Romani in lume
Prof. univ. dr. Mihai Coman
"In Sua persista imaginea Romaniei de acum 5-6 ani: violenta si insecuritate"
"Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar in compartimentele de imagine ale guvernului lucreaza prea multi nespecialisti"
- Mihai Coman, ai calatorit mult in ultimii ani, iar acum abia te-ai intors din Sua, unde ai avut o bursa Fulbright. Iarta-mi curiozitatea, dar cum arata Romania atunci cand o privesti de peste ocean?
- As gresi daca as spune ca Romania nu se vede nicicum din America. Cand si cand, intram in atentia mass-media, unde aparem anecdotic - deci aparem rau, intr-o lumina condescendent amuzata, asa cum se intampla, in general, cu tarile lumii a treia. De pilda, inainte de a reveni in tara, stirea zilei despre Romania avea ca subiect licitatia obiectelor personale ale familiei Ceausescu. Din pacate, conotatiile acestei stiri erau negative: saracie si nepricepere (preturile de pornire fiind ridicol de mici). In Sua persista imaginea Romaniei de acum 5-6 ani: lipsuri materiale, Sida, copii abandonati, violenta, insecuritate. Colegii care doreau sa ne viziteze ma intrebau insistent daca tara e sigura, daca nu esti atacat pe strada in plina zi etc. Imi amintesc cum, in 1993, cativa profesori din Carolina de Sud au venit la Bucuresti ca pe Himalaya, aducand cu ei zahar, orez, cafea si ceai, desi insistasem in corespondenta cu ei ca nu era cazul sa-si faca probleme, ca in Romania existau aceste produse si nu mai erau cozi la magazine. Confuzia merge mai departe si, voit sau nu, pentru americanul de rand Romania se suprapune conflictului si mizeriei din Balcani, rolul nostru in stabilitatea zonei neavand nici un impact.
- Cum se explica aceste confuzii?
- Nu gasesc nici o explicatie stereotipurilor de violenta si saracie create in jurul nostru. Probabil, la asta au contribuit mineriadele si campaniile de presa despre copiii abandonati. Mai mult decat toate acestea la un loc, au contribuit propriile noastre esecuri in promovarea imaginii. De pilda, fiind in Franta in preajma Eclipsei, am rasfoit mai multe pliante cu oferte turistice legate de vacanta de vara. Ei bine, nu am gasit nici macar un rand despre Romania, incat nu ma mai mira ca sotia unui prieten francez era extrem de uimita atunci cand ii spuneam ca la Valcea si Ocnele Mari va fi maximum de vizibilitate a Eclipsei. E adevarat ca nu avem prea multi bani pentru a ne face cunoscuti, dar indiferenta noastra este fara egal. In 1993 eram in Canada, unde romanii de acolo beneficiau de avantajele unei legi care oferea un canal de televiziune comunitatilor etnice. Ei bine, programele romanesti erau cele mai slabe si mai plicticoase, pentru simplul motiv ca, neavand casete cu muzica si dansuri populare, cu filme turistice sau etnografice, realizatorii erau obligati sa se limiteze la dezbateri si mese rotunde organizate in studio. Poate de atunci ceva s-a mai schimbat. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar prea multi nespecialisti lucreaza in departamentele de imagine ale guvernului. Am impresia ca principalul criteriu de angajare in acest domeniu este cel politic. Este foarte descurajant pentru studentii de la Comunicare, care par tot mai apatici si lipsiti de motivatie. Discutand cu ei, constat ca - spre deosebire de promotiile pline de entuziasm ale anilor ‘92-’93 - tinerii de astazi sunt goliti de idealuri.
- Ce fac studentii romani care invata in strainatate?
- Sunt multi romani care au burse in strainatate. La Universitatea de Stat din Carolina - Chico, au studiat peste 120 de jurnalisti din media romaneasca, artizanul acestor programe fiind prof. univ. Peter Gross. As putea da si alte exemple, dar partea cu adevarat intristatoare este ca multi din acesti tineri nu vor sa se mai intoarca in tara. Aceeasi situatie am intalnit-o si la Grenoble, unde o parte din camin era ocupat de catre tineri romani, castigatori ai unor olimpiade internationale. Discutand cu ei, mi-am dat seama ca aproape nici unul dintre ei nu dorea sa revina in Romania, macar din doua motive: n-aveau ce face in tara cu pregatirea lor stiintifica de varf si le era teama ca drumul spre afirmare le va fi barat in permanenta de nulitati ajunse la conducere prin conjuncturi politice sau de alta natura. Un al treilea motiv, nu mai putin important, era cel economic. Spre exemplu, o studenta in anul Ii la Fizica avea deja o oferta de lucru la celebra firma "Thompson". Tentatia e mult prea mare.
"Piata intelectuala romana nu mai are nivel competitiv. S-a provincializat iremediabil"
- Ma obligi sa te intreb acelasi lucru: de ce? Chiar nu putem opri aceasta hemoragie de inteligenta romaneasca?
