Teatru
Teatrul nostru - aliatul nostru...
In mod cu totul neasteptat, dupa 10 ani de la Revolutie, teatrul romanesc - aceasta veritabila avutie nationala (atat prin scriitura, cat si prin valoarea celor ce l-au slujit si il slujesc) - a redevenit nu numai prilej de invatatura, de incantare, de meditatie si desfatare, ci si un pretios Aliat. Un aliat la suferinta. Ne amintim, desigur, cu totii de superbele spectacole de la "Bulandra", de la National, de la Teatrul Mic, pe care le urmaream in sali inghetate, infofoliti in paltoane, cu caciulile bine-bine trase pe urechi. Ni-i amintim, desigur, pe dragii nostri actori si actrite, care-si riscau sanatatea si cariera, jucand - daca piesa o cerea - in costumatie de vara si infruntand cu stoicism curentul - ca un viscol - venind (la minus 5 grade!) de prin culise... Da, teatrul era atunci aliatul nostru. Artisti si spectatori formam o alcatuire incandescenta, miraculoasa, din care spaimele si frigul si teroarea dispareau. Iar Binele si Frumosul se strecurau, ca un suvoi binefacator de energie, in inimile noastre inspaimantate... Minunea tinea cateva ceasuri, dar ne ajuta sa o ducem mai departe, sperand la un Bine despre care nu stiam mai nimic. Nici cand, nici sub ce forma va veni.
Si iata ca un urias Bine a venit o data cu Revolutia. Suntem liberi sa gandim, sa vorbim, sa scriem, sa publicam ce vrem. Suntem liberi sa alegem ce partid sau ce spectacol vrem! Teatrele pot aborda orice repertoriu. Pot alege oricare forma de "punere in scena". Numai ca... suferinta s-a intors din nou, ca o pecingine - parca fara leac! - peste pamantul tarii. Saracia e lucie peste tot. Si ea umileste nu numai omul simplu, ci si pe slujitorii artei. Ce-i drept, in salile de teatru este - deocamdata! - destul de cald. Dar biletele sunt scumpe, uneori chiar exorbitant de scumpe. Si e firesc sa fie asa, de vreme ce teatrele sunt lasate sa se descurce cum pot (in mai toate cazurile), salariile actorilor sunt de rusine, iar dramaturgii romani ajung sa fie fericiti pentru simplul motiv ca sunt jucati.
Am reamintit toate aceste dureroase adevaruri pentru ca, intr-o perioada in care - vorba cuiva, persoana importanta - "n-ai bani la buget, n-ai Cultura!", organizarea si desfasurarea in bune conditii a recent incheiatului Festival National De Teatru, editia a 9-a, a echivalat cu un mic miracol. Intr-adevar, infruntand lipsa acuta de bani disponibili pentru un astfel de... "moft", infruntand inertii, prejudecati, ba chiar si rea-vointa, organizatorii - avand-o in frunte pe Alice Georgescu, eminent critic teatral - au izbutit pana la urma sa ne ofere o mica "parada" a Spectacolului de Teatru. Atent jurizate, au fost alese sa participe la aceasta veritabila bucurie a sufletului cele mai izbutite spectacole oferite de scenele bucurestene, precum si cateva spectacole din alte centre teatrale ale tarii. Asadar, timp de o saptamana, Teatrul Romanesc ne-a dovedit (a cata oara?) ca ne este un pretios aliat impotriva nelinistilor, a spaimelor si a frustrarilor noastre. Din lipsa de spatiu - dar si pentru valoarea lui iesita din comun - as aminti aici doar magnificul spectacol al Teatrului National Din Craiova. Si anume: "Asa este (daca vi se pare)" de Luigi Pirandello. O distributie de zile mari in frunte cu Magda Mugur si Valer Dellakeza, evoluand in decorurile lui Helmuth StYrmer si costumele Liei Mantoc si avandu-l ca "mentor" pe marele regizor Vlad Mugur, ne-a oferit un spectacol de un superb rafinament, servind nu un "frumos in sine", ci supunandu-se cu maiestrie vorbelor lui Pirandello, mai actuale ca oricand: "Mie, constiinta moderna imi ofera imaginea unui cosmar strabatut de vedenii rapide, cand triste, cand amenintatoare, imaginea unei batalii nocturne, a unui valmasag disperat (...), in care taberele vrajmase s-au amestecat si fiecare lupta pentru sine, impotriva prietenului si impotriva dusmanului...". Un Pirandello nu poate fi povestit. Trebuie citit si "vazut" asa cum l-a "vazut" prestigioasa echipa de la Nationalul din Craiova.
