Asii Adolescentilor
O portie de muzica buna
Domnisoara Pogany
"Avem nevoie de un public restrans, dar cu cap"
Omuzica stranie, pogorata parca din alta lume, tese o atmosfera de vraja in sala de concert. Sunetele se aduna intr-o forma ciudata, o imbinare intre muzica de camera si jazz contemporan, cu influente folclorice. Pe scena se afla patru tineri, patru "frumosi nebuni" care au cantat la Roma, Venetia, Bratislava, Budapesta, au lansat un album si care se incapataneaza sa mearga mai departe, impotriva curentului, sa creada in muzica instrumentala de calitate si sa mentina foarte sus stacheta ei.
Traseul
Aventura uneia dintre cele mai interesante formatii bucurestene, "Domnisoara Pogany", a inceput in 1994, cand Calin Torsan (fluiere, mandolina) si-a incheiat evolutia alaturi de "Manecutele verzi", o trupa de strada, pornind in cautarea unor noi forme de exprimare, alaturi de chitaristul Claudiu Lobont. "Aveam un amic, Costea, aparent agramat, dar cu trei facultati la activ, care detinea o impresionanta colectie de muzica de avangarda, contemporana, cu care ne-a tot alimentat, pana am devenit maniaci", povesteste Calin. "Am inceput sa cautam un violoncelist pentru trupa si asa am ajuns in Conservator, insa toti erau saracii rigizi, ne raspundeau asa, din tocul usii, pana am auzit: <<stiu eu unul ciudat care ar face asta, un tip cu manusi taiate, cu tinte>>."
"Tocmai ma intorceam de la o filmare in Televiziune", isi aminteste Radu Georgescu, violoncelistul trupei. "Eram foarte nervos, pentru ca eu credeam ca e o treaba serioasa cu orchestra si pana la urma s-a dovedit o prostioara pentru Revelion. Am dat nas in nas cu ei. <<Nu te-ar interesa si alt gen decat cel clasic?>> M-au dus la ei, m-au indoctrinat bine cu muzica vreo doua zile, am jucat si sah, am baut bere. In cea de-a treia zi, am batut palma si incet-incet a inceput povestea."
Formula s-a cristalizat in 1996, o data cu venirea lui Alexandru Stanciu (chitara, mandolina), Radu, Calin si "Alecu" reprezentand trioul de baza.
"Prin "96, dadeam niste concerte interesante, cu aparitii stranii, intram pe scena in camasi lungi, albe, cu talpile goale, erau lumanari, betisoare indiene. Aveam mari emotii. Acum suntem mai dinamici, mai putin interesati de imagine, dar tot se creeaza o atmosfera speciala la concertele noastre, la care lumea tace malc. In muzica noastra nu ajung mizeriile lumii, cautam sa aducem o anumita sinceritate, armonie, sa gasim niste esente care sa faca oamenii sa vibreze." In afara de concertele in strainatate, de salile pline de la Institutul Francez si Centrul Cultural Maghiar din Bucuresti, "Domnisoara Pogany" s-a bucurat de un succes deosebit in Ardeal, in special la Sighisoara, unde a evoluat la patru editii ale Festivalului de Arta Medievala. "Coboram din tren si dupa doua-trei ore urcam pe scena, unde cantam pana la unu noaptea, nu ne mai dadea lumea drumul. Pentru noi, este extraordinar sa fim bisati, sa avem un public care crede in noi, un public restrans, dar cu cap. Ajungi sa nu te mai gandesti la partea financiara, sa conteze numai contactul direct cu publicul - asta este motivatia noastra, asta ne obliga sa mergem mai departe."
"Facem numai muzica pe care o simtim"
In cei cinci ani de existenta, "Domnisoara Pogany" a reusit sa se mentina pe scena, sa cultive mai departe pasiunea pentru o muzica mai putin comerciala, insa de mare finete. Nu le-a fost deloc usor pe o piata muzicala in care se cauta cu ardoare succesul facil, adus de cuvintele-cheie: "fetite", "picioare", "mare", "soare", "goale". Faptul ca producatorii si animatorii radio-Tv nu au ochi pentru o formatie de valoarea "Domnisoarei Pogany" arata clar nivelul la care se afla show-business-ul romanesc.
"Aceasta e muzica pe care simtim ca trebuie sa o facem, nu avem o incapatanare prosteasca, n-am vrut sa fim subversivi. Este insa un statut pe care ni l-am asumat, de outsideri, rupti de sistem. Credem ca este nevoie de o astfel de trupa in Romania. Sunt multe trupe care mor chiar daca au succes. Noi am avut mult de tras, de suferit, dar uite ca suntem tot in picioare."
"Domnisoara Pogany" a lansat in decembrie 1996 un prim album, "Apercu", editat de Tempo Music, casa de discuri a lui Gyuri Pascu, iar acum pregateste materialul pentru un nou album.
"Piesele se nasc la noi ca intr-un joc de puzzle, fiecare vine cu ideile sale. Daca pe primul album aveam ceva sonoritati orientale, acum suntem mai mult influentati de folclorul romanesc, asta si datorita aparitiei unor instrumente precum tilinca, toaca, fluierul dublu. Piesele noi sunt mult mai sobre, mai elaborate."
Singurul muzician de profesie din trupa este Radu Georgescu, violoncelist in cadrul Orchestrei Armatei. Calin este trezorier si arhivar la Muzeul Taranului Roman, Alexandru - inginer zootehnist si profesor de chitara, iar Razvan Arvinte, percutionistul formatiei, este student. "Trupa este in acest moment bine pusa pe picioare, ne-am mai copt si noi."
Varful de forma in care se afla "Domnisoara Pogany" este demonstrat si de activitatea concertistica: in aceste zile, trupa se afla la Budapesta, pentru un concert la Centrul Cultural Roman, iar la intoarcere poate fi ascultata saptamanal (in zilele de joi), cantand intr-un select club bucurestean de jazz, "Swing House".
Iulian Ignat
Fotografiile autorului