La usa Europei
Miercuri, 13 octombrie a.c., a fost dat publicitatii la Bruxelles Raportul Anual al Comisiei Europene asupra statelor care doresc sa adere la U.E. Cu Uniunea Europeana negociaza deja, de aproape 18 luni, Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Estonia si Cipru. Raportul publicat la Bruxelles nominalizeaza alte sase state (Lituania, Letonia, Slovacia, Malta, Bulgaria si Romania) cu care sa se declanseze negocierile, pentru cele mai bune candidate aderarea urmand sa devina efectiva in anul 2004. U.E. a renuntat la o impartire in "doua valuri" a noului grup de candidate (Romania fiind plasata, alaturi de Bulgaria, in al doilea val), eliminarea discriminarii neexcluzand insa anume conditionari. "Uniunea Europeana - a declarat presedintele Comisiei, d-l Romano Prodi - este angajata intr-o strategie ambitioasa de largire catre Europa Centrala si de Est, astfel incat, desi vor fi pastrate anumite "masuri de tranzitie" pentru tarile candidate, odata procesul incheiat, U.E. nu va avea membri de rangul al doilea." Daca pentru Romania invitarea la deschiderea negocierilor de aderare pare a fi un succes (in Raportul din 1998 constatandu-se ca, prin contraperformantele sale economice, ea se indeparta de Europa), "succesul" nu trebuie sa fie un pretext pentru o betie cu apa rece. Acceptarea ei (si a Bulgariei) s-a facut pe considerente politice conjuncturale, tinandu-se cont de consecintele crizei din Iugoslavia. Iar conditiile puse pentru aderare sunt, practic, extrem de greu de indeplinit intr-o formula de guvernare de tipul celei aflate actualmente in functiune.
Comisia Europeana a ales trei criterii majore pe care trebuie sa le indeplineasca statele ce solicita deschiderea negocierilor de aderare. Acestea sunt: criteriul politic, criteriul economic si cel general, privitor la capacitatea tarilor solicitante de a se adapta la cerintele de membru ale U.E. Romania a indeplinit, in principiu, primul criteriu, alternanta la putere demonstrand functionarea mecanismelor democratiei. Dar, chiar si la acest criteriu, exista conditii care trebuie urgent satisfacute. Comisia Europeana a solicitat imperativ rezolvarea unei chestiuni extrem de rusinoase pentru Romania: protectia copilului, in orfelinate existand in momentul de fata peste 100.000 de copii lasati, practic, in voia soartei. Reportajele, publicate acum cateva luni, asupra mizeriei de neimaginat din caminele de orfani si abandonati au ingrozit Europa. "Negocierile cu Romania nu pot incepe pana cand autoritatile romane nu vor lua masuri decisive si oficiale pentru reforma institutiilor de ingrijire a copiilor si pentru a le furniza fondurile adecvate", a declarat Romano Prodi. Din dorinta de a nu pierde si acest minim "succes", al invitarii la negocieri, presedintele si primul ministru au trimis Comisiei o scrisoare in care anunta ca vor examina problema cu cea mai mare atentie, iar guvernul a decis alocarea unei sume de 670 miliarde de lei pentru infiintarea unei agentii pentru protectia copilului. Un lucru e sigur: daca forul european nu conditiona rezolvarea acestei probleme, existenta acestor adevarate lagare de exterminare - care sunt leaganele si orfelinatele - ar fi continuat in nepasare generala.
Cel de-al doilea criteriu, cel economic, este cel mai nevralgic pentru guvernantii tarii. Daca, dupa Raportul Comisiei Europene, s-au realizat o serie de progrese in privatizarea si restructurarea sistemului bancar, in adoptarea legislatiei U.E. privitoare la achizitiile publice, ajutorul de stat si controlul financiar si s-au realizat acorduri semnificative cu institutiile financiare internationale, in celelalte domenii ale economiei situatia este dezastruoasa. Instabilitatea macroeconomica, nesiguranta cadrului legislativ si abuzul de birocratie ("motorul" generalizarii coruptiei) descurajeaza, in continuare, investitiile straine. Restructurarea sau lichidarea marilor intreprinderi de stat cu pierderi este un proces foarte lent, statul continuand sa subventioneze mascat pe unele dintre ele. Pietele de pamant si capital functioneaza haotic, iar exporturile sunt intr-un continuu declin, in ciuda deprecierii monedei nationale. Economia Romaniei nu poate face fata, in aceste conditii, presiunii concurentiale de pe Piata Unica a Uniunii. Bulgaria este, din perspectiva data, mult mai avansata in realizarea unei veritabile economii de piata. Romano Prodi a avut dreptate sa constate ca: "Negocierile de aderare cu Romania nu vor putea incepe pana nu vom avea motive intemeiate de a fi increzatori ca guvernul ei va lua masurile necesare pentru a redresa situatia macroeconomica a tarii". Rezolvarea problemelor economice stringente, dar si alinierea legislatiei cu cea a U.E. in mai multe directii, cum ar fi protectia mediului, proprietatea intelectuala, libera miscare a capitalului si bunurilor, combaterea crimei organizate si a traficului de droguri, ar permite deschiderea cat mai rapida a acestor negocieri. O prioritate o reprezinta adoptarea Legii privind statutul functionarului public si a Legilor proprietatii. Comisia a constatat slaba capacitate administrativa de implementare a noii legislatii si a decis, in cadrul nou infiintatului Parteneriat de Aderare, sa sprijine financiar Romania pentru rezolvarea acestor prioritati. Pana la reuniunea sefilor de stat si guvern ai "celor 15" din decembrie, la Helsinki, este insa greu de crezut ca aceste conditii vor fi indeplinite.
