte! De pilda, prima gafa monumentala a guvernelor succesive Roman - Stolojan a fost desfiintarea C.A.P.-urilor, in locul transformarii lor in ferme particulare, cu garantarea dreptului de proprietate asupra terenurilor si utilajelor de catre persoanele private. Cu acel prilej s-a furat aproape tot, s-a facut un adevarat jaf! In schimb, parerea buna pe care ma incapatanez sa o am despre guvernarea Vacaroiu, o sa va faca sa ma numiti, poate, "avocatul diavolului".
Miscarile mai lente, dar mai bine pregatite ale fostului guvern s-au dovedit confirmate chiar de liberalul Catarama, care striga de trei ani incoace, ca a fost distrus capitalul autohton. Intre stilul de guvernare al lui Victor Ciorbea si cel al lui Radu Vasile, in afara gradului de onestitate al primului, nu este nici o deosebire. Aceeasi Marie, cu alta palarie! Cand lucrurile se vor mai linisti in Romania - sa dea Dumnezeu sa fie asa! - si vor aparea generatii tinere de oameni de afaceri cu mentalitate si disciplina capitalista autentice, proprietatea asupra mijloacelor de productie va fi deja instrainata. Ce vor face atunci aceia? Cum sa ii restitui neconditionat lui Malaxa sau Mociornita (vreau sa spun, urmasilor lor) uzine care, in 1948, aveau datorii enorme catre stat si o tehnologizare precara? Toate aceste investitii facute de comunisti s-au realizat cu bani din buzunarele milioanelor de saraci, timp de 50 de ani. Eu nu contest dreptul de proprietate, dar lucrurile trebuie nuantate, iar guvernul Vacaroiu - o sa radeti sau o sa ma acuzati de "comunism"... - tocmai asta facea!
- Vad ca ati trecut, pe nebagate de seama, de la ce nu s-a facut la ce s-a facut rau!
- Ma scuzati ca am devenit polemic! Curios este ca tocmai ceea ce incearca Radu Vasile acum, cu Rusia, dovedeste tardiv greselile de strategie economica din primii doi ani postrevolutionari... Atunci, ne-am intors cu fata spre Occident, asteptand totul de acolo. Dupa disparitia C.A.E.R.-ului, ar fi trebuit sa ne pastram pietele de desfacere din Est, unde incearca sa patrunda occidentalii de cativa ani. Noi nu ii puteam concura tehnologic, dar mai pastram destule exporturi, imbunatatind balanta comerciala a tarii, ceea ce ar fi dat o gura de oxigen tuturor intreprinderilor care aveau contracte. Asta ar fi permis o privatizare cu consecinte mai putin dramatice decat vedeti azi, cand a iesit lumea in strada.
- Sincer sa fiu, ma intriga putin felul in care ganditi, dar vad ca aveti argumente. Ce se intampla in acest tablou sumbru cu Justitia, ca sa intram in domeniul dvs. predilect?
- Ar trebui sa exclam "no comment!", dar va raspund, totusi, foarte scurt. Cum e turcul, la fel si pistolul...
- Adica?
- Desi este a treia putere in stat, in realitate sunt foarte multe amestecuri politice si influente "oculte" in actul de justitie, asa cum foarte bine recunostea, recent, si colega mea, doamna judecatoare Costiniu de la Curtea de Apel din Bucuresti. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca pana si independenta judecatorului lasa inca mult de dorit...
- Cum priviti viitorul dincolo de orizontul anului 2000?
- Un fapt ingrijorator este liberalizarea excesiva a moravurilor la tineri. Am inceput sa luam de la Occident ce este mai rau! Eu l-am avut ca mentor pe generalul Dimitrie Ceacanica, cel mai mare criminolog roman al acestui secol, care analiza cu multa luciditate, inca de pe vremea comunistilor, pericolul prostitutiei, al drogurilor, al bolilor rezultate de pe urma acestora si consecintele lor pe termen mediu si lung. De la acest barbat remarcabil, am inteles ca libertatea este o mare ispita daca nu ai rigoare morala si disciplina sociala.
- Dar nu-mi spuneti nimic despre viitorul politic, asa cum il vedeti pentru mileniul urmator?
- N-as vrea sa accentuez nota cam sumbra de pana acum, dar daca va continua disolutia autoritatii statului, nu ne vom mai redresa nici macar in 50 de ani... In plus, eu ma numar printre pesimistii care continua sa se teama de pericolul federalizarii tarii.
- Daca maine ati deveni presedinte sau prim-ministru, ce ati face?
- In primul rand, stiu ce n-as face! N-as face in ruptul capului ce-au facut Emil Constantinescu si Radu Vasile...
- Mai am o singura intrebare la final. D-le avocat Nicolae Geamanu, dupa zece ani de la evenimentele din decembrie 1989, credeti ca a fost "revolutie" sau "lovitura de stat"?
- Acesta ramane cel mai mare mit postdecembrist! Eu nu cred in teoria "loviturii de palat"... La noi a fost ca in legenda Mesterului Manole: dovada ca ne meritam libertatea este chiar sacrificiul acelor tineri cu adevarat eroi. Sangele lor varsat ma impiedica sa accept ideea unei conspiratii, dar ma face sa nu uit niciodata...
Marius Petrescu