"Semnalul de alarma"
Apropierea anului electoral le impune politicienilor sa dea mai multa atentie sondajelor de opinie. Sondajele stabilesc, in principiu, tendintele alegatorilor, atitudinile lor fata de solutiile propuse de diversele grupari partinice, fata de prestatiile acestora, indiferent de locul pe care-l ocupa, la Putere sau in Opozitie. Sondajele nu sunt, desigur, diagnostice exacte, dar - atunci cand sunt repetate si verificate intersubiectiv - pot indica un anume curs al optiunilor, o anume precipitare a lor. Pentru unele partide, ele reprezinta confirmari ale ofertelor programatice facute electoratului, pentru altele sunt adevarate semnale de alarma, indicand pierderea simpatiei cetatenilor, reactia lor de respingere in raport cu rezultatele aplicarii programelor. Partidele la Putere incearca, de obicei, sa isi corecteze evolutiile, mai ales atunci cand tendinta de respingere devine evidenta. Cum se realizeaza aceste "corecturi", prin modificari pozitive, concrete, ale politicilor administrative sau prin formule ideologic-propagandistice, de "izolare" a adversarilor, este o alta poveste.
Ultimul sondaj public, realizat de Centrul pentru Studierea Opiniei si Pietii - Csop - facut in perioada 6-13 septembrie 1999, confirma o tendinta clara a electoratului roman de respingere a actualei coalitii guvernamentale in favoarea unui partid de centru-stanga, Pdsr-ul, care a pierdut - in alegerile din 1996 - puterea. In momentul de fata, dupa Csop, partidul condus de d-l I. Iliescu a obtinut 40% din intentiile de vot, depasind principala grupare a coalitiei la Putere, Cdr-ul, care a acumulat doar 21%. Cu exceptia Udmr-ului, care si-a mentinut marja "clasica" de 7%, pentru etnicii maghiari Udmr-ul ramanand in continuare singura optiune, celelalte intentii s-au orientat tot spre partide de centru-stanga sau stanga. Astfel, ApR-ul a obtinut 8% din intentii, Pd-ul 7%, iar Prm-ul - reprezentand stanga nationalista - 9%. Fie si numai simpla insumare a procentelor prezentate indica faptul ca electoratul roman s-a orientat majoritar spre stanga, peste 64% dintre cei intervievati sustinand aceasta alternativa. Desi stanga nu este unitara, procentul semnifica un esec de proportii al actualei guvernari, perceputa de cetateni ca fiind de centru-dreapta. Chiar daca aproape 48% dintre electori sunt nehotarati - optiunea lor de ultim moment, din preajma alegerilor, putand schimba spectaculos datele problemei - tendinta manifesta a celorlalti este extrem de semnificativa. Cetatenii au resimtit efectele politicii instabile ale coalitiei la Putere, momentul "socului" pe care aceasta il propunea fiind pierdut inca din primul an al exercitiului sau guvernamental. Coalitia Cdr-Pd-Udmr anuntase, inaintea alegerilor din 1996, o schimbare de sistem care nu s-a mai produs. Inca de la sfarsitul anului 1997, electorii au observat ca guvernantii urmeaza, practic, aceleasi formule de actiune politica pe care le blamasera la predecesori. Daca Pdsr-ul a fost invinuit de imobilism si coruptie, aceleasi "embleme" sunt acum aplicabile celor ce i-au succedat.
Coalitia Cdr-Pd-Udmr a inregistrat principalul esec in domeniul politicii economice, politica resimtita direct de cetateni prin impactul ei asupra calitatii vietii. In trei ani de guvernare, ea a impins Romania la imposibilitatea finantarii deficitului.In conditiile respectarii exigentelor organismelor financiare internationale, in special ale Fmi, de mentinere a deficitului la maximum 3,9% din Pib, Guvernul se regaseste in imposibilitatea de a aloca fondurile minimale necesare functionarii sectoarelor bugetare, Armata, Sanatatea, Invatamantul, care reprezinta principalele institutii ale stabilitatii oricarei societati. Guvernarea instalata dupa alegerile din 1996 a gresit fundamental in politica sa economica, in primul rand tergiversand aplicarea Reformei (mai ales a privatizarii) si, in al doilea rand, impunand o formula de restrangere a bazei productive a societatii, prin lichidari brutale si necorelate a mai multor unitati economice, mai mult sau mai putin competitive, fortand astfel reducerea drastica a consumului intern. Pentru orice om care are minime cunostinte economice, a devenit evident ca, fara modalitati de compensare, prin realizarea unui efort investitional, economia oficiala, tot mai comprimata, va fi dublata de o economie neagra, expansiva proportional. Guvernantii si-au redus singuri sursele de aprovizionare ale bugetului, apeland la impozite tot mai mari pentru o baza tot mai redusa. Au fost, astfel, lovite tocmai unitatile economice eficiente, mai ales cele din sectorul privat, Imm-urile, pe care fiscalitatea impovaratoare le-a silit sa isi reduca activitatea, sa falimenteze sau - in anumite cazuri - sa apeleze la mijloacele economiei subterane. Guvernantii au procedat exact invers decat ar fi trebuit pentru dinamizarea structurilor economice in tranzitie. Nu este de mirare ca in aceasta perioada s-a produs, dupa cum sublinia studiul "Dimensiunea estimativa si implicatiile politice ale economiei subterane din Romania", realizat de Trezoreria Sua, o crestere de 400% a productiei din economia subterana. O astfel de crestere, ferita in mod natural de impozitarea legala, nu poate fi controlata - dupa cum a recunoscut d-l Valeriu Stoica, ministrul Justitiei - cu mijloace administrativ-penale. Dezvoltarea acestui tip de economie a generalizat coruptia si a dizolvat structurile institutionale ale controlului social. In lipsa unor deschideri oficiale spre stimularea investitiilor, in principal private, fenomenul a devenit "normal", desi consecintele sunt foarte grave pentru ansamblul organismului social.
