23 August - o tacere rau mirositoare
Implinindu-se 55 de ani de la savarsirea actului de la 23 august 1944, ar fi fost normal sa se discute, sa se aniverseze, sa fie improspatata memoria unui popor care, inainte de toate, exceleaza prin uitare. Exceptand publicatiile pentru uzul intelectualilor rafinati, mass-media a excelat prin tacere. O tacere adanca si - metaforic vorbind - rau mirositoare. Totusi, aceasta tacere nu poate actiona ca o guma, nu poate sterge nici realitatea istorica, nici numele eroului care a realizat-o. Prin actul de la 23 august 1944, al Doilea Razboi Mondial a fost scurtat cu minimum sase luni. Acest act de mare curaj a fost si un act de patriotism sublim: prin el s-a evitat transformarea tarii in teatru de razboi, salvandu-se astfel vietile mai multor milioane de romani. In plus, daca teritoriul Romaniei ar fi fost cucerit de rusi, este putin probabil ca el sa nu fi fost apoi inclus in Urss: era scopul urmarit de Kremlin inca din anul 1918! Privind peste aceasta sumara prezentare a realitatii istorice, tacerea incriminata este lipsita de motivatie. Mister? Nu. Aceasta tacere - mai corect spus cenzura - ascunde de fapt meritele, rangul si drepturile legitime ale autorului "maretului 23 August". Vreme de 45 de ani, comunistii adusi la putere de intelegerile secrete dintre sovietici si aliatii lor anglo-americani, au confiscat atat sensul evenimentului, cat si meritele singurului infaptuitor posibil, conform prerogativelor sale, M. S. Regele Mihai. Vreme de 45 de ani, s-a sarbatorit eliberarea de sub un "jug fascist" inexistent. Culmea ironiei, tot comunistii - in urma "naparlirii" post-ceausiste si a restabilirii adevarului de catre istorici - sustin acum ca, prin actul de la 23 august 1944, Regele a vandut tara lui Stalin si a facilitat introducerea sistemului comunist... Cochetand astfel cu absurdul, n-ar fi de mirare ca, intr-o buna zi, acesti falsi democrati sa afirme ca nu W. Churchill i-a oferit lui Stalin o influenta in Romania postbelica de 90%, ci Regele Mihai! Pentru ca tot a venit vorba de oferta prim-ministrului britanic, pana nu demult secreta, una dintre numeroasele consecinte dezastruoase, ocolite cu eleganta de "ciudata" tacere, este schimbarea formei de guvernamant. Traditia romaneasca si creatorii Romaniei Mari - tara substantial ciopartita de Stalin - au impus la carma destinului national Monarhia. Pe de alta parte, Republica este opera lui Stalin, dupa cum functia de presedinte al republicii este creatia lui Nicolae Ceausescu. Iata-ne inaintea unui paradox multiplu: a "cazut" comunismul, dar se mentin formele lui de guvernamant; a fost impuscat Ceausescu, dar functia de presedinte al Republicii pare batuta-n cuie; Romania Mare a fost distrusa de Stalin, dar cei care ofteaza dupa ea sunt fosti si actuali stalinisti... Asta da, tranzitie!
Este limpede ca orice discutie despre "23 August" si despre M. S. Regele Mihai ar atinge, vrand-nevrand, majoritatea punctelor nevralgice amintite aici. Or, daca se poate, de ce n-ar fi evitate? Tacerea poate tot.
Emanuel Badescu