Legende din Muntii Apuseni
"Motii trebuie convinsi sa se intoarca la propriile lor valori"
Interviu cu scriitorul Ion Margineanu, consilier al Inspectoratului pentru Cultura al judetului Alba
- D-le Ion Margineanu, sunteti autorul unei impresionante colectii de basme si legende culese de la motii batrani din Apuseni si reformulate pentru lumea contemporana. Se spune ca pe taramul Muntilor Apuseni este si poarta care duce spre lumea de dincolo. Sa coboram putin in legenda si sa descoperim si cititorilor nostri ceva din magia locurilor acestora.
- Mie mi se pare ca Muntii Apuseni sunt muntii cu cele mai multe porti spre alte lumi. Tot ei sunt si poarta de intrare in patria romana. Odata intrat pe aceasta poarta, prin harul pe care mi l-a daruit Dumnezeu, nu m-am oprit pana ce n-am scris vreo 17 carti despre Muntii Apuseni. Sunt trei mari legende ale caror izvoare se afla in Apuseni: Legenda Muntelui Gaina, Legenda Negrilesei si Legenda Detunatelor. Pe prima am rescris-o si am publicat-o intr-o recenta carte de povestiri, pe care am numit-o "Muntele cu nume de fata". Legenda Negrilesei si cea a Detunatelor le-am transpus in alte doua carti care se cheama "Pasarea minunilor" si "Stanca de foc - Detunata". Sunt foarte interesat in recuperarea si reactualizarea motivelor folclorice, a unor legende, povestiri, basme, pe care le repovestesc pentru sufletul cititorului contemporan, ca sa vada cat de frumoase sunt. Legendele nu sunt altceva decat varfurile spiritualitatii civilizatiei traditionale.
- Mai gasesc motii aceasta poarta spre magie, mai pot ei trai in universul acesta al legendelor asa cum o faceau stramosii lor, in a caror viata realitatea se impletea cu magicul in mod firesc?
- Muntii si-au inchis portile legendelor. Era o vreme cand la romani muntele rostogolea in national propriile valori: semetia, neinfricarea, neinduplecarea. Marii intelectuali ai acestei zone - care au tinut aprinsa veacuri de-a randul flacara spiritualitatii neamului - parte au intrat in istorie, parte s-au ratacit pe alte taramuri, lasand in Apuseni un loc gol, aproape pustiit. Acum, incercam din rasputeri sa activam fenomenul recuperarii acestor valori prin intoarcerea la traditie. Trebuie sa-i reinvatam pe oameni ca radacinile lor sunt infipte adanc in pamant si numai daca ne tinem de ele nu ne ratacim - am putea spune, parafrazandu-l pe Cipariu, care ne invata: "Tine-te de popor, ca sa nu te ratacesti!". Dar presiunile de tot felul - economice, sociale, pseudoculturale - sunt atat de mari, incat e foarte greu de indeplinit aceasta datorie, pentru ca e o datorie pe care o avem deopotriva fata de cei care au fost inaintea noastra cat, mai ales, fata de cei ce vor veni dupa noi.
- Mai aveti de unde sa va culegeti material pentru cartile dvs.?
- Mai sunt povestitori batrani si mai sunt mesteri populari in Muntii Apuseni - cioplitori in lemn, care sunt adevarate legende vii. Eu lucrez acum la "Dictionarul Muntilor Apuseni", in care aduc traditia si modernitatea fata in fata. Sper ca prin acest dictionar sa propun locuitorilor acestor munti noi dialoguri cu ei insisi. Motii trebuie sa fie convinsi sa se intoarca la propriile lor valori. Cu cat se indeparteaza de traditie, cu atat este mai dramatica existenta lor. Si sa creada in Dumnezeu. Credinta in Dumnezeu este in recuperare la moti. Moldova si Bucovina s-au umplut, dintr-o data, de manastiri. Aici este nevoie ca motii sa-si descopere propriile lor biserici din suflet, adica sa le repare, sa le faca sa straluceasca in munti.
Corina Pavel
Teatru
Teatrul National din Bucuresti intampina cum se cuvine Mileniul 3
Intr-adevar, se poate spune ca "noua" directie a primei noastre scene (noua, e un fel de a spune, pentru ca, iata, "cuplul" Ion Cojar - Gelu Colceag a trecut in al treilea an de... directorat) a ales cum nu se poate mai bine piesa - si, respectiv, autorul - cu care se deschide stagiunea 1999-2000, o stagiune ce marcheaza un sfarsit de secol si de mileniu: e vorba de capodopera "O scrisoare pierduta" de Caragiale. Spectacolul, prezentat la Sala Mare, se anunta... "deosebit de indraznet". Si cum ar putea fi... "clasic", de vreme ce este pus in scena de Al. Tocilescu, regizor de mare talent, care nu o data ne-a naucit prin abordarea foarte personala a unor texte clasice sau moderne?
La conferinta de presa tinuta in sala "Amfiteatru" s-a inregistrat o prezenta relativ scazuta a mass-media. Televiziuni - mai deloc! Normal, nu?, de vreme ce, venind la teatru te uiti, dar nu castigi (pe loc) nimic! Iar castigul spiritual se pare ca pentru unii nu mai conteaza in zilele tranzitiei, care inregistreaza un nivel ingrijorator de scadere al ofertei intelectuale facute de micul ecran. Si totusi, la conferinta de presa, domnul Ion Cojar - regizorul director-general al Nationalului - ne-a impartasit multe "amanunte" deosebit de interesante despre activitatea institutiei pe care o conduce. As cita doar cateva:
- Stagiunea s-a incheiat cu unele succese notabile, iar numarul de premiere a crescut simtitor, ca si ritmicitatea in care au fost lansate aceste premiere. Un lucru deosebit de imbucurator: a crescut sensibil numarul spectatorilor! (Se pare ca "pro, dar multi" isi pierde eficienta.) "Din biletele vandute pe o saptamana, noi am incasat cam cat incaseaza celelalte teatre intr-un an", spune, zambind, domnul Ion Cojar.
- In stagiunea actuala, Teatrul National va aborda un "Program de dramaturgie originala contemporana romaneasca", program care va include atat lucrari ale unor scriitori consacrati, cat si piese ale unor debutanti. Printre cei "consacrati" se numara Eugen Ionesco, Dumitru Solomon, Paul Ioachim. Este programata si o piesa a actritei Olga Delia Mateescu. Pentru "debuturi", s-a initiat un "Atelier". Datorita unui foarte mare actor roman, si anume Stefan Iordache, care s-a implicat cu tot sufletul in acest program al teatrului, compania "Gelsor" va sprijini aceasta initiativa de lansare a unor noi dramaturgi romani cu o suma importanta: doua miliarde de lei...
Fireste, de pe scena Nationalului nu vor lipsi nici numele mari ale dramaturgiei universale: Cehov, Arthur Miller, Maeterlinck, Goethe si Shakespeare. Spectacolele vor fi "puse" atat de regizorii teatrului, precum si de unii de "import" - si ma bucur sa o amintesc printre ei pe mereu stralucita Catalina Buzoianu. Vor figura si mari actori romani "de import", din alte teatre sau... de la ei de-acasa (dat fiind ca legea pensionarii nu iarta pe nimeni). Asadar, nici Nationalul nu "iarta" pe nimeni. Directia are nobila ambitie de a reuni, in spectacole ce se anunta de rasunet, tot ce are teatrul romanesc mai de valoare, in acest moment. Bravo!
Silvia Kerim