Dans
Piruete in tranzitie
Razvan Mazilu
"Mai epuizanta decat o suta de repetitii este goana dupa bani"
As al baletului la numai 25 de ani, Razvan Mazilu si-a reconfirmat personalitatea artistica de exceptie la Festivalul International de la Moscova.
- Razvan Mazilu, cariera ta este definita de doua coordonate: balerin si coregraf. Coregraful a propus o formula inedita la noi, teatrul-dans, cristalizata in cateva spectacole remarcabile ("Dama cu camelii", de pilda, un mare succes, dobandit alaturi de Maia Morgenstern). Iata insa ca si dansatorul Razvan Mazilu inregistreaza un palmares redutabil pe plan international...
- M-am intors recent de la Moscova, unde am participat la Festivalul International One-man-show, aflat la cea de-a patra editie. Cele doua reprezentatii cu "Jocul de-a Shakespeare" pe care le-am sustinut in sala Teatrului "Etcetera" (este teatrul particular al marelui actor rus Aleksandr Kaliaghin) au fost foarte bine primite de catre publicul rus. Festivalul s-a deschis chiar cu spectacolul nostru. E un lucru care te onoreaza si te stimuleaza. Dincolo de succesul de public si de critica, ramane bucuria mare a recunoasterii valorii unor artisti romani, printre atatia alti artisti din mai multe tari care au participat acolo. Am obtinut una din cele cinci diplome de onoare ale acestei manifestari, pe care juriul le-a acordat, din 12 spectacole, celor mai bune, interesante, originale spectacole one-man-show. Sunt fericit ca stagiunea 1999-2000 a debutat pentru mine cu un eveniment atat de important. In sala a fost prezent si ambasadorul Romaniei la Moscova, domnul Ion Diaconu, alaturi de atasatul cultural, domnul Cristian Botez.
- Rusia este tara dansului clasic. A dat lumii valori colosale ca Nijinski, Pavlova, Ulanova, Plisetkaia etc. Tu practici, insa, dansul modern. Cum te-a primit publicul moscovit?
- Tocmai pentru ca publicul este educat in traditia dulcelui stil clasic, am avut mari emotii. "Jocul de-a Shakespeare" este un spectacol nascut din dragostea pentru dans. Un Artist vine din neant, isi joaca rolurile condus de o voce divina, apoi pleaca, nu inainte insa de a lasa publicului insemnele sale, tichia de mascarici si craniul lui Yorrik. De fapt, asta am si invatat, in primul rand, de la maestrul Ioan Tugearu, regizorul si coregraful acestui spectacol: pasiunea, dragostea permanenta si oarba pentru dans - lucru vital pentru orice artist autentic. Aceasta recunoastere internationala ne apartine amandurora, pentru ca am facut impreuna o echipa perfecta. Nu pot sa omit participarea extraordinara a marelui artist Stefan Iordache, a carui voce - in spectacol inregistrata pe banda - o simt pe alocuri la fel de puternica precum muzica.
- Fiind pentru prima oara la Moscova, cred ca nu ai rezistat tentatiei de a merge la Balsoi Teatr. Cum ti s-au parut spectacolele, balerinii? Orchestrele rusesti nu mai sunt ce au fost pe vremuri, dar care este situatia in dans?
- Si in Rusia se intampla ce s-a intamplat la noi: dupa "90, multi artisti de valoare au plecat spre Occident, unde sunt mult mai bine platiti. Mihail Lavrovski - un fost mare balerin, actualmente coregraf - a venit la spectacolul nostru, i-a placut si ne-a invitat la randul lui la Balsoi Teatr sa-i vedem montarea cu "Casanova". Am mai vazut "Chopiniana" si "Giselle", dar am fost dezamagit de calitatea, mult sub asteptari, a spectacolelor. Se pastreaza traditia, dar Balsoiul nu mai e ce stim ca a fost odata! M-a impresionat, in schimb, sala arhiplina, cu spectatori din toate colturile lumii, in haine de seara superelegante, ca in filme.
- Vreau sa punctez faptul ca desi esti foarte tanar (ai doar 25 de ani), nu te afli la prima recunoastere internationala a valorii tale.
- Foarte adevarat. In 1996, am castigat Premiul de Interpretare al Operei Nationale din Paris, la Concursul International de Balet din Capitala Frantei. O competitie de mare anvergura, unul dintre cele mai importante concursuri din Europa, prezidat chiar de d-na Chirac, sotia presedintelui Frantei. Tot din motive financiare, acolo m-am dus singur, fara coregraf sau maestru de balet dupa mine, asa cum venisera toti ceilalti concurenti. De aceea surpriza premiului a sosit ca o binecuvantare... Faptul ca m-am numarat printre laureatii unei competitii atat de stranse mi-a dat incredere in mine, a fost impulsul care m-a determinat sa realizez un spectacol one-man-show: "Jocul de-a Shakespeare". Dar cred ca un premiu are importanta doar daca este confirmat prin activitatea ulterioara. In liceu, am avut colegi premiati la toate olimpiadele de balet, pentru ca, dupa terminarea scolii, sa abandoneze dansul, orientandu-se spre cu totul alte meserii.
- ...Poate ca n-au avut chemare, n-au avut talent!