Nu pot incheia aceasta nota fara a aduce in atentia impatimitilor de teatru un spectacol de zile mari, care se joaca la "Teatrul Foarte Mic" din Capitala. Este vorba despre "Valsul cainilor" - un superb text de Leonid Andreev (1871-1919), pus in scena de foarte tanara si foarte talentata Nona Ciobanu, cu un Alexandru Repan aflat intr-un moment de glorie al carierei sale.
Silvia Kerim
Film
Premiera la Cinemateca
"Magistrul fara seaman" - George Constantin intr-un pretios film-remember
Cinemateca Romana isi onoreaza maestrii. Dupa seara inchinata regizorului Ion Popescu-Gopo, un alt eveniment de arta si viata ne-a tulburat sufletele: prezentarea, in premiera absoluta, a unui film inchinat vietii si creatiei marelui George Constantin. Filmul documentar, inregistrat si pe o caseta video lansata cu acest prilej, se sprijina pe marturiile celor ce l-au cunoscut pe regretatul om si artist, cat si pe fragmente din spectacolele filmate (din pacate, prea putine), in care a stralucit acest gigant al artei interpretative romanesti (artist comparat de critica din lumea intreaga cu marele Orson Wells). Initiativa si productia acestui film apartin fiului maestrului, Mihai Constantin, Fundatiei "George Constantin", avand concursul Fundatiei "Arte Vizuale" si cu sprijinul Arhivei de Televiziune si Arhivei Cinematografice. Regia e semnata de Alexandru Darie, reprezentant al tinerei generatii de creatori aflata in plina forta, dar care isi cinsteste inaintasii. S-au pastrat, din pacate, prea putine din marile creatii scenice ale magicianului George Constantin, capabil sa starneasca furtuni de sentimente pe scena si pe ecran, dar iscusit selectate, ele pun in evidenta vulcanul de talent si inteligenta, profunzimea si firescul extraordinar cu care magistrul dadea viata fiecarui rol, facandu-l de neuitat in memoria celor ce au avut fericirea sa-l vada in "Furtuna" sau in "Livada de visini", in "Vassa Jeleznova", sau in "Henrich al Iv-lea", in "Jocul vietii si al mortii" ori in zguduitoarea sa creatie pentru Televiziune, "Petru Rares", in regia Soranei Coroama. Cateva secvente din filmul "Reconstituirea" de Lucian Pintilie ori din "Inghititorul de sabii", alterneaza cu momente din repetitiile cu Liviu Ciulei la "Furtuna" ori cu Radu Penciulescu in antologicul "Regele Lear".
Acestui talent clocotitor, caruia nimic din ceea ce e omenesc nu-i era strain si imposibil de redat artistic, acestui om generos si modest, cu constiinta valorii sale unice, dar fara orgolii vedetistice, ii este inchinat cu dragoste si recunostinta, cu admiratie fara seaman acest valoros film documentar.
Alice Manoiu
Disc
"Colinde fara anotimp"
In intampinarea sarbatorilor iernii, Electrecordul ne face surprize muzicale deosebite. Una dintre acestea este aparitia primului disc realizat de cunoscutul compozitor si interpret Doru Tufis, intitulat "Colinde fara anotimp" (pe versurile scriitorului Stefan Mitroi).
Fiecare cantec - o poveste adevarata, cu personaje desprinse dintr-un peisaj fantastic, de la frontiera realitatii cu fictiunea - gaseste, in interpretarea compozitorului, o alta haina ritmica: vals, rock, country, folk etc., varietate melodica ce creeaza o atmosfera de voiosie, de petrecere, de sarbatoare.
Colindele evoca lumea satului din copilaria poetului, cu oameni hatri si pusi pe sotii, niste "alt fel" de Morometi. Tonalitatea textelor, a caror tema e despartirea melancolica de trecut, aminteste de umorul versurilor de pe crucile de la Sapanta, in varianta teleormaneana insa. Si, asa cum se intampla si cu textele din cimitirul maramuresean, sensul lor nu este tragic, ci mai curand nostalgic: regretul dupa copilaria pierduta, dupa lumea definitiv disparuta a satului.
