Spectator

Redactia
Gheorghe Zamfir. "Daca nu ne strangem fortele la scara nationala, vom ajunge in pragul unei catastrofe". "Aici este o mizerie totala. Cultura e data la o parte, sunt promovate nonvalori si se creeaza falsi idoli". - D-le Gheorghe Zamfir, admiratorii si prietenii dvs. din Romania, de...

Gheorghe Zamfir

"Daca nu ne strangem fortele la scara nationala, vom ajunge in pragul unei catastrofe"

"Aici este o mizerie totala. Cultura e data la o parte, sunt promovate nonvalori si se creeaza falsi idoli"

- D-le Gheorghe Zamfir, admiratorii si prietenii dvs. din Romania, de ordinul milioanelor, v-au pierdut complet urma. Ce mai faceti? Pe unde umblati? Cand vom avea bucuria unei reintalniri muzicale cu naiul dvs. cel fermecat?

- In toata cariera mea internationala, succesele s-au mutat dintr-o tara in alta, printr-un desen al destinului pe care nu l-am inteles niciodata. Dumnezeu mi-a dirijat pasii peste tot. Pot spune ca am facut turul planetei. Toate salile sunt pline pe unde cant. Lumea sta si-n picioare. Nu stiu daca acest impact s-ar putea produce si in tara mea, fiindca aici sunt mari dificultati. Domnule Ionescu, aici este o mizerie totala, cultura este data la o parte, sunt promovate nonvalori si se creeaza falsi idoli. Am stat de vorba cu diverse personalitati din domeniul afacerilor: oamenii nu erau deloc interesati sa investeasca in cultura, pentru simplul fapt ca investisera deja, de ordinul sutelor de milioane, intr-o echipa de fotbal! Dar fotbalul este un domeniu care nu poate sa ridice o natiune. In istoria unui neam nu cred ca au ramas fotbalistii. Au ramas oamenii de cultura. La noi, insa, opera este moarta, dansul e la pamant, nu mai avem compozitori de muzica simfonica, folclorul trece printr-o criza inimaginabila, avem doar filosofi de conjunctura, lumea este atrasa spre derizoriu si se iroseste, ocolind efortul de a ajunge la cultura adevarata.

"Tara trece printr-o criza majora. Suntem pe cale de-a ne pierde identitatea"

- Intrevedeti vreo solutie pentru a iesi din impas? Intuitia dvs. artistica, precum si calitatea de cetatean al Europei si-al lumii va ofera o perspectiva cu mult mai larga decat a celor ce traim aici, inghesuiti in "tunel" (nu mai folosesc cuvantul tranzitie, fiindca n-are nici un corespondent in realitate).

- Daca nu ne unim in gand si in fapta, daca nu ne strangem fortele la scara nationala, vom ajunge in pragul unei prabusiri, in pragul unei catastrofe. Tara trece printr-o criza majora. Traim intr-un colaps de constiinta, suntem pe cale de a ne pierde identitatea. Priviti la ceea ce ne inconjoara: peste tot numai americanisme, satanisme, numai produse si cultura de import. Ce arunca altii, noi luam de bun si ridicam in slavi, prosternandu-ne. Patruzeci si cinci de ani ne-au posedat rusii, acum ne poseda americanii. Romania a cazut din gheara ursului moscovit, in gheara americana. Am fost intoxicati patruzeci si cinci de ani de modelul rusesc, iar acum am trecut de partea cealalta a Oceanului. Noi cand ne vom apartine doar noua? Vreme de patruzeci si cinci de ani, Dumnezeu ne-a fost furat, bisericile ne-au fost demolate, ne-a fost interzis sa mai intram in biserica sa ne rugam. Or, daca unui popor i se interzice sa mai aiba contact cu Dumnezeu, fiind obligat sa se multumeasca numai cu ceea ce i se da (dupa reteta Moscovei, cu idoli falsi, aclamati de dimineata si pana seara), rataceste pe pustie. Un om fara credinta este un om mutilat, distrus.

- Se vorbeste mult despre dificilul proces de schimbare a mentalitatii. Se pare ca inhibitia produsa de comunism ne paralizeaza inca resorturile morale si sufletesti. Vom izbuti oare sa iesim din impas?

- Procesul este, intr-adevar, dificil. Ne va trebui mult ca sa ne putem reveni. Eu cred ca va fi platita fiecare secunda a perioadei comuniste. 45 de ani am fost trasi in jos, tot atatia, sau chiar mai multi, ne vor trebui ca sa ne punem pe picioare. Si mai este un aspect: republica nu am cerut-o noi, romanii, ci ne-a fost impusa. Eu sunt de acord cu bine cunoscutul slogan: "Monarhia salveaza Romania". Una din cele mai stralucite perioade ale istoriei noastre contemporane a fost cuprinsa intre venirea lui Carol I la tron si anul 1947, cand a fost decapitata regalitatea in Romania. Atunci, in 1947, a inceput decaderea noastra nationala. Republica a fost aceea care a demolat toate valorile nationale, a distrus Romania ca entitate, ca valoare europeana in economie, in industrie, dar mai ales in cultura si in credinta.

