Editorial

Redactia
Un sondaj special. Sondajul publicat de Curs la implinirea a trei ani de la instalarea actualei Puteri are, la prima vedere, rezultate naucitoare. Din "barometrul de opinie" rezulta ca majoritatea romanilor regreta regimul comunist. Pentru 22% dintre cei intervievati, Nicolae Ceausescu a fa...

Un sondaj special

Sondajul publicat de Curs la implinirea a trei ani de la instalarea actualei Puteri are, la prima vedere, rezultate naucitoare. Din "barometrul de opinie" rezulta ca majoritatea romanilor regreta regimul comunist. Pentru 22% dintre cei intervievati, Nicolae Ceausescu a facut - dintre conducatorii din ultima suta de ani ai tarii - "cel mai mare bine". Este drept ca dictatorul comunist a primit si locul intai, cu aceeasi proportie (22%), pentru "cel mai mare rau". El este urmat in ierarhia prestatiilor negative de actualul presedinte, d-l Emil Constantinescu (18%), fostul presedinte, d-l Ion Iliescu (7%), Regele Mihai (3%), Gheorghe Gheorghiu-Dej (3%), Ion Antonescu (2%), Petru Groza (2%), Regele Carol al Ii-lea (1%). In topul realizarilor pozitive, dupa defunctul dictator, se afla Ion Iliescu, Regele Carol I, Nicolae Titulescu, Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Regele Mihai si Emil Constantinescu. Plasarea sefului statului pe locul opt pare a reflecta pierderea continua a popularitatii sale, pierdere care s-a concretizat in peste 30% din optiuni dupa trei ani de mandat. Sondajul Curs confirma, asadar, "barometrele" publicate in ultimul an, care indica o masiva reorientare a romanilor spre centru-stanga, principalul beneficiar al optiunilor fiind Pdsr-ul.

Ultimul sondaj Curs este, totusi, diferit de cele axate pe surprinderea impactului de opinie momentan al personalitatilor sau gruparilor politice in functiune. Sondajul in cauza s-a vrut o reflectare, la sfarsit de mileniu, a modului in care romanii isi percep istoria ultimei sute de ani, un secol in care tara s-a stabilizat in forma actuala, dupa evenimente dramatice cum au fost cele doua razboaie mondiale sau dictatura comunista. Vrem sau nu, el a indicat faptul ca romanii isi inteleg gresit istoria, ca economicul este principala lor preocupare, ca viata de fiecare zi este mai importanta pentru ei decat gloria trecutului sau perspectivele propuse de viitor. Intr-un fel, cetatenilor trebuie sa li se dea dreptate, mizeria si umilinta in care se zbate tara fiind prea evidente pentru ca reactia lor de respingere a politicului sa nu se produca. "Binele" facut de Ceausescu era concretizat in garantarea unui loc de munca si a unui nivel de trai mizerabil, dar sigur pentru fiecare. In plus, sub Ceausescu, propaganda regimului exalta, pentru multime, un rol international maxim al Romaniei, rol pe care acum tara nu-l mai are. In ciuda schimbarii democratice din 1996, Romania este, in continuare, in asteptare la portile Nato si Ue, iar analizele externe o prezinta, tot mai des, drept "omul bolnav al Europei", bolnav care, desigur, trebuie pus in carantina. Regimurile care i-au succedat dictatorului comunist nu au reusit sa finalizeze o tranzitie, previzibil dureroasa, catastrofa economica facand ca, pentru foarte multi romani, sa nu fie garantat nici macar nivelul mizerabil de trai al "epocii de aur". Regimul Constantinescu nu a avut nici sansa utilizarii "acumularilor" realizate de dictatorul megaloman, acumulari folosite de regimul Iliescu pentru "mituirea" unor grupari profesionale in momentele de criza. Este drept insa ca, dupa preluarea Puterii, regimul in functiune a apelat la aceleasi modalitati de gestiune sociala ca si cel de dinainte, desi se zarea de mult fundul sacului.

Sondajul Curs sugereaza inca o "defectiune" a actualei administratii, defectiune recunoscuta de d-l Emil Constantinescu in mesajul televizat la implinirea celor trei ani de la preluarea Puterii, si anume incapacitatea de a comunica deschis cu populatia, de a demitiza actele politicului. Romanii si-au perceput liderii politici pe acelasi model de "tatuc-salvator" inoculat de propaganda comunista, "tatuc" care poate totul si face totul, uitand ca in democratie responsabilitatile sunt impartite si puterile limitate. D-l Constantinescu suporta consecintele acestei perceptii, el fiind socotit responsabil pentru ineficienta, incompetenta, coruptia si haosul generate de "administratorii" sai, in frunte cu cei din Guvern. O prezentare transparenta a actiunilor sale, dar si ale fortelor politice pe care se sprijina ar fi avut un efect educativ major, contribuind la spulberarea miturilor cultivate aproape 50 de ani de propaganda comunista. Este inadmisibil, pentru o societate normala, ca un dictator lipsit de scrupule si cultura sa apara - pentru intregul secol - ca un personaj mai bine cotat decat, sa zicem, fauritorii Romaniei moderne, de la Regele Ferdinand I Intregitorul la Iuliu Maniu, Ionel Bratianu etc. Printr-o prisma deformata ideologic, in lipsa unei transparente complete, este aproape firesc ca Schimbarea sa nu fie inteleasa ca atare, desi pentru Istorie ea este consemnata ca prima alternanta democratica dupa decenii de monolitism, iar gruparile politice la Putere sa fie confundate cu cele pe care le-au inlocuit. Transparenta ar fi facut ca, in lipsa unor legi ale responsabilitatii oamenilor publici, ce trebuiau adoptate de la inceput, prezumtiile privitoare la coruptia si incompetenta "administratorilor" in functiune sa se reduca. Celor mai multi dintre acestia le-a convenit insa clar-obscurul legislativ, jungla birocratica din care se pot extrage atatea "beneficii".

