Programul de toamna
Terapia cu flori de fan
Fanul de vara a fost cosit, pe dealurile din zona de munte se pregateste cositul otavei... Inainte ca toamna sa coboare pe plaiuri, mireasma divina a fanului va mai asterne o unda de blandete peste pamant. Mirosul fanului nu e insa unicul dar pe care Dumnezeu ni-l trimite ca sa ne invete ca lumea a fost rupta candva din Rai... Florile de fan au in ele puterea divina de-a vindeca. Demult, cand sticlutele cu medicamente nu gasisera inca drumul satelor noastre si nu se stia mai nimic despre "doftori" si "poticarasi", farmacia se afla in ograda din fata casei, acolo unde cresteau flori de fan.
Fara sa vi-l prezentam ca pe un leac bun la toate, fanul si terapia cu flori de fan reprezinta un ajutor fara seaman al sanatatii, peste masura de ieftin si foarte simplu de aplicat
Un leac popular stravechi
Florile de fan sunt folosite in medicina populara din cele mai vechi timpuri, in toate zonele Europei. Multe din traditiile legate de folosirea florilor de fan s-au pierdut. Primul fan era folosit mai ales pentru marirea rezistentei la boli, purificare, intinerire, infrumusetare. Florile din al doilea fan (otava) erau folosite contra racelii, a bolilor de piept si gat, pentru tratarea infectiilor, a reumatismului si a bolilor de rinichi. Fanul de pe coastele mai umbrite si mai umede era folosit pentru tratarea bolilor cauzate de frig si umezeala, in timp ce cel de pe coastele insorite si uscate, mai aromat, era folosit pentru inviorare, revigorare, marirea rezistentei la boli. In lumina datelor stiintifice de astazi, multe din aceste traditii isi gasesc justificarea.
Florile de fan au fost una din principalele "arme" terapeutice ale celebrului terapeut naturist si preot Sebastian Kneipp - parintele medicinii naturale - care spunea: "Florile de fan nu mi-au inselat niciodata increderea, incepand cu tratarea intoxicatiei sangelui, a membrelor degerate si terminand cu tratamentul reumatismului, al diatezei scrofuloase sau al afectiunilor spastice ale abdomenului inferior". Multi alti terapeuti naturisti - cum ar fi Kuhn, Suvorin, Maria Treben s.a. - au folosit miraculoasele flori de fan pentru tratarea celor mai diverse afectiuni. Cu toate acestea, nu trebuie sa credem ca ele reprezinta un panaceu universal, in privinta aceasta fiind foarte oportuna reproducerea unei afirmatii apartinand aceluiasi Sebastian Kneipp: "Sa nu va inchipuiti ca in toate afectiunile citate, florile de fan singure sunt de ajuns; fiecare boala si fiecare pacient in parte necesita un tratament diferentiat, care sa aiba in vedere si alti factori terapeutici". Terapia cu flori de fan cere in paralel o alimentatie judicioasa, precum si efectuarea altor tratamente specifice.
Compozitia florilor de fan
O mana de flori de fan contine, de obicei, nu mai putin de zece specii de plante medicinale, care alcatuiesc o formidabila reteta de sanatate cu nenumarate actiuni terapeutice. Pentru a va face o idee cat mai precisa asupra valorii acestui leac natural, vom nominaliza numai zece plante, din totalul de 60 pe care le intalnim frecvent prin fanete:
- Patlagina (Plantago major si Plantago lanceolata) este una din plantele cele mai folosite in medicina populara pentru uz extern. Este antiinflamatoare, calmanta, antiseptica, cicatrizanta, ajuta la refacerea tesuturilor. Este utilizata pentru calmarea usturimilor, a mancarimilor, pentru a urgenta cicatrizarea ranilor, pentru combaterea infectiilor cutanate.- Piciorul cocosului (Ranununculus acris) este o planta iritant-revulsiva, antispastica, antinevralgica, antibiotica. Este utilizata popular pentru tratarea reumatismului, a nevralgiilor, a dermatozelor si a durerilor de spate (nevralgie sciatica).- Sanzienele galbene (Galium verum) sunt cicatrizante, grabesc refacerea tesuturilor, infrumuseteaza pielea, ajuta la refacerea pigmentatiei normale.- Sunatoarea (Hipericum perforatum) este prin excelenta o planta calmanta la nivelul pielii, fiind indicata contra alergiilor, a mancarimilor si usturimilor, a bolilor de ficat. Utilizata sub forma de bai, are proprietati calmante si hipnotice (produce somnul).- Trifoiul rosu (Trifolium pratense) este o planta antiseptica, antireumatica, antiasmatica si antiinflamatoare, decongestiva, calmant usor.- Drobita (Genista tinctoria) este utilizata traditional in uz intern pentru tratarea hipotiroidiei, a afectiunilor renale si dezintoxicare (seminte). Actiunile sale sunt inca putin cunoscute din punct de vedere stiintific.- Florile si frunzele de fragi (Fragaria vesca) au proprietati cicatrizante si sunt folosite pentru tratarea gingivitelor si pentru grabirea cicatrizarii ranilor.- Menta (Mentha) este antiinflamatoare, reconfortanta, stimuleaza respiratia, fiind un bun antiseptic pentru caile respiratorii superioare.- Angelica (Angelica archangelica) se gaseste in fanul recoltat toamna din zona montana, de pe terenuri mai umede si cu sol nisipos. Utilizata extern, are proprietati regenerative epiteliale, antiinflamatoare si cicatrizante. Se pare ca, utilizata extern cu consecventa, accelereaza vindecarea unor boli interne (infectii, tulburari de asimilatie, tulburari nervoase).- Branca ursului (Heracleum sphondylium) apare in fanul recoltat in lunile iulie-august-septembrie din zona montana. Are proprietati tonice nervoase si antitumorale. Este un remediu traditional pentru scleroza in placi.
