Vacanta de vis la Mamaia
Antiturism si antiecologie pe litoral
Cea mai mare statiune a litoralului romanesc, Mamaia, este un exemplu de sansa ratata a turismului romanesc. Cu exceptia catorva zone in care isi desfasoara activitatea cativa privatizati gospodari, plaja "perlei" Marii Negre a devenit un loc de penitenta pentru turisti. Am fost in acest an, "99, de trei ori prin zona. Incepand de la jumatatea lui iunie si pana spre sfarsitul lui august, situatia consumatorilor de vacanta s-a deteriorat flagrant. Daca la inceputul sezonului pe plaja existau pubele de gunoi, ele au disparut aproape total spre finalul verii. Pe 15 august, plaja - pe care am strabatut-o de la un capat la celalalt pe jos - era pardosita cu mii de sticle goale din material plastic, cartoane, hartii, coji de banane mai mult sau mai putin putrezite, cutii de conserve.
Disensiunile create de privatizarea plajelor este marul stricat al discordiei care a dus la aceasta situatie, cu efecte dezastruoase asupra sanselor relansarii turismului civilizat, o ramura economica profitabila, ce ar putea umple buzunarele goale ale economiei nationale, lipsa de valuta si de imagine externa a tarii. Lipsa unei legislatii si lacomia privatizarii plajelor fac ca pisica moarta a salubritatii locale sa fie aruncata de la primarie la administratorii hotelurilor si a localurilor aflate in vecinatate. Se continua, tot din cauza unui vid legislativ specific, amplasarea pe nisipul de la malul marii a unor noi cladiri din beton si a unor benzi de asfalt care uratesc privelistea si armonia naturii. Dar, pe langa murdaria care te ineaca la malul marii, cetateanul-turist-litoral-"99 a mai avut de suportat si navala coplesitoare a negutatorilor ambulanti, un veritabil bazar miscator pe nisip, insotit de strigari ca la carte ("umbrele pentru masculi si femele", "colorata maine-i gata") si acompaniament de tignale, sirene si portavoci. Si pentru ca imaginea vacantei de vis la Mamaia sa fie completa, sa mai adaugam, odata cu intrarea in mare, adierile de combustibil si zgomotul scuterelor acvatice...
Nu putem sa nu completam aceasta scenografie cotidiana fara sa amintim de figuratia permanenta a cersetorilor, a cailor pentru promenada, care isi lasa produsul metabolismului lor pe cearceafurile turistilor... Si toate astea, pe fundalul unui combinat petrochimic incremenit intr-o expresie de nepoluare, doar pana cand va fi activat...
Daca am mai pomeni si despre unele efecte ale zbenguielilor zecilor de caini, mai mult sau mai putin fara stapan, despre continutul unor conducte hoteliere prin care curg lichide dubioase ce sunt evacuate direct in mare, de mizeriile deversate periodic de catre vapoarele ce asteapta intrarea in rada portului, cat si despre zilele cu mii de pesti morti aruncati de valuri pe plaja, am reconfirma autenticitatea si valabilitatea titlului acestrui trist crochiu.
Ne intrebam: a verificat vreodata politia autorizatiile de practicare a acestui comert ambulant dezgustator, practicat pe plaja de la Mamaia? Ce masuri a intreprins Agentia de Protectie a Mediului din Constanta pentru eradicarea situatiilor antiecologice semnalate mai sus?
Turismul si ecologia nu pot sa contribuie la prosperitatea unei zone precum Mamaia decat sprijinindu-se reciproc, sub umbrela unor autoritati competente, puse in slujba marii majoritati a comunitatii locale, cat si a vizitatorilor care aduc bunastarea in zona.
Asta, daca dorim o imagine europeana, avantajoasa etc. etc....
Niculae Radulescu Dobrogea