Alpinism pe o virgula
Sincer sa fiu, m-am saturat sa aud de 10 ani acelasi lucru, aceleasi explicatii. Mereu dam vina pe dezastruoasa mostenire, pe tranzitie, pe contextul economic defavorabil. O pacla grea de vorbe si justificari coboara neostenit, obturand peisajul. Discursul nostru pare alcatuit doar din semne de punctuatie: mirari si exclamatii. Obositi si cu cearcane cat pumnul sub ochi, dam vina pe oglinda, pe vreme, pe frontul atmosferic incarcat. In loc sa-si recunoasca greselile si, eventual, sa puna osul la treaba, politicienii nostri fac alpinism pe o virgula, aranjandu-si discret cravata la show-urile lui Tuca sau Dan Diaconescu. Un prieten, sosit de pe meleaguri nipone dupa o absenta de doi ani, cu gandul de a ramane in tara, si-a scurtat sederea, luand grabit primul avion spre Tokyo. Omul era revoltat. Parasise o Japonie inchisa ca un cartof, plina de rigori si de ostilitate fata de straini, pentru a da peste o Romanie absurda, guvernata doar de legile astrofizicii. Oricat ar fi incercat, ii era peste puteri sa inteleaga de ce Romtelecomul nu accepta - platind in avans abonamentul - sa-i suspende telefonul mai mult de trei luni pe an. De ce la plata luminii el, cetatean traitor in doua tari, este obligat sa plateasca abonamentul pentru un radio pe care nu-l are si cu atat mai putin nu il asculta? Evident, in discutie nu era vorba de bani, ci de principiu. Venind din afara, observa o multime de lucruri aiurea: autobuze care se retrag in toiul zilei, telefoane pe care nu le poti folosi cata vreme nu ai de unde cumpara cartele. La randul meu, ma miram de mirarea lui. Recunosteam ca avea dreptate, dar mi se parea ca exagereaza. La ce bun sa iei in seama toate amanuntele neplacute ale vietii? Dezamagit, omul mi-a intors spatele. Era limpede ca ne aflam pe portative diferite. El vedea, in timp ce eu incercam sa justific, sa minimalizez. Ma purtam ca tanarul care, in fata listei de admitere la facultate, constata cu un aer de prostie vesela: "Uite, tata, cati au picat! Nu sunt singurul". In timp ce taica-sau, un taran hatru din partile Moldovei, ii taia delicat elanul: "Ai dreptate, dar daca ma uit mai sus, vad ca au reusit destui".
Banuiesc ca prietenul meu a parasit Romania, convins ca nu se mai poate face nimic aici. Banuiesc ca nici lectura acestui articol nu o sa-i faca prea mare placere. In loc de recunoasterea mea vinovata, ar fi preferat sa ii ofer macar un motiv ca sa nu se mai intoarca in Japonia.
Sorin Preda