Cum se distreaza strainii in Bucuresti
Mare Bal Scotian De Sfantul Andrei
" N-o sa va vina sa credeti, dar occidentalii se simt de minune la noi "
Cu toate ca Sfantul Andrei este autorul moral al crestinismului nord-dunarean (el a propovaduit invataturile lui Iisus printre geti, traci si daci), romanii nu-i celebreaza ziua intr-un mod special. Acelasi sfant si aceeasi zi au insa o semnificatie cu totul aparte pentru locuitorii vechii Caledonii (denumire a Scotiei ce dateaza din perioada Cuceririlor Romane). La ei, "Saint Andrew" este Sfantul Patron care le binecuvanteaza tara, motiv pentru care "St. Andrew"s Day" este sarbatorita cu fast de scotienii din intreaga lume. Adevarata Sarbatoare nationala a Scotiei, ziua de 30 noiembrie a prilejuit organizarea unui Bal Caledonian si in Capitala Romaniei, in somptuoasa sala de marmura a "Cercului Militar Central", plina de oaspeti alesi, veniti din Scotia, Irlanda si Anglia, cat si de bucuresteni.
"De la scotieni invatam bunele maniere", spunea Voltaire. Nimic mai adevarat, ar putea spune participantii la bal, pentru ca surpriza numarul unu a serii (pentru noi, romanii) a fost organizarea desavarsita, gratie careia petrecerea si-a atins scopul principal: buna-dispozitie generala. Reteta nu e deloc noua, pentru ca scotienii detin un secret care are intotdeauna efectul scontat: dansurile lor pline de vitalitate, costumele traditionale si whisky-ul de buna calitate dau intotdeauna roade.
Ineditul balului ne-a surprins inca de la inceput, cand in locul banalelor bilete cu care eram obisnuti, am primit adevarate carnetele de bal. Si, exact ca pe vremea bunicii, in prima jumatate de ora eventualii pretendenti s-au grabit sa completeze carnetelele doamnelor si domnisoarelor, pe fondul muzicii traditionale scotiene, intepretata de un cimpoier venit in Romania special pentru eveniment. Tot atunci am putut admira si kilturile scotiene care ofera intr-adevar un statut aparte. "Un barbat in kilt e un barbat si jumatate" - e replica oricarui scotian, mandru de costumul sau traditional, si poate ca de aceea kilturile au devenit de-a lungul timpului simbolul cel mai semnificativ si plin de conotatii istorice al Scotiei.
Numai ca in curand s-a facut auzita vocea maestrului de ceremonii, care a anuntat primul dans: "Dashing White Sergeant" (Chipesul sergent alb), cu care incepe orice bal scotian, menirea sa fiind ca in timpul dansului sa-ti faci noi cunostinte printre cei prezenti. Pline de protocol si de gratie, dansurile scotiene actuale au la baza vechi dansuri populare din secolul al Xviii-lea, imbunatatite la curtile diferitilor regi sau regine ale Marii Britanii, in scopul implicarii a cel putin cate trei perechi la un singur dans. Pe rand, datorita figurilor special concepute, partenerii au sansa sa danseze atat impreuna, cat si cu celelalte perechi.
Dar mai multe despre traditiile scotiene am aflat de la unul dintre organizatorii balului, d-l Neil McGregor, care a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu.
Neil McGregor - "Chairman of the Ball"
"Dorim sa le oferim prietenilor nostri romani o seara deosebita"
- D-le McGregor, este acesta primul Bal Caledonian pe care-l organizati in Romania?
- Din fericire, este al doilea mare Bal Caledonian. Primul a fost organizat anul trecut, tot pe vremea aceasta, si speram ca in anii ce vor urma aceste baluri sa formeze o traditie in viata mondena a Bucurestilor.
- Care e semnificatia balului?
- 30 noiembrie este ca o zi nationala pentru Scotia, pentru ca - asa cum se stie deja - Sf. Andrei este patronul tarii noastre. Cu aceasta ocazie, la noi se obisnuieste sa se organizeze petreceri cu muzica si dansuri traditionale. De aceea consideram ca, de vreme ce locuim in Bucuresti, aceasta sarbatoare este un prilej extraordinar pentru noi sa le oferim prietenilor nostri romani o seara deosebita, mai ales ca ei reprezinta peste 60% din invitatii la bal. Cum balul are loc in Romania, ultimul dans va fi o hora. Pe de alta parte, balul in sine va fi un prilej de distractie si buna dispozitie pentru ca participantii, indiferent de varsta si nationalitate, vor dansa impreuna dansurile noastre de societate. Special pentru aceasta ocazie, am invitat un cimpoier din armata britanica - Edinburgh si de asemenea formatia care va canta de-a lungul serii e tot scotiana. Cat despre consumatie, se vor servi numai bauturi si tigari, pentru ca pe de o parte vrem ca invitatii sa danseze toata seara si, pe de alta parte, vrem ca pretul biletului sa nu fie prea ridicat - e doar 15 $ - astfel incat toti cei care vor sa vina sa-si permita aceasta suma.
- Atractia numarul unu a serii vor fi dansurile scotiene traditionale. Ce ne puteti spune despre ele?