- Talentul nu este suficient pentru o cariera. Baletul este o meserie care, daca o lasi, te lasa si ea. Am fost intrebat in mai multe interviuri de sacrificiile pe care le presupune dansul. Eu nu consider ca fac sacrificii pentru aceasta meserie. Mi se pare un lucru firesc sa termin o repetitie la 11 noaptea, ori sa nu am liber duminica. Daca cineva a facut sacrificii pentru ca eu sa-mi desfasor meseria in cele mai bune conditii, atunci acel cineva este familia mea. Parintii mei si sora mea s-au straduit sa ma duca de mic la spectacole, la filme, sa imi formeze o cultura plastica (am urmat chiar si cursuri de pictura). Ca si educatia, bagajul cultural se formeaza inca din copilarie. Cred ca lipsa de cultura este una dintre problemele care afecteaza arta dansului romanesc. Astazi incerc, in masura timpului, sa fiu la curent cu tot ce se intampla in celelalte arte. Imi pare rau ca nu am atat timp pentru citit, pe cat mi-as fi dorit. Cat despre politica sau tehnica, nu ma pricep si nici nu ma straduiesc. Habar nu am sa deschid un calculator, n-as avea rabdare eu, care sunt invatat cu miscarea, sa stau pironit pe un scaun ore in sir.
- In incheiere, te rog sa-mi spui care este "pasul" tau cel mai mare.
- Cu fiecare nou spectacol, am senzatia ca o iau de la inceput. Mai epuizanta decat o suta de repetitii este goana dupa bani. Gigi Caciuleanu imi spunea ca in Franta, intai a trebuit sa demonstreze, sa arate ce poate, si abia dupa aceea a primit sprijin, subventii de la stat. Ei bine, in Romania demonstrezi ani in sir, confirmandu-ti si reconfirmandu-ti valoarea, si tot nu primesti nimic. Pentru Festivalul de la Moscova, de exemplu, la care organizatorii nu asigurasera si transportul, am alergat dupa bani, impreuna cu domnul Tugearu, pana ne-au iesit ochii din cap. O intreaga aventura!... Ministerul Culturii ne-a dat doar o parte din suma, buna si aia! Am completat din buzunarul propriu si personal (cam subtire, de, ca de artist), dupa care am dat peste un personaj providential, care ne-a ajutat: domnul Victor Surdu, caruia ii multumesc inca o data! In ciuda atator probleme, imi urmez drumul. Eu nu vreau sa-mi dezamagesc publicul. Simt ca este mereu aproape de mine.
Claudiu Ionescu
Fotografii de:
Lucian Alecu
Severine Desmarest
Muzica Populara
Stefania Rares
"Alerg dupa sponsorizari"
Sunt foarte obosita, de-abia m-am intors de pe drumuri, am fost in Statele Unite. Pentru a opta oara... Nu ma intrebati ce voi face de sarbatori, pentru ca acum "se trag cartile", deci nu stiu ce sa va raspund - plecam iarasi, ramanem aici...
Ma lupt pentru ca baiatul meu, Madalin Enache, sa poata scoate primul lui Cd. Este foarte greu, trebuie sa alerg dupa sponsorizari. Inainte de "89, trageau de noi cei de la Radio si de la Electrecord sa imprimam, acum insa... Fiul meu nu s-a apucat de muzica populara, cum poate va imaginati, ci de muzica usoara, pentru ca... "i-a cam mirosit frunza verde".
Benone Sinulescu
"Ce mai fac?! Muzica si... ceaiuri!"
Sunt destul de ocupat. Am in plan aparitia unui Cd, cu bunul si dragul meu prieten Gheorghe Zamfir. Dar nu doar atat: pentru a marca cei 45 de ani de cariera, mai lucrez la o caseta si la un Cd, care vor cuprinde cele mai reprezentative cantece ale mele, dintre care va amintesc doar doua: "Radu mamii" si "Crasmarita din Buzau".
In decembrie, voi pleca intr-un turneu in Germania, iar sarbatorile le vom petrece la niste prieteni, in Statele Unite. Bine ca avem prieteni, ca asa mai traim si noi... Concediul l-am petrecut la Paris, unde am fost invitatii prietenului meu, Gheorghe Zamfir. Desi am un program destul de incarcat, m-am cam ingrasat in ultima vreme. Sotia mi-a prescris regim alimentar si ceaiuri. Dupa mai multe incercari, am descoperit ceaiul negru rusesc marca "Naturavit". Sunt chiar incantat de tratament, mi-a crescut tonusul general si constat ca aceasta bautura miraculoasa este si energizanta. Stiti cum este: de la o anumita varsta incepi sa te subrezesti si trebuie sa te intorci la... natura. Cam asta e cu mine, cam asta fac: muzica si ceaiuri!
Elisabeta Turcu
"Sunt boboc la liceu, alaturi de fiul meu"
Domnule Ionescu, fac acelasi lucru de vreo 20 de ani - sunt solista la Ansamblul Armatei. Am cantat foarte mult in ultima vreme, atat la spectacole, cat si la diverse receptii; vedeti ca participarea la o receptie inseamna pentru noi munca...
Vreau sa va spun ca... am inceput scoala cu fiul meu, care este bobocel - a intrat la liceu, la "Cosbuc", la engleza. O limba straina este esentiala! Sunt fericita, a inceput cu note bune. Sa stiti ca lui nu-i place sa vorbesc despre el, deci ramane doar intre noi - intre mine, dvs. si cititorii revistei... A, sa nu uit! Dupa Sarbatori, cred ca voi scoate un disc. Cam asta e cu mine.
C. I.