Poet in tranzitia romaneasca
Traian T. Cosovei
"Problema noastra nu este ca nu zarim luminita de la capatul tunelului. Noi nu am gasit inca intrarea in tunel"
"Suntem singura tara din lume in care berea e mai scumpa ca vinul si hartia scrisa mai ieftina ca hartia nescrisa"
- Traian T. Cosovei, iarta-mi indiscretia, dar ce se mai intampla in viata noastra literara?
- Ma intrebi de viata literara? Ei bine, ea se zbate cu succes intre regretul de a vorbi tot mai des la timpul trecut despre niste confrati (Nedelciu, Papahagi, Dan Laurentiu etc.) si o resemnare adanca, in total dezacord cu pateticele apeluri ale d-lui Liiceanu ca noi, scriitorii, sa demonstram in fata Guvernului cu productiile noastre literare in mana. Nu-i mai putin adevarat ca protapul oratoric al d-lui Liiceanu s-a mai domolit intre timp.
- Cu cine te-ai mai vazut? Ce mai fac colegii nostri de generatie?
- Nu ma intreba ce nu stiu. Pot doar constata ca viata ne-a despartit irevocabil. Colegii nostri de generatie, oameni cu care am facut armata si am publicat antologii de succes, s-au risipit care incotro, fiecare avand grele probleme de sanatate sau de viata. Pe multi dintre ei i-am regasit in lista celor mai saraci scriitori, publicata de "Catavencu": Mariana Marin si-a vandut casa; Nino Stratan s-a refugiat la Ploiesti; Gheorghe Iova cauta si acum un serviciu, o colaborare la un ziar macar; Liviu Ioan Stoiciu - cu doi copii - cauta acelasi lucru. E trist, pentru ca literatura romana nu are echivalent nici in Euro si nici in transe Fmi. Moneda ei este valoarea forte.
- De ce se publica atat de putin astazi?
- Nici vorba. Apar carti, si inca multe. Mariana Marin a publicat de curand o carte exceptionala: "Mutilarea artistului la tinerete". Apoi, a aparut remarcabila "Eclipsa" a lui Paul Vinicius. Din ‘90 pana acum, Gheorghe Iova a publicat vreo sase carti. Eu am publicat 8 carti, plus ultima, "Buna dimineata, Vietnam!". Problema nu sta in numarul cartilor publicate, ci in faptul ca a scazut interesul pentru literatura. In lumea de astazi, poezia nu mai aduce alinare. Ce trairi intense sa transmiti, cand gandul omului e acaparat de cresterea dolarului si de marea descotoroseala din industrie, din banci, din televiziunea romana? Nu mai sunt oamenii de altadata cand, cu manusi si fular la gat, ascultau infrigurati concerte la Ateneu. Nu mai sunt oamenii care mergeau la teatru pentru o singura replica, asa cum s-a intamplat la "Revizorul" lui Pintilie. Despre cultura nu mai vorbeste nimeni. Cati mineri au pornit spre Bucuresti, vazand protestul revistelor literare din 1996, cand au aparut la un moment dat cu chenar negru, indoliat? Direct sau nu, se incurajeaza cultura mahalalei, gen Bug Mafia, uitandu-se faptul ca noi nu avem ghetouri, nu avem negri si nici pubele la care sa te incalzesti pe timpul noptii. Nici macar nu imitam - doar contrafacem. Cum zicea Tutea: "Democratia e buna, dar nu asigura selectia valorilor". E cazul sa ne oprim din confuzie. Cine are valoare: poetul Mircea Ivanescu sau un spalator de scrumbii, ajuns peste noapte milionar in dolari?
- Unde se mai intalnesc scriitorii?
- La inmormantari. La crasma e tot mai greu, cand restaurantul Uniunii Scriitorilor iti cere 50.000 pe o bere Tuborg. De altfel, suntem singura tara din lume in care berea e mai scumpa decat vinul si, cum spune Cilibi Moise, "hartia scrisa e mai ieftina decat cea nescrisa".
"Castigul urias este libertatea. Fac tot ce vor muschii mei!"
- Apropo, tu cum te mai descurci? Cati bani ai castigat din ‘90 incoace?