- Fiecare dans are propriul nume, unele dintre ele sunand de-a dreptul ciudat. Spre exemplu, avem "Dashing White Sergeant" (Chipesul sergent alb), "Strip the Willow" (Cojirea salciei); altele sunt numite dupa locuri, cum e "Hamilton House" (Casa Hamilton); altele dupa personalitati cum ar fi "Duke and Duchess of Edinburgh" sau "The Duke of Perth" si desigur faimoasele "reel"-uri in care cuplurile stau fata in fata si descriu opturi in timpul dansurilor. Si aici avem: "Reel of the 51st Highland Division", "Foresome Reel" si "Eightsome Reel" (ultimele doua desemnand chiar numarul de perechi implicate: reel in patru sau in opt). Trebuie sa va spun ca toate aceste dansuri sunt deosebit de iubite in Scotia, inclusiv de catre tineri. Imi amintesc o petrecere la care am participat cu ceva timp in urma. Era o petrecere de familie: parintii aniversau nunta de argint si copiii ziua de nastere si inchiriasera o scoala. Asa ca in sala de festivitati angajasera o formatie sa cante muzica mai veche din tineretea lor, iar intr-o alta incapere tinerii isi incropisera o discoteca. La un moment dat, parintii au pus muzica traditionala scotiana si instantaneu discoteca tinerilor s-a golit. Cu totii - tineri sau maturi - au preferat dansurile traditionale. Speram ca si anul acesta, la Bucuresti, dansurile scotiene sa le ofere o seara de neuitat tuturor invitatilor.
Geordie Douglas-Hamilton
"Spun cu mana pe inima ca romanii imi plac foarte mult"
Intr-una din pauzele dintre dansuri, pierduta oarecum in multimea invitatilor, am avut surpriza sa mi se adreseze un tanar imbracat in costumul traditional scotian, care nu-si putea infrana bucuria de a fi intre romani si de a le fi descoperit adevarata fire.
- De cand esti in Romania?
- Numai de vinerea trecuta. Anul acesta am fost din nou invitat impreuna cu formatia din care fac parte sa cantam la bal. Cum nu calatorisem niciodata in Europa mai departe de Germania, mi s-a parut o ocazie deosebita sa vizitez Bucurestiul chiar si doar pentru cateva zile. Stiti, Europa de Est ni se pare foarte interesanta in special datorita regimurilor comuniste care au dominat-o pentru multi ani, dar si datorita faptului ca nu stim foarte mult despre tarile de aici, mai exact despre viata oamenilor. Stirile care apar la noi sunt sumare si needificatoare.
- Si in acest scurt timp ai reusit sa-ti formezi o parere despre cum sunt romanii intr-adevar?
- Nu in totalitate, dar pot spune cu mana pe inima ca ceea ce am vazut mi-a placut foarte mult, in primul rand pentru ca am descoperit ca Romania nu inseamna numai cersetori si copii cu probleme - dupa cum e imaginea voastra vehiculata in Occident. Cand am venit aici, nu cunosteam pe nimeni, dar a fost de ajuns o singura seara petrecuta intr-unul din cluburile bucurestene, atat pentru a-mi face noi prieteni printe romani, cat si pentru a realiza ca aveti niste calitati extraordinare ca popor. Mi-a placut in primul rand ospitalitatea voastra, modul cum am fost primiti de romanii de acolo si discutiile pe care le-am avut. Apoi, mi-a placut la nebunie cum stiti sa va distrati, pentru ca desi sunteti coplesiti de atatea griji cotidiene, cand e vorba de distractie, stiti sa va distrati ca nimeni altii. Ma uitam pur si simplu la tinerii din club cum isi luau cate o bere in fata si dadeau tot ce aveau mai bun in ei.
- Formatia din care faci parte ne-a incantat asta seara cu muzica voastra traditionala de dans. Tu esti foarte tanar si totusi pari a avea in sange aceasta muzica. Iti place chiar atat de mult?
- Da, imi plac intr-adevar foarte mult aceste dansuri de societate pentru ca ai ocazia sa cunosti o multime de oameni la un singur dans. De fapt, asta e punctul forte al muzicii noastre de dans: sociabilizarea. La inceputul dansului, se poate sa nu-ti cunosti decat partenerul, dar pana la sfarsit, cand parasesti ringul, poti avea deja prieteni noi.
- Daca tot vorbim de traditii si de vreme ce sarbatorile de iarna sunt foarte aproape, ne-ai putea spune in cateva cuvinte cum va petreceti voi Craciunul si Revelionul?
- Desigur. Din start trebuie sa va spun ca, spre deosebire de Anglia - unde Craciunul e sarbatoarea cea mai importanta - pentru noi, scotienii, Revelionul conteaza mai mult. "Hogmanay", cum il numim noi, dureaza trei zile si trei nopti cu petreceri, exact ca in povesti. Imbracati in costume traditionale, ne desfatam cu "kedgeree" - mancarea noastra traditionala care are la baza peste si orez preparate dupa o reteta veche de decenii. In fiecare casa se canta si se danseaza un fel de "hora" - ce-i drept, mult mai simpla decat a voastra - care se numeste "Auld Lang Syne" (denumirea din limba veche se pastreaza si astazi). Si mai exista un obicei care ne e foarte drag: "First Footing". In aceste trei zile, cand o ruda sau un prieten iti trece prima oara pragul, trebuie sa-i urezi bun venit si sa-l cinstesti cu un pahar de bautura.
- Acum, cand te vei intoarce in Scotia, ce le vei spune cunostintelor despre Romania?
- Ii voi indemna sa va viziteze, pentru ca sunt sigur ca vor avea si ei o experienta cel putin la fel de placuta ca a mea. Eu insumi sper ca intr-o zi sa pot reveni pentru a vizita mai mult decat Bucurestiul.
Roxana Stoian