Miracole Crestine
Intamplari cu Parintele Cleopa
Sub titlul "Viata si nevointele arhimandritului Cleopa Ilie", editura mitropolitana a Moldovei si Bucovinei "Trinitas" inchina memoriei ilustrului disparut o carte cu totul deosebita, care ne reveleaza, dincolo de biografia unei personalitati intr-adevar coplesitoare, universul tainic al monahismului ortodox, zugravit din interior de unul dintre cei mai harnici cronicari ai sai. E vorba de neostenitul parinte arhimandrit Ioanichie Balan, cel ce n-a pregetat sa astearna pe hartie mii de pagini de convorbiri cu marii duhovnici romani ai acestui sfarsit de mileniu. Ni se intredeschide astfel o fereastra catre o lume unde reperele vietii si ale mortii sunt asezate altfel, iar miracolul se confunda cu evenimentul cotidian. Am retinut aici pentru dvs. franturi din acest volum si v-am indemna sa va luati ragazul de a-l citi in intregime. Este o lectura care lumineaza sufletul.
Minunile Sfintei Liturghii
Pe cand era paracliser, in anul 1932, parintele Cleopa a fost martor ocular la cateva minuni petrecute in timpul Sfintei Liturghii, in biserica schitului Sihastria. Iata ce ne povestea el: "Sa vedeti ce-am patit aici cu un preot foarte bun, Calistrat Bobu. Ca duhovnic, a trecut odata pe la o maica ce traia in padure. Pe atunci, in padure erau vreo cincizeci de pustnici. Ea i-a spus parintelui Calistrat: "La voi nu se pogoara Duhul Sfant in Liturghie, ca ati schimbat calendarul si-ati trecut pe stilul nou!". De atunci, parintele Calistrat era in indoiala.
Fiind paracliser, am observat ca anafura de la staret era alba si dulce, iar cea de la parintele Calistrat era verzuie si acra. L-am intrebat pe parintele Ioanichie Moroi:
- Parinte staret, de ce cand slujeste parintele Calistrat anafura este verzuie si acra?
- Mai baiete, slujeste cu indoiala. S-a dus la o pustnica in padure si ea i-a spus ca nu vine darul Duhului Sfant la Liturghie din cauza calendarului. Si i-am spus ca are s-o pateasca, fiindca el se indoieste ca vine Duhul Sfant!
Odata, parintele Calistrat savarsea Sfanta Liturghie si, cand a chemat harul Duhului Sfant, numai ce vede ca agnetul s-a facut carne si curgea sange pe sfantul disc si pe sfantul antimis. Iar cand s-a uitat in sfantul potir a vazut sange. Atunci m-a chemat si pe mine:
- Frate Constantin, ia vino incoace! Ce vezi?
- Vai, parinte Calistrat! Sfanta impartasanie s-a facut carne si sange!
Atunci, m-a trimis sa-l chem pe parintele staret. Staretul, cand a venit, a pus sa se citeasca psaltirea la strana si a zis:
- Ei, parinte Calistrat, acum crezi ca vine Duhul Sfant si preface darurile?
- Iarta-ma, parinte! Si a cazut in genunchi.
- Ia uite! A venit Duhul Sfant? S-a facut carne? S-a facut sange? Te mai indoiesti de acum, parinte?
- Cred, parinte staret. Te rog, iarta-ma!
- Ia si strange Sfintele Taine!
Apoi a facut cu dalta o gaura in piciorul sfintei mese, ca sfanta masa este mormantul Domnului, si a ingropat acolo Sfintele Taine, cum ne invata Sfintii Parinti. Iar potirul l-a sfintit din nou si l-a spalat la spalatoarea din altar, impreuna cu sfantul antimis. Si am stat cateva ore, pana s-a citit psaltirea toata. Apoi a inceput din nou randuiala Sfintei Liturghii, continuand de la proscomidie: "Si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns"... Si asa s-a savarsit Sfanta Liturghie si nu s-a mai repetat acea minune.
- Acum crezi?, i-a zis staretul.
- Cred, parinte.
Apoi parintele Ioanichie i-a dat canon 40 de zile si i-a zis: "De ce nu crezi, cand eu iti spun, si te duci la babe, sa te invete despre calendar?".
Tot pe atunci am fost martor la o alta intamplare minunata in timpul Sfintei Liturghii.
Odata, cand slujea staretul Ioanichie Moroi, dupa sfintirea darurilor, a sarit din sfantul potir un strop din Sfantul Sange pe sfantul antimis. Acel strop a inceput sa straluceasca, apoi sa raspandeasca raze. Atunci, staretul Ioanichie a strigat catre mine:
- Frate Constantine, ia vino incoace!
Venind eu, mi-a zis staretul:
- Ce vezi aici, pe sfantul antimis?
- Vad o picatura din Sfantul Sange. Straluceste atat de tare, incat aproape nu ma pot uita.
Atunci staretul mi-a zis:
- Vezi cui ii slujim noi? De aceea sa fii cu mare frica si evlavie in sfantul altar!
Apoi egumenul Ioanichie s-a impartasit cu acea picatura din Sfantul Sange".
Un semn de la Maica Domnului
Era in vara anului 1947. Arhimandritul Cleopa plecase la Bucuresti, sa aduca obiecte bisericesti pentru noul paraclis. Ajungand in Capitala, parintii de la patriarhie l-au invitat la o intalnire duhovniceasca in casa profesorului universitar Alexandru Mironescu, unde erau deja adunati numerosi preoti, profesori si credinciosi.
Intre ei erau si arhimandritii Benedict Ghius, Dosoftei Morariu, Gherontie Ghenoiu, parintele profesor Dumitru Staniloae si multi altii. Se puneau intrebari si se dadeau raspunsuri duhovnicesti. In acel moment a intrat in sala si parintele Cleopa. Invitatii s-au sculat in picioare si, cerand binecuvantare, asteptau ca parintele sa le vorbeasca cuvant de folos.