Cum obtinem florile de fan?
Florile de fan se obtin prin scuturarea fanului, imediat dupa uscare. Atunci, prin "sita" facuta de paiele uscate sunt cernute flori, seminte si frunze ale plantelor medicinale care cresc laolalta cu iarba. Pentru obtinerea acestor flori, fanul trebuie scuturat cat este proaspat (imediat dupa uscare), altfel se scutura singur si florile se pierd, ori se degradeaza in timpul depozitarii. Valoarea terapeutica cea mai mare o au florile obtinute din fanul din anul respectiv, in timp ele pierzandu-si puterea curativa. Daca nu am obtinut din timp flori de fan, vom putea folosi la nevoie fanul ca atare, avand grija insa sa marim concentratia extractelor folosite.
Retete cu flori de fan
Baia fierbinte cu flori de fan
Mod de preparare: In cinci litri de apa fiarta se adauga 10-15 maini de flori de fan. Se lasa sa infuzeze vreme de 15-20 minute, amestecand din cand in cand. Se filtreaza infuzia si se toarna fierbinte in apa de baie, potrivindu-se temperatura apei asa incat sa se ajunga la 38-40 grade C. Baia dureaza 20-30 de minute, timp in care apa trebuie mentinuta mereu calda, prin adaugarea de apa fierbinte sau infuzie fierbinte de flori de fan.
Efecte terapeutice
Baia fierbinte cu flori de fan activeaza circulatia, permite preluarea principiilor active din plante cu repeziciune, mareste pe moment capacitatea de aparare a organismului in fata infectiilor. Este un remediu excelent contra infectiilor renale si a cistitei, a reumatismului, guturaiului si gripei in faza incipienta. Este recomandata cu precadere persoanelor cu mare sensibilitate la frig si la curentii de aer rece.
Baile fierbinti partiale, cum ar fi cea de sezut sau a membrelor, se fac intr-un lighean, numai cu infuzie racita pana la temperatura de 37-39 grade C, fara adaos de apa.
Contraindicatii si precautii
La baia completa cu flori de fan, cresterea temperaturii se va face gradat, pornind de la temperatura de 36-37 grade C.
Nu vor face aceste bai fierbinti persoanele hipertensive, care sufera de ischemie cardiaca, epilepsie, tromboflebita, arterita obliteranta in forme grave si cele care au suferit accidente vasculare.
Baia cu macerat la rece din flori de fan
Mod de preparare: In 10 litri (o caldare) de apa se pun la inmuiat 15-20 maini de flori de fan timp de 10-12 ore, la temperatura camerei (de dimineata pana seara, de exemplu). Dupa trecerea timpului de macerare, se filtreaza maceratul si se adauga in apa de baie, care trebuie sa aiba o temperatura sub 40 grade C.
Avantaje si dezavantaje
Este una din modalitatile cele mai naturale de extragere a principiilor active din florile de fan, pastrand in plus anumite proprietati bioenergetice ale acestora. Acest extract este indicat cu predilectie pentru tratamentele de fond, mai ales ale bolilor psiho-somatice (boli fizice care apar pe fond nervos) si nervoase. Aceste bai au aroma cea mai placuta (foarte apropiata de cea a fanului), fiind din acest motiv foarte agreate.
Principalul dezavantaj al acestei forme de preparare este ca anumite principii active din florile de fan (cum ar fi taninurile - foarte utile in tratamentul bolilor de piele) nu sunt extrase prin aceasta modalitate. Din acest motiv a fost imaginat extractul complet pe care vi-l vom prezenta in continuare.
Baia cu extract complet din flori de fan
Mod de preparare: In 5 litri de apa se pun la inmuiat 7-10 maini de flori de fan, timp de 8-10 ore, la temperatura camerei (de dimineata pana seara). Se filtreaza maceratul si se pune deoparte intr-un vas. Florile de fan ramase, la care se mai adauga 3-4 maini de flori proaspete, se pun la fiert 1-2 minute in 5 litri de apa clocotita, dupa care se lasa sa mai infuzeze timp de 20-30 de minute. Dupa ce s-a racit acest decoct, se filtreaza si se combina cu maceratul la rece obtinut initial, dupa care se toarna in apa de baie.
Avantaje si dezavantaje
Acest extract contine atat principiile active obtinute prin macerare, cat si cele extrase la temperaturi inalte, fiind din acest motiv cel mai activ. Singurul sau dezavantaj: e mai greu de elaborat.
Cataplasma cu flori de fan
Cataplasma calda: O mana de flori de fan se oparesc cu o cana de apa clocotita, vreme de 10-15 minute. Se scot apoi florile de fan si se filtreaza. Se invelesc in tifon si se aplica pe locul afectat, cat se poate de calde.
Cataplasma rece: O mana de flori de fan se macina cu rasnita de cafea sau se maruntesc in piua. Se adauga peste ele putina apa calduta (la 37-42 grade C) si se lasa sa stea vreme de 1-2 ore. Se invelesc in tifon si se aplica pe locul afectat.
Cu ajutorul florilor de fan, se trateaza cu succes urmatoarele boli: cistita si bolile renale, cancerul, bolile de piele, reumatismul, febra, insomnia, migrena.
(In numarul viitor al revistei, vom prezenta pe larg modul de tratare a acestor boli cu ajutorul florilor de fan.)
Ilie Tudor