- Lupta e profund inegala. Inca de pe vremea comunismului am pierdut multe lucruri. Am pierdut, de pilda, traditia Scolii Ardelene si a Iluminismului. Suntem departe de mandria de a fi intemeietor de institutii, mandria lui Titu Maiorescu care a refuzat un post universitar la Viena pentru a veni in tara. Nimeni nu mai e dispus acum sa faca apostolat. Salariile in cercetare sunt de mizerie, dotarile sub orice critica. Cu ce atragi un tanar superdotat? Cu vorbe si apel la constiinta? Ce poate sa-l atraga? Piata intelectuala romana nu mai are in multe domenii nivel competitiv. S-a provincializat parca iremediabil. Incearca sa te pui in pielea unui student care obtine masteratul in Stiintele Comunicarii la o mare universitate europeana. De doi ani, Comisia Nationala de atestare a titlurilor didactice blocheaza doctoratele in acest domeniu. De ce? Obtii cu greu un nivel academic in Occident si vii in Romania ca sa constati ca pregatirea ta nu e nici macar recunoscuta. Daca esti o valoare in domeniul tau, dai numai peste obstacole birocratice. Un doctorand la Sorbona, sa zicem, nu poate fi angajat la universitatile din tara decat ca preparator. De ce facem din vechimea in campul muncii un tabu? Tineri straluciti trebuie sa astepte 5-7 ani pana sa promoveze in ierarhia universitara, la aceasta adaugandu-se presiunea insuportabila a gerontocratiei academice. Chiar daca indeplinesc cerinte formale, tinerii trebuie sa astepte ani si ani de zile pana se elibereaza un curs sau un post.
- Ce te-a frapat atunci cand ai revenit in tara, dupa patru luni de absenta?
- Primul lucru care m-a socat a fost agresivitatea soferilor pe strada. Mi-am dat seama ca suntem de un individualism feroce, opus individualismului capitalist. La noi, totul este salbatic - si economia, si acumularea de capital. Suntem, ca popor, nicaieri. Familia, mediul scolar, ba chiar si religia nu mai functioneaza cum trebuie. Par incapabile sa ofere modele. In Sua, dimpotriva, te socheaza faptul ca toate institutiile functioneaza. Cand te duci sa obtii un permis, stii din capul locului de ce hartii ai nevoie, in cat timp intri in posesia lui. Acolo e stabilitate. La noi, totul se schimba de la zi la zi. In Occident, legea nu se discuta si cu atat mai putin se targuieste. In universitati, relatia profesor-student este libera si neingradita. Profesorul sta la dispozitia studentului, discuta, se tutuieste, face glume, dar totul pana la nota. Oricare ar fi ea, nimeni nu protesteaza. La noi, dimpotriva, exista morga universitara si, in final, orice student poate declansa o sarabanda a contestatiilor. E cel putin ciudat. S-a gandit cineva in vechime sa conteste nota acordata de Iorga sau Calinescu? Fara disciplina, fara respectul normelor si al legilor, democratia e o vorba in vant. Pare ciudat, dar nu cred sa existe om mai rabdator ca americanul. E uimitor cu cata rabdare sta la coada: la posta, la casa unui supermarket, la benzinarie. Nimeni nu spune nimic. Nu auzi nici o vorba de repros, nu vezi nici o grimasa de nerabdare. Pentru ei, individualismul incepe si se termina cu respectul fata de celalalt. Noua ne lipseste coeziunea sociala. Procedeele de aparare dezvoltate inca din perioada comunista si frustrarile acumulate in timp au dezvoltat acum - asa cum ziceam - un individualism implacabil si intolerant. Un profesor de psihologie din Canada imi spunea pe buna dreptate: "La voi, in Romania, totul se negociaza in fiecare zi. De asta sunteti atat de stresati".
- Ce parere au acesti profesori despre studentii romani?
- Trec peste unele mirari naive, atunci cand constata ca romanii cunosc Internetul sau cand afla ca blocurile din Bucuresti au ascensoare. Cu adevarat mirati sunt atunci cand vad ca tanarul din Romania este un mare consumator de carte, ca se adapteaza usor la orice situatie si e creativ, ca stie mai multe limbi straine. Neplacut surprins este cand vede ca tanarul roman nu se implica in mai nimic. Studentul american este mai prezent si mai responsabil, se simte implicat in evaluare, in calitatea procesului de invatamant. Pentru el, profesorul e un functionar public care trebuie sa stea la dispozitia lui ca sa-l asiste in autoformare. N-ar strica sa mai invatam de la altii si, pastrand ceea ce avem mai bun, sa preluam ceva din pragmatismul american, din exigenta si corectitudinea sa. Este, in fond, ceea ce incerc sa aplic la Universitatea "Media". In ciuda oricaror reprosuri, invatamantul nostru academic are inca rezultate notabile. Chiar daca tinerii de valoare ne parasesc, trebuie sa vedem si partea plina a paharului: avem o scoala buna si profesori pe masura.
Sorin Preda