Spre refacerea Fsn?
Scandalurile mediatice declansate de reamplasarea la Arad a monumentului celor 13 generali ai armatei revolutionare maghiare, executati la 6 octombrie 1849, si de editarea unui manual (alternativ) de istorie a Romaniei, superficial si dezechilibrat, au indepartat atentia analistilor de la un eveniment ce poate avea consecinte politice extrem de importante pentru tara. Sambata, 2 octombrie a.c., la Cluj-Napoca s-a desfasurat seminarul "Reforma: realitate - perspectiva. Poate evita Romania riscul subdezvoltarii?", organizat de Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (Aoar). La seminar, ce i-a avut ca moderatori pe omul de afaceri Dan Voiculescu, presedintele Aoar si al Pur, si pe fostul prim-ministru Teodor Stolojan, au participat liderii principalelor partide social-democrate din Romania, d-l I. Iliescu - Pdsr, d-l P. Roman - Pd si d-l T. Melescanu - ApR. Participarea la seminar le-a permis acestora sa identifice elementele comune ale programelor economice ale partidelor pe care le conduc, elemente ce ar putea constitui fundamentul unei guvernari comune dupa alegerile din anul 2000. Prezenta d-lui T. Stolojan, care si-a pastrat in memoria alegatorilor imaginea unui prim-ministru sobru si eficient, a impus depasirea multora dintre pozitiile opuse in privinta solutiilor de depasire a crizei, permitandu-i in final d-lui T. Melescanu sa sustina ca: "figurativ se poate spune ca cei trei lideri au acceptat ideea ca s-ar putea ca in viitor sa mearga brat la brat".
Jurnalistii care au comentat evenimentul s-au grabit sa vada in el un prim pas spre refacerea fostului Fsn, care a guvernat tara din decembrie 1989 pana la alegerile din 1992. Ideea a fost intarita de lipsa Psdr, singurul partid "istoric" al social-democratiei romanesti, partid opus Fsn-ului inca de la reaparitia sa dupa 1989. Argumentul ca Psdr-ul se afla la guvernare, neputand fi - in consecinta - invitat, nu este valabil, Pd-ul fiind o componenta majora a coalitiei la Putere. La seminar nu au fost invitati nici liderii partidelor din stanga Pdsr-ului - Ps-ul, Psm-ul, Prm-ul - desi cei mai multi dintre ei se reclama de la aceeasi doctrina social-democrata. Cat despre Pur-ul d-lui D. Voiculescu, se poate spune ca nu are o doctrina precizata, plasabila in vreuna din marile orientari politice contemporane: social-democratia, crestin-democratia sau liberalismul. Dar d-l Voiculescu este decis sa sara in orice barca (posibil) castigatoare, Pur-ul avand deja o "intelegere" cu Pdsr-ul, iar asociatia pe care o conduce, Aoar, gasind multe dintre propunerile partidului condus de d-l Iliescu pe gustul sau. Este clara deci - dupa cei mai multi analisti - tentativa de reconstituire a Fsn, stiut fiind ca atat Pd - desprins din el in primavara lui 1991 - cat si ApR - rupt din Pdsr in 1997 - sunt alcatuite din oameni care au lucrat impreuna. Reconstituirea nu inseamna evident o absorbtie a celor doua partide in Pdsr ci, mai degraba, o alianta care ar permite detinerea confortabila a Puterii, optiunile insumate ale celor trei partide reprezentand intre 55% si 65% din intentiile de vot exprimate in ultimele sondaje. O astfel de alianta, o "coalitie a nostalgicilor Puterii" - cum sustinea o jurnalista de la "Adevarul" - ar putea domina in mod absolut administratia, fiind practic de necenzurat la nivel legislativ.
Exista, desigur, destule argumente in favoarea unei asemenea eventualitati, argumente valabile pentru fiecare partid in parte, dincolo de argumentul comun al obtinerii majoritatii absolute. Pdsr-ul in primul rand, creditat cu 40% din intentiile de vot, are nevoie de aceasta alianta mai mult pentru a elimina posibilitatea unor reactii internationale adverse. Partidul d-lui Iliescu nu a fost admis in Internationala Socialista, ale carei "componente" se afla la guvernare in multe state dezvoltate ale Europei. Experienta "patrulaterului rosu" (alianta Pdsr-Punr-Psm-Prm), functionala intre 1992 si 1996, nu mai este de dorit, reactiile externe si interne indicand faptul ca - pentru tara, dar si pentru partid - consecintele ar fi dezastruoase. Nu numai ca Romania ar pierde orice posibilitate de ajutor international, integrarea in structurile euro-atlantice si europene fiind compromisa, dar - datorita respingerii extremismului nationalist practicat de Prm si Punr - s-ar putea regasi intr-o situatie de tip Kosovo, minoritatile (in special cea maghiara) solicitand interventia Occidentului. Propaganda Cdr-ista a devenit cu atat mai virulenta cu cat, in primavara, Pdsr-ul si-a cosmetizat imaginea - mai ales din perspectiva problemei proprietatii - si a cautat sa angajeze responsabil dezbaterea celor mai importante legi in domeniu. Anuntul ca, daca va prelua Puterea, vor schimba radical legile proprietatii adoptate de actuala guvernare, a obligat Presedintia sa medieze o serie de negocieri intre el si partidele guvernamentale. Pdsr-ul si-a moderat si replicile rancuniare la initiativele reprezentantilor Puterii, conducerea sa amendandu-i pe cei care au anuntat vendete politice post-electorale. Totusi, chiar daca ar obtine, la redistribuirea de dupa alegeri, majoritatea necesara unei guvernari solitare, pentru partidul d-lui Iliescu o alianta cu Pd-ul si ApR-ul este, in continuare, necesara. Pd-ul este asociat Internationalei Socialiste si a facut experienta guvernarii "democratice", iar ApR-ul are solide relatii internationale si un ecou politic solid in plan intern, mai ales la reprezentantii incipientei clase mijlocii.