Reactia romanilor de a-l plasa in topul personajelor pozitive si negative pe un dictator sinistru, a carui politica ducea - prin mizeria materiala si morala generalizate - pana la distrugerea capacitatii biologice a natiei, nu tine de o mentalitate retrograda si nostalgica. Romanii sunt derutati de haosul legislativ, de lipsa de decizie si de coruptia clasei politice. "Formula" ceausista a ramas in memoria colectiva ca o formula a Ordinii, a sanselor egale in mizerie pentru majoritatea absoluta a cetatenilor. Impunitatea si arbitrariul grupului de conducatori comunisti si a "instrumentelor" lor erau foarte clar sesizate de cei multi, dar atunci se stia cine este "dusmanul", cine trebuie urat si, la momentul propice, eliminat. Acum, cetatenii sunt derutati de "actiunile" unei clase politice care, in ciuda diferentelor ideologice interne, pare a-si urmari doar scopurile proprii, doar propria bunastare. Cum sa nu regrete cetateanul de rand Ordinea, cand - dupa ce i-a respins pe primii succesori ai lui Ceausescu - constata ca "ceilalti", actualii guvernanti, procedeaza practic la fel? Cum sa-i explici unui pensionar care abia isi taraste zilele, sau unui student infometat si infrigurat, ca premierul si guvernul sau actioneaza spre binele lor, cand ei observa ca demnitarii se ingrijesc, in primul rand, de alt bine? Cu miliardul pe care l-a aruncat sa-si cumpere o masina de lux, premierul ar fi putut sa asigure pentru o luna caldura din toate caminele studentesti ale tarii. Respingerea clasei politice si aprecierea Ordinii fostului regim comunist nu sunt, asadar, intamplatoare. Ele nu tin de nostalgie, de inadaptabilitatea la democratie si la economia de piata a romanilor, ci de frustrarea si deruta generate de imposibilitatea de a alege din ansamblul clasei politice pe unii oameni dornici de a face realmente, corect si pe fata, ceva pentru cei multi.

Sondajul Curs poate fi acuzat, cum o face un cunoscut jurnalist, ca amesteca prea multe criterii. Cum pot fi comparati Ceausescu cu Constantinescu, cum pot fi pusi in aceeasi oala cei doi cu Ionel Bratianu sau Regina Maria? D-l Constantinescu nu a vandut - la urma urmei - tara, nu a suprimat democratia, nu a impus aderarea la Csi sau generalizarea coruptiei. Presedintele a incercat, de fapt, sa obtina integrarea in Nato si Ue, a declarat razboi coruptiei, a incercat sa pastreze functionarea democratica a Puterii. Chiar daca a gresit, nu a facut-o intentionat, ci dimpotriva. Sondajul Curs nu trebuie insa confundat cu unul de intentie electorala. Sondajul Curs a urmarit, in primul rand, sa surprinda cum isi percep romanii, la sfarsitul mileniului, ultimul secol de istorie. "Clasamentele" furnizate de ei tin, cum am incercat sa aratam mai inainte, de contextele socio-economice actuale, de modurile de prezentare si realizare ale actiunii politice. Cei care au interpretat rezultatele sondajului ca un atac la adresa presedintelui au facut-o corelandu-le fortat, constient sau nu, cu rezultatele obisnuitelor si ritmicelor sondaje electorale care, in ansamblul lor, au consemnat declinul inevitabil al popularitatii sefului statului. Sondajul Curs arata ca, in realitate, romanii condamna clasa politica in ansamblul ei, moravurile si egoismul ei de casta. Romanii au realizat ca, in zece ani de la rasturnarea unui regim forte, detestat pentru mizeria si totala lipsa de libertate a indivizilor, nu s-a facut nimic pentru evitarea catastrofei economice, pentru asigurarea unui nivel de trai decent si stabil. Ei au constatat ca nu s-a impus nici macar o anume ordine, care sa permita distingerea celor competenti de incompetenti, a celor corecti de profitori, a celor decisi sa faca, totusi, ceva de nepasatori. Sondajul Curs este un semnal de alarma, la sfarsit de secol si mileniu, pentru cei care nu inteleg ca romanii ar vrea o altfel de Istorie. Un semnal ca, daca lucrurile nu se vor schimba, Istoria ar putea sa se scrie altfel.

Toma Roman