Capra nationalismului si varza europenismului
Nicicand, in Romania, manualele scolare nu au creat atata zarva. Ceea ce s-a intamplat acum in jurul mediatizatului manual de istorie are, totusi, un precedent: la inceputul secolului, in 1906, sub influenta lui Nicolae Iorga, studentimea bucuresteana protesta (violent chiar) impotriva spectacolelor de teatru in limba franceza.
Batalia romanilor pentru teatru in limba romana nu avea nimic de a face cu fenomenele de nationalism care urmau sa apara si in Romania, dupa instalarea bolsevismului la Kremlin. Altfel spus, protestul studentilor era un act national si nu unul nationalist. Era un moment de emancipare a simtului cultural national.
In opinia mea si a majoritatii celor care s-au exprimat deja in privinta acestui "scandal" al manualelor de istorie, astazi avem de-a face din nou cu un act similar celui de la 1900 - un act national, dar de semn contrar.
Emanciparea, care isi cere dreptul la expresie culturala, porneste din nou de la o minoritate. Studentii, atunci. Elita spiritului civic, acum. Difera doar sensul protestului. Tinta emanciparii nu mai este insa iesirea de sub umbrela sufocanta a unui fapt cultural strain (limba franceza) ci, dimpotriva, integrarea europeana.
Noua programa scolara, pe baza careia s-au redactat manualele, s-a europenizat. Astfel, din manuale s-a eliminat propaganda nationalist-sovina. S-au eliminat elementele de educatie prin accente triumfaliste, plasate ici-colo, peste tot, in cursul istoriei noastre.
Mai mult decat atat: manualul nu mai prezinta o istorie a evenimentelor si a personalitatilor, ci una a temelor generale. Institutia domniei, de pilda. Dezvoltarea mentalitatilor, spre exemplu.
Nu comentez tehnicile de scandal ale jurnalistilor care au declansat aceasta dezbatere. Ma grabesc doar sa spun ca aceasta noua programa scolara aplica o terapie de soc, acolo unde ar fi fost obligatorie una de tip gradual. Noile manuale, redactate pe baza acestei programe, se aliniaza - cultural civic - celor din Europa Comunitara. Din pacate, se uita un lucru esential: noi nu suntem inca in Europa sub raportul mentalitatilor civice. Altfel spus, am trecut de la extrema nationalismului militant din vechile manuale, la extrema civismului idilizant din cele noi. De aici, impresia ca aceste manuale forteaza in sens propagandistic intru beneficiul civismului. De aici, protestele si confuzia.
Pe scurt, reprosul meu fata de noua programa si, implicit, fata de noile manuale este ca autorii nu au stiut sa impace capra nationalismului si varza europenismului. Nu se pot impaca? Franta si Israelul demonstreaza contrariul.
Ioan Buduca