Pentru Pd, apropierea de Pdsr este singura sansa de a se mentine la Putere dupa alegerile din anul 2000. Pd-ul se afla, actualmente, in cadere libera in sondajele electorale, fiind inevitabil antrenat de caderea coalitiei din care face parte. Rezultatele economice catastrofale ale guvernarii dominate de Cdr nu puteau sa nu-i afecteze imaginea, in ciuda activismului, dar si a atitudinilor de fronda ale ministrilor sai. Conducerea Pd a sesizat ca Cdr nu va mai obtine procentul electoral din 1996 si a stabilit ca, oricum ar face, actuala coalitie nu va mai realiza majoritatea parlamentara solicitata de guvernare. Frictiunile provocate tot mai des de reprezentantii sai in administratie, inclusiv tentativele de blocare ale initiativelor legislative ale partenerilor, indica pregatirea schimbarii de orientare in aliante, apropierea de Pdsr permitand Pd-ului sa nu mai repete aspra lectie a Opozitiei. In ceea ce priveste ApR-ul, lucrurile sunt si mai clare. In umbra d-lui T. Melescanu, ApR poate obtine un procentaj bun la alegeri, dar nu poate dobandi decat, cel mult, statura de arbitru al Parlamentului, jucand rolul pe care l-a jucat Pd-ul in actuala guvernare. ApR-ul nu poate, in principiu, sa se alieze cu actualii guvernanti, dupa ce - de la formarea sa - a criticat aspru cele mai multe dintre actiunile lor. ApR-ul ar putea, totusi, realiza o intelegere cu una din componentele Cdr, daca procentul realizat impreuna ar permite asumarea guvernarii, eventual sub conducerea sa. Alipirea de Pdsr ar face insa sigura participarea la guvernare, garantand sustinatorilor sai posibilitatea rasplatirii fidelitatii.
Refacerea vechiului Fsn va fi, daca se va concretiza, rezultatul unor calcule foarte reci. Nu mai poate fi vorba, dupa alegerile din anul 2000, de o unitate politica organica, de o regrupare omogena, ci de-o articulare conjuncturala de interese. Chiar si aceasta articulare este insa extrem de dificila. O colaborare stransa intre d-nii Iliescu si Roman, dupa acuzele reciproce din perioada primei ruperi a Fsn-ului, nu mai este de prevazut. Ca si liderul Pdsr, d-l Petre Roman are, in continuare, ambitii prezidentiale, desi el nu poate sa mai spere la un succes de genul celui din 1996 decat daca d-l Iliescu va fi impiedicat, intr-un fel sau altul, sa mai candideze. O asemenea eventualitate este analizata si de d-l T. Melescanu, pe care sondajele il plaseaza foarte aproape de obtinerea locului secund ce trimite - la "prezidentiale" - la repetarea scrutinului. Daca tendintele optionale se vor mentine, ApR-ul nu va incheia nici o alianta pana dupa alegerea presedintelui, indiferent ca d-l Melescanu ar concura cu d-l Iliescu sau cu d-l Constantinescu. Intr-o asemenea situatie, d-lui Melescanu ii trebuie libertate de miscare pentru a negocia sustinerea unei parti sau a alteia. Daca liderul ApR iese din "joc" dupa primul tur de scrutin, el poate negocia altfel cu eventualul castigator, procedand in acelasi mod ca d-l Petre Roman la alegerile din 1996, cu aceleasi rezultate pentru partid, daca nu cumva chiar mai bune. Daca Pd-ul, aflat in degringolada, este aproape obligat sa propuna - pentru a supravietui politic - un pact inainte de alegeri, unei tabere sau alteia, ApR-ul se poate mentine - pana dupa eveniment - intr-o victorioasa neutralitate. Probabilitatea refacerii Fsn-ului este deci, pe moment, minima. Pentru formatiunile angrenate in dezbatere va conta insa imens optiunea fostului prim-ministru, d-l T. Stolojan. Capitalul sau de simpatie, nealterat dupa retragerea din politica de acum sapte ani, poate sa "albeasca" imaginea oricareia dintre ele, sa ii sporeasca impactul. D-l Stolojan este capabil sa impuna alianta lor si, evident, sa isi asume iarasi conducerea administratiei. In lipsa unei unitati reale, fostul Fsn si-a gasit deja viitorul prim-ministru.
Toma Roman