Sondajul Csop inregistreaza si uzarea accentuata a optiunilor pentru presedintele in functiune, d-l Emil Constantinescu. In cursa pentru fotoliul prezidential, conduce confortabil cu 40% din intentii (plus 5% fata de scorul stabilit de Barometrul de Opinie din mai) d-l Ion Iliescu, liderul Pdsr. D-l Constantinescu a pierdut - fata de sondajul anterior - 9%, situandu-se acum la 17%. El risca, daca tendinta se mentine, sa fie devansat de d-l Teodor Melescanu, liderul ApR (care a obtinut 14%) realizand o crestere lenta dar constanta. Nu avem spatiul pentru a analiza de ce d-l Iliescu are acelasi procent cu partidul sau, nici de ce d-l Melescanu a realizat un scor dublu fata de ApR. Vom incerca insa o explicatie pentru "caderea" d-lui Constantinescu, inclusiv pentru scorul sau sub cota coalitiei care l-a sprijinit in 1996, Cdr-ul. Presedintele a scazut masiv in preferinte, in primul rand datorita unei perceptii gresite a rolului institutiei pe care o reprezinta. Prin Constitutie, Presedintia are atributii limitate in conducerea administratiei. Este insa drept ca d-l Constantinescu a gresit asumandu-si proiecte si campanii care trebuiau sa fie initiate, de drept, de Executiv. Presedintele si-a inceput mandatul cu o propunere spectaculoasa de combatere, eficienta si rapida, a coruptiei. Or, o astfel de actiune putea fi initiata doar de administratie, cu conditia adoptarii unei politici economice sanatoase si a unei legislatii care sa stabileasca precis raspunderile institutionale. In lipsa acestor actiuni, pe care presedintele putea sa le propuna, campania anticoruptie a devenit vorba goala si coruptia s-a generalizat fara ca marii corupti sa fie stanjeniti vreodata. Coruptia a fost favorizata de lipsa de unitate interna a coalitiei guvernamentale, de tendinta fiecarui partid de a-si realiza interesele specifice fara sa tina cont de interesul comun. Caile coruptiei au fost astfel institutionalizate si presedintele s-a regasit izolat intre grupari de interese divergente, pe care nu le-a putut armoniza. De altfel, in al doilea rand, cota sa inferioara celei a Cdr se explica si prin faptul ca, pentru electorii fideli ai Conventiei, el nu mai reprezinta nici un partid, chiar daca liderii Pntcd si Pnl se intrec inca sa declare ca il vor sustine si la viitoarele alegeri prezidentiale. Conflictul dintre cele doua partide este, deja, prea evident pentru a nu marca un personaj care, ca si in 1996, isi propune sa le defineasca in mod concomitent aspiratiile.
Rezultatele sondajului Csop trebuie sa fie un semnal de alarma pentru detinatorii Puterii. Coalitia guvernamentala ar trebui, in consecinta, sa incerce, fie si pe "ultima suta de metri", o serie de politici pozitive, concrete, de deblocare a economiei si de combatere a coruptiei. Strategiile negative, de "izolare" a adversarilor, pe care le propunea d-l Radu Vasile, primul-ministru Pntcd-ist, sau d-l Valeriu Stoica, ministrul Pnl-ist, se pot intoarce impotriva formatiunilor politice pe care le conduc, daca nu sunt insotite de mutatii reale in actiunea propriu-zis administrativa. Procentul de nehotarati arata ca, pentru coalitia la Putere, exista inca unele sperante. Dar, daca ei nu vor fi convinsi prin fapte, atunci infrangerea, care se profileaza ca tendinta, va deveni efectiva si catastrofala. Din ea, dreapta romaneasca nu-si va mai reveni multa vreme.
Toma Roman