Mai intai, pentru ca in Romania disolutia Puterii apare tot mai evidenta. Actuala coalitie de guvernare este in pragul destramarii. Intalnirea liderilor ei, miercuri, 13 octombrie a.c., la Palatul Primaverii, nu a rezolvat decat aparent contradictiile marcate dintre componente. Conflictele deschise dintre Pd si Pntcd, dintre Pd si Pnl, Pntcd si Pnl sunt cunoscute de toata lumea. Aceste conflicte isi au originea in lupta acerba pentru impartirea a ceea ce a mai ramas din "ciolan". La reuniunea din "Primaverii", Pd-ul a reprosat partenerilor intentia de a-i urmari penal pe unii dintre membrii sai care s-au infruptat excesiv din "borcanul cu miere", Pntcd-ul a acuzat Pd-ul ca destabilizeaza guvernul propunand anchetarea parlamentara a ministrilor sai, Pnl-ul a sustinut ca Pd-ul s-a aliniat cu adversarii din Opozitie in blocarea Legilor proprietatii etc. etc. Doar anuntul Comisiei Europene, privitor la posibilitatea deschiderii negocierilor de aderare cu Romania, a facut ca aceasta intalnire sa nu fie ultima. Liderii coalitiei s-au impacat formal, fiecare sperand - in fapt - sa stoarca din evenimentul ce va avea loc la Helsinki un oarecare capital politic. In Palatul Primaverii s-au stabilit chiar o serie de masuri care sa convinga U.E. ca in Romania Puterea este stabila si unitara si ca exista vointa politica de a aplica toate prioritatile cerute de aderare. Liderii au stabilit astfel ca, pe 29 octombrie, la Sala Palatului, sa se tina o adunare a tuturor parlamentarilor, prefectilor, consilierilor si primarilor partidelor coalizate, pentru a demonstra unitatea lor in sustinerea guvernului. S-a decis adoptarea, prin asumarea raspunderii, a Legii functionarului public. S-a stabilit urgentarea votarii Legilor proprietatii, eliminandu-se obstructiile procedurale ale Opozitiei printr-o sustinere solidara a ei de catre toti parlamentarii Puterii. Reuniunea de la Palatul Primaverii pare deci a fi armonizat, pana la sfarsitul mandatului, interesele partidelor coalizate, permitand tarii, in sfarsit, sa isi inceapa redresarea.
"Armonizarea" nu este in realitate decat un armistitiu. Dupa trei ani de continue lupte intense, in care fiecare partener a cautat sa-si satisfaca "algoritmic" interesele particulare, partidele la Putere sunt deja cu gandul la viitoarele alegeri. Pentru unele este clar ca ele vor insemna pierderea administratiei si, ca inaintea potopului, incearca sa mai apuce cate ceva. Altele isi cauta, de pe acum, parteneri in tabara castigatoare din dorinta de a-si asigura "continuitatea". Interesul tarii aproape nu mai conteaza, iar Reforma s-a redus la expedientele de supravietuire, singura grija a guvernantilor fiind evitarea unui conflict social major. Cum ar putea fi dinamizata economia romaneasca atunci cand singurul ei sector viabil, cel al Imm-urilor, este sufocat de fiscalitatea excesiva si de suspendarea oricaror facilitati? Marirea accizelor, care a redus drastic consumul intern, nu a asigurat sporirea resurselor bugetare. Inflatia galopanta din septembrie si scumpirile consecvente i-au privat pe o multime de cetateni de posibilitatile elementare de a-si asigura un trai decent. Mediile sunt pline de anunturi privitoare la debransarea voluntara a unor blocuri, cartiere sau orase de la retelele de energie calorica si comunicatii. Violentele provocate de saracie si disperare s-au generalizat, in timp ce aparatul institutional de mentinere a ordinii pare paralizat. Dupa cum reiese din sondaje, romanii s-au saturat de formula de "capitalism" promovata de actualii guvernanti. Nu este de mirare ca, in aceleasi sondaje, coalitia guvernamentala se prabuseste catastrofal. "Armonizarea" va tine, de aceea, pana dupa sesiunea U.E. de la Helsinki. Ea nu va avea insa efectele scontate. Europa ne-a deschis, intr-adevar, usa, dar - cu o clasa politica precum cea existenta - Romania nu este capabila sa-i treaca pragul.
Toma Roman