Taranii care au dus faima tarii in America s-au intors la vetrele lor
Teodor Barsan - mester lemnar din Maramures
"Mai buna America decat tara noastra nu exista nicaria in lume,
numa" sa lucre oamenii tati!"
Pana mai ieri, Teodor Barsan din comuna Barsana era cunoscut mai ales dincolo de Gutai. Nu exista in tot Maramuresul un mester de porti mai mare ca el. Insa dupa prezenta lui la Expozitia romaneasca din Washington, taranul de pe Iza a devenit un artist popular international. O faima care il lasa rece pe badea Teodor, fericit ca s-a intors acasa, la coasa lui
- Bade Teodor, povestiti-ne si noua ceva despre participarea dvs. la Festivalul "Smithsonian" din America.
- D"apoi de frumos, doamna draga, o fo" tare frumos. Numa" ca tare-i departe America! Nu cred c-o sa mai ajung acolo vreodata in viata me. America ii tocma in cealalta parte de lume si zboru" cu avionu" ii greu. Cand ne-au anuntat ca avem, in caz de accident, parasute si colaci de salvare sub scaune, mie mi s-o radicat paru-n cap. M-am sculat in picioare si-am zas: "Sanatate buna, Maramures, daca mai scap io de pe ocean cu colacu in spate!". Au ras toti cand m"or auzit, numa io am ramas, gandidu-ma cu dor la gradina de-acasa.
- Cum v-au primit americanii?
- Le-o placut ce faceam. Multi americani, da" si romani si-alte natii au venit pe locul unde lucram eu. Se minunau cum lucru si m-am bucurat cand am vazut ca atatia oameni se intereseaza de noi. M-am intalnit si cu unii care ma cunosteau, pentru ca acum cativa ani au fost prin Barsana. Americanii sunt oameni de treaba si tare muncitori. Da" sunt reci unu" cu altul. Vecinii nu vorbesc intre ei, ies afara, in curtile lor fara garduri, se uita unu" la altul, da" nu zic nimica, fiecare cu ale lui. Pe mine faptul asta tare m-o tulburat. Abia am asteptat sa ma intorc acasa, sa ma intalnesc la poarta cu vecinii si sa stau cu ei in povesti. Tot ma intreb, cand ma gandesc la ei, la americani, daca nu li-i urat sa traiasca asa de singuri.
- Dar romanii nostri de-acolo cum v-au primit?
- Mi-o parut tare bine ca le-am putut duce acolo doua porti mari si doua troite faine, care au si fost donate romanilor din Chicago. Vor sa faca un parc in care sa puna si portile si crucile mele, si biserica din lemn, ridicata de mesterii din Ieud. Mi-o parut tare bine ca am reusit sa-i adunam laolalta pe romanii care sunt stabiliti acolo. Veneau la festival, se cunosteau intre ei si apoi se impreteneau si ramaneau cateva ceasuri laolalta, ca sa petreaca. Aiesta-i un lucru tare bun pe care l-o facut festivalul. I-o ajutat, batar pentru cateva ceasuri, sa nu sa simta asa departati de tara. Da" de rau n-o duc rau! Americanii au ajuns la mari realizari, pentru ca la ei munca-i sfanta. Daca am munci si noi cu mai multa constiinta, poate ca am face din tara asta ceva. Mai buna America decat tara noastra nu exista nicaria in lume, numa" sa lucre oamenii tati! Sa nu astepte sa vina altu" sa le mature prin ograda. Treaba ti-o faci sangur daca esti gospodar, altfel ce hazna ai de viata asta, daca traiesti ca un lemn din padure?
- Unde credeti ca este greseala, cine e vinovat ca la noi se misca lucrurile asa de greu?
- Io cred ca de vina sunt si partidele astea, care s-or mancat intre ele si inainte de-alegeri si se manca si-acum. Ar trebui ca dupa ce-au castigat unii, ceilalti sa le deie pace sa faca ceva, ba de dragul tarii ar trebui chiar sa-i sprijine. Noi avem o tara asa de frumoasa si cu atatea bogatii, ca am putea sa-i ajutam si pe altii, daca am fi mai uniti. Da" vedeti dvs., unii Il pomenesc pe Dumnezau si isi fac cruci si inchinaciuni numa" pana la alegeri, dupa aceea uita de El, uita ca orice conducere pamanteasca, oricat de tare ar fi, nu poate fiinta fara Domnul si fara munca. Daca munca-i impletita cu rugaciunea si cu speranta de mai bine, atunci merg toate bine. Multi romani dusi de soarta in lumea larga au cumparat troite facute de mine. Io cred ca daca isi fac cruce cand trec pe langa o troita, e sigur ca se gandesc la Dumnezau, da" si la locu" de unde-au plecat si la ce-au lasat dupa ei. Oricat ai vrea, nu poti uita locul in care ai vazut pentru intaiasi data lumina soarelui. Si esti dator sa faci ceva pentru locul ala. Troita ii aduce aminte omului de viata de dincolo, da" si de faptul ca pentru tot ce faci pe pamant trebuie sa dai sama candva.
- Ce-ati facut cand ati ajuns iar acasa, bade Todor?
- Ce-am facut? M-am dus de-a dreptul la coasa si vreau sa va spun ca n-am avut bucurie mai mare decat sa stau acolo, in livada, si sa ma uit peste pamantul meu. Parca si iarba se bucura ca am venit inapoi. Iar eu nici nu mai aveam glas, asa de bine era acasa. Stateam si ma uitam numa" si-i multameam la Domnu" in gand. Cat am fost plecat, n-am fost linistit deloc. Si noaptea ma gandeam la ce-o fi pe-acasa, ma gandeam ca la noi era ziua atunci si oamenii erau la lucru, la coasa. Tare multe griji mi-am facut. Le-am dat telefon si i-am intrebat despre toate, ce-i, cum ii, ba chiar si despre vacuta pe care-o vandusem am vrut sa stiu cum sa simte la stapanul cel nou. I-am si zas la muiere: "Tu, pe mine daca vrea cineva sa m-omoare, sa ma duca in lume si sa ma uite acolo de tat". O ras si o zas ca-s bolund.
Otilia Sitaru