"In Romania nu exista interesul sa mi se dea un loc in care sa pot crea"

- Cum se vede Romania din strainatate, acum, in pragul anului 2000?

- Romania este vazuta in toate felurile: si bine, si rau, dar mai mult in rau decat in bine. Si asta pentru ca nici un politician nu a fost capabil sa afirme si sa impuna identitatea neamului romanesc. Nu mai avem politicieni responsabili, clasa politica se prosterneaza (unii la Est, altii la Vest), nu mai sunt apreciate valorile spirituale romanesti. Importam si obtinem comisioane personale. Doar asta intereseaza: banul. Desi cultura este singurul domeniu in care excelam si prin care ne-am putea impune din nou intregii omeniri. Dar, dupa cum am mai spus, in loc sa se pompeze bani, cultura este falimentata, oamenii de cultura si de arta sunt surghiuniti, sunt dati la o parte cu brutalitate.

- Oricum, "jocurile" in acest domeniu sunt cam facute in lume, se stiu caile de acces spre glorie...

- E adevarat, exista mafii, dar daca esti o valoare si esti sprijinit de tara ta, razbesti. Asta este acum. Inainte, trebuia doar sa fii foarte bun si sa ai noroc... Sa va dau un exemplu: in 1974 i-am cerut lui Ceausescu un charter, 50 de oameni si i-am spus ca ii pot pune planeta la picioare, in zece ani. Cat ar fi costat? Nu mare lucru! Dar nici nu a vrut sa auda. Eu, Gheorghe Zamfir, am cucerit planeta, dar de unul singur! Din pacate, nici acum in Romania nu exista interesul sa mi se dea un loc unde sa pot crea. Asa ca vin in tara, ma incarc de energia locului si apoi ma retrag la Paris, unde am o casa cu o gradina superba. Acolo pot crea, pot compune. Exilul mi-a fost si inca imi este impus. Asa am putut avea, pana acum, 55 de albume si peste 50 milioane de exemplare vandute pe intreg mapamondul. Aici, in tara mea, Electrecordul m-a furat si m-a vandut ca pe o legatura de morcovi sau de praz in piata! Pentru straini, intotdeauna gasim bani. Dar pentru Gheorghe Zamfir nu se gasesc fonduri! Am solicitat miliardarilor nostri sa sponsorizeze un spectacol gigant, un regal de muzica ce urma sa-l organizez pe un stadion. Ar fi costat cam 140 de mii de dolari. Va garantez ca acest spectacol ne-ar fi impus in ochii strainilor ca romani, ca entitate spirituala!

"Dumnezeu a vrut ca eu sa fiu roman si sa cant la nai"

- Credeti inca in forta folclorului romanesc? In capacitatea lui de a mai domoli nebunia si angoasa finalului de mileniu?

- Eu am descoperit ca folclorul romanesc este de origine divina si m-am salvat prin muzica, m-am salvat prin nai. Mi-am dat seama de valentele extraordinare ale acestui instrument, unul dintre putinele instrumente cu puteri initiatice. El deschide calea catre Dumnezeu, catre lumina. Este sunetul pur, nealterat, netransformat. Naiul este un instrument transcedental. Primul nai al zeului Pan a avut sapte tuburi, pe fiecare tub fiind inscris numele unei planete. Naiul este un instrument cosmic. Totul este vibratie, sunet, abstractie. Dumnezeu a vrut ca noi sa redescoperim acest instrument sacru, naiul, care a tacut vreme de multe secole... Dumnezeu a vrut ca eu sa fiu roman si sa cant la nai...

- Ce proiecte aveti acum, in pragul anului 2000?

- Concertez, pentru ca muzica este viata mea. La sfarsitul lunii noiembrie am un concert in Polonia, cu orchestra de camera "Amadeus", unde o sa cant cateva lucrari adaptate de mine pentru nai si orchestra. Apoi, o sa am trei concerte in Turcia, cu o orchestra mica, foarte buna, din Danemarca. Am venit in tara pentru ca imi este dor sa respir aerul acesta binecuvantat si, nu ma ascund, am venit sa fac un tratament bioenergetic. Batand mapamondul in lung si-n lat, avand o viata asa de plina, organismul incepe sa se subrezeasca. Am descoperit aici, la Bucuresti, in urma cu cativa ani, o doamna extraordinara, vizionara, nascuta in Cecenia. Ne-a vindecat, pe mine si pe fratele meu. Va rog mult sa-mi permiteti sa-i multumesc si prin intermediul revistei dvs. O cheama d-na Maria Dinu.

Claudiu Ionescu
(fotografiile autorului)