Fiind rugat, parintele Cleopa a inceput sa le spuna un cuvant de la Sfintii Parinti despre cinstirea Maicii Domnului. In timp ce vorbea el, deodata s-a savarsit o minune.
Icoana mare a Maicii Domnului din perete, pe care era inchipuit si prorocul David, a inceput sa se clatine tare timp de cateva minute si sa scoata un sunet ca de harpa. Parintii si credinciosii adunati in sala nu stiau ce minune sa fie aceasta. Unii plangeau, altii isi faceau cruce, altii se inchinau la icoana Maicii Domnului, iar altii se rugau cu lacrimi.
Dupa cateva minute, icoana s-a oprit pe loc, pendulul batea normal si toti, cuprinsi de emotie, se rugau la Maica Domnului sa aiba mila de tara si de poporul roman. Aceasta minune a Maicii Domnului cu Pruncul in brate a intarit mult in credinta pe toti cei ce erau de fata, mangaindu-le sufletul. Cei mai multi au considerat ca, prin aceasta minune, Maica Domnului a binevoit sa arate un semn de imbarbatare si de mangaiere pentru binecredinciosii crestini, intr-un moment in care urmau sa vina grele incercari peste tara noastra.
Darul rugaciunii
Din nou povesteste parintele Cleopa:
"In iarna anului 1971, eram de rand la sfantul altar. Am venit la biserica la ora 4 dimineata si imi faceam rugaciunile in fata sfintei mese. Nu dupa mult timp, intra o femeie sa se roage, care venise de cu seara la manastire. N-o cunosteam. Se ruga incet pe la toate icoanele si facea mereu metanii. Nu stia ca mai este cineva in biserica, pentru ca era intuneric, fiind timp de iarna. Auzind eu ca se roaga atat de staruitor, m-am uitat prin sfintele usi, sa vad cine se roaga cu atata credinta. Femeia statea in genunchi in mijlocul bisericii, cu mainile ridicate in sus, si zicea din toata inima aceste cuvinte: "Doamne, nu ma lasa! Doamne, nu ma lasa!".
Atunci am vazut o lumina galbuie in jurul capului ei si m-am inspaimantat. Apoi femeia a cazut cu fata la pamant si se ruga fara glas. Raza de lumina se facea tot mai mare si se ridica deasupra capului ei. Dupa putin timp, lumina s-a stins incet, iar femeia s-a ridicat si a iesit din biserica. Era o femeie de la tara.
Iata deci cine are darul rugaciunii! Iata ca mirenii ne intrec pe noi, calugarii! Numai Dumnezeu stie cati alesi are in aceasta lume!".
Adriana Rotaru
In "Locul unde istoria se intalneste cu ingerii...", cititorii revistei noastre au facut adevarate minuni
"Le multumim crestinilor care ne-au ajutat"
Putine alte texte tiparite in revista "Formula As" au avut un ecou asa de puternic ca reportajul inchinat manastirii argesene Negru Voda, "Locul unde istoria se intalneste cu ingerii...". Declansata in februarie, reactia cititorilor nostri se manifesta si azi: pachete cu alimente, donatii in bani (chiar din Germania si America) iau drumul manastirii inaltata ca o cetatuie din piatra, pe varf de stanci. Ultimul transport de-ajutoare colectat la redactie a fost dus saptamana trecuta, cand am avut bucuria sa-l intalnim pe staretul manastirii, preotul ieromonah Modest Ghinea, care a dorit sa foloseasca prilejul pentru a li se adresa cititorilor:
"Articolul publicat in numarul 347 al revistei "Formula As" a dezlegat o adevarata avalansa de credinciosi catre manastire. Multi marturiseau ca au trecut adesea prin vale, dar nu si-au imaginat ca deasupra, pe stanci, se afla un lacas monahal. A fost pentru noi ca o noua minune a Maicii Domnului. Ne aflam intr-o perioada de lipsuri mari. Ne-au fost aduse exact lucrurile de trebuinta: alimente si materiale de constructie. Cele mai multe ajutoare le-am primit de la oameni mai necajiti. Am primit, de exemplu, o scrisoare de la o femeie cu pensia de 300.000 de lei, care-si doneaza de-atunci, lunar, jumatate din bani... M-a-nfiorat un lucru: multi din cei care au venit la noi (chiar bolnavi) ne-au scris ca s-au vindecat, renuntand la tratamentele de pana atunci. Bolnavi de diabet, care faceau insulina, au renuntat la aceasta. Bucuria mea nemarginita e ca schitul a prins viata. Din donatii, am cumparat tot ce ne trebuie spre a ne instala un funicular, dar oamenii care trebuiau sa-l monteze au uitat de noi... Tot dupa articolul din "Formula As", fiii duhovnicesti ai manastirii au facut o colecta si ne-au adus un computer. Am reusit sa incropim, din lemn, o mica biblioteca, am ridicat o clopotnita. Sunt multe cele realizate in urma articolului. Le multumesc tuturor crestinilor si celor care realizeaza revista pentru marele ajutor. Le doresc multa sanatate, spor in toate si - mai ales - implinirea dorintelor, luminare de la Dumnezeu si sa cunoasca Adevarul. La fiecare Sfanta Liturghie, cerem lui Dumnezeu sa asculte rugile tuturor ajutatorilor si miluitorilor manastirii noastre. Dumnezeu sa ajute la toata lumea!".
Va reamintim adresa manastirii: Manastirea Cetatuia Negru Voda, loc. Cetateni, jud. Arges, cod 0442.
Ruxandra Constantinescu