Cd-ul marcheaza fericita intalnire a poeziei sentimental-ironice cu melodia ce o transforma din cronica ritmata in colinda ce poate fi cantata nu doar de Craciun, ci si peste an, ori de cate ori iti simti sufletul in sarbatoare.
Sanda Anghelescu
Carte
Selectia Formula As
Daruiti carti
Cartile sunt, cred eu, daruri ideale. Ca si bijuteriile, ele se pastreaza si se transmit din generatie in generatie, se incarca de viata celor care le citesc, pot transmite mesaje tulburatoare nu doar din partea autorului lor, ci si de la cei carora le-au apartinut. Cand daruiesti o carte, de fapt daruiesti cartii un lung sir de cititori, iar o dedicatie si un nume scrise pe pagina de garda iti conserva amintirea in timp. Dintre obiectele pe care punga ne mai permite sa le oferim de sarbatori, majoritatea sunt perisabile, iar bucuria data de ele se stinge repede. Cartile insa dureaza, renasc la fiecare noua lectura, caratele valorii lor nedepinzand de inflatie, guverne, P.I.B.
Dintre cele mai noi aparitii editoriale, iata cateva ce ar merita puse sub brad:
- Nichita Stanescu, "Ingerul cu o carte in maini", antologie, studiu introductiv si bibliografie de Alex. Stefanescu, Editura "Masina de Scris", 336 pag. Nichita e un mit al literaturii romane contemporane, dar - cu exceptia poemelor din manuale sau a celor ce au ajuns texte de muzica usoara - opera ii e putin cunoscuta si inteleasa in afara mediilor literare. Pentru a contribui la o apropiere reala a publicului de unul dintre marii nostri poeti, Alex. Stefanescu a ales dintre 23 de volume antume si postume cele mai frumoase poeme ale lui Nichita si le-a prefatat cu un amplu studiu, in care omul este coborat de pe piedestalul mortificator al idolatrizarii intr-o schita biografica plina de culoare, iar opera e comentata inteligent si inteligibil, pe firul ei cronologic, in contextul literaturii romane din anii "60-"80. Inlesnita de explicatiile criticului, lectura antologiei te face sa intelegi cu adevarat locul inalt ce i se cuvine lui Nichita Stanescu in poezia universala din secolul ce se incheie.
- Aniela Jaffe, "Aparitii de spirite si semne prevestitoare. O interpretare psihologica", prefata de C.G. Jung, traducere de Daniela Stefanescu, Editura "Humanitas", 256 pag. Prin anii "50, un popular ziar elvetian a publicat o ancheta adresata acelor cititori care au trait intamplari cu vise prevestitoare, premonitii, coincidente inexplicabile, aparitii de spirite, clarviziuni etc. In avalansa de scrisori primite apoi la redactie, erau povestite peste 1500 de asemenea experiente oculte, extrasenzoriale, parapsihologice. Tot acest material a fost pus la dispozitia celui mai renumit psihiatru elvetian, C. G. Jung, specializat in analiza "inconstientului colectiv" si a exprimarii lui prin mituri si simboluri. Jung a incredintat scrisorile colaboratoarei sale Aniela Jaffe, care a alcatuit cu si pe baza lor aceasta carte. O parte dintre povestiri continand si interpretarile analistei, volumul poate starni un viu interes atat pasionatilor de parapsihologie, cat si spiritelor sceptice.
Mika Waltari, "Egipteanul. Cincisprezece carti care contin memoriile medicului Sinuhe (1390-1335 i. Chr.)", roman istoric, in romaneste de Teodor Palic, prefata de Tytti Isohookana-Asunmaa, Editura "Univers", 680 pag. Pentru cei care vor sa-si petreaca mai mult timp intr-o vrajita lume fictiva, uitand de grijile cotidiene, romanul scriitorului finlandez Mika Waltari e refugiul nimerit, caci vor avea parte de aventuri, pasiuni, intelepciune, umor rafinat si prilejuri de meditatie despre natura umana, neschimbata de-a lungul mileniilor. Precizia reconstituirii istorice a Egiptului faraonic nu face decat sa sporeasca imaginatia si arta de povestitor ale lui Mika Waltari, elogiat in toata lumea pentru acest roman tradus in 30 de limbi. Editia romana este foarte aspectuoasa, asa ca nu doar continutul, ci si forma fac din "Egipteanul" un dar special.
Adriana Bittel