- Pe toate cartile publicate in ultimii zece ani nu am luat nici un ban. Am fost platit in exemplare: cand 200, cand 30, in functie de saracia editurii. Bani am luat doar la Premiul Academiei: 13.000 lei, acum cativa ani. Altcumva, ma descurc si eu cum pot: intermediez vanzari imobiliare, pictez icoane pe lemn si pe sticla. Ca sa ma autocitez: "De cand am aflat ca Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa/ Am inceput sa fabric oglinzi". Cum bine se stie, munca e o activitate neplacuta (vine din slavul monca, adica chin), activitate pentru care esti platit ritmic. Si literatura e o activitate, dar pentru ea esti platit sporadic sau deloc. Castigul urias este libertatea. Ma simt cu adevarat un om liber. Fac tot ce vor muschii mei!
- Stiu ca ai lucrat destul timp in presa.
- Da, am trecut prin redactia mai multor ziare: "Evenimentul", "Expres magazin", "Zig-Zag", "Contemporanul" si mereu am parasit corabia, fiind acuzat de insubordonare. Nu-mi pare rau. Singurul regret e ca nu am continuat un ziar infiintat de mine. Se numea "Vesti proaste", avea ca motto: "O nenorocire nu vine niciodata singura" si ca subtitlu: "Singurul saptamanal negru din Romania".
- Ziarul tau ar fi fost acum mai actual ca oricand.
- Actual ar fi si un alt ziar pe care as dori sa-l lansez pe piata. S-ar numi "Romania moale" si ar polemiza salbatic cu Romania tare, cu presa care se face acum: o avalansa de gaturi taiate, care - finalmente - instiga pe sarmanul electorat la alegeri anticipate. Lasand gluma la o parte, nu incetez a ma uimi, citind presa. De unde bucuria aceasta imensa de a mediatiza nenorocirile? De ce aceasta bucurie sadica? Ce poti sa intelegi cand cineva spune la televizor: "M-am operat de inima si mi s-a taiat un picior?". Avea dreptate cine spunea ca televiziunea ii civilizeaza pe tampiti si-i tampeste pe cei inteligenti. Problema noastra nu este ca nu zarim inca luminita de la capatul tunelului. Noi nu am gasit nici pana acum intrarea in tunel.
"Astept cu incredere alegerile. Mandatul politic al guvernului actual e o marfa cu termen de valabilitate expirat"
- Ce-ar fi sa fii ceva mai optimist?
- Ironia si umorul sunt forme ale gandului pozitiv. Eu cred in oameni si mai putin in ziare. Imi amintesc vorbirea unui analist politic, un cugetator pe muchia ziarului, care spunea ca romanul nu are gandire politica. Cata eroare! De la Caragiale incoace, politica se face oriunde si oricand: in pat, in crasma, pe strada. Nu stiu daca poporul roman are gandire politica, dar instinct politic are sa dea si la altii. De aceea, astept cu incredere alegerile. Mandatul politic al guvernului actual e o marfa cu termen de valabilitate expirat.
- Ce te deranjeaza cel mai mult?
- Ma deranjeaza faptul ca avem nu numai salarii de lumea a treia, dar acum avem si boli si mentalitati de lumea a treia. Cum poti sa revinzi de cinci ori acelasi combinat? Cum poti sa-l lasi in libertate pe Sever Muresan, dupa ce a furat doua mii de miliarde?
- Ce iti place cel mai mult?
- Casa in care locuiesc. Aici imi admir plantele de interior, la care tin ca la copiii mei. Costache e ficusul. Petrica - ciresul. Simona - urzica, in timp ce pe iedera o cheama Wanda, cea care iti satisface toate dorintele, mai ales pe cele estetice.
- Cat de mult te-ai schimbat in ultimii zece ani?
- Imi amintesc de un test de personalitate care circula pe vremea studentiei mele. Deci: esti pe drum si, la un moment dat, un copac cazut iti blocheaza calea. "Ce faci?", suna intrebarea. Pana prin ‘90, as fi raspuns fara ezitare: imi continui drumul, sarind peste copac. Acum, daca ar trebui sa raspund, m-as mai gandi.
Sorin Preda