O zi din viata unui preot de tara
Pastor de suflete, la 23 de ani...
Razvan Ioan Scurtu a fost hirotonisit preot la Catedrala Mitropolitana din Iasi, cu putin timp inainte de a implini 23 de ani. Prima zi de pastoratie s-a petrecut chiar in Ajunul Craciunului, pe data de 24 decembrie 1998, intr-o biserica mica, din lemn si chirpici, in care abia incap vreo treizeci de oameni. Asa a inceput lungul drum al unui nou pastor de suflete, undeva, intr-un colt uitat de tara... Cei mai emotionati martori ai acestei consacrari apostolice au fost parintii preotului si tanara sa sotie, Irina, care au participat la cea dintai Sfanta Liturghie, slujita in biserica veche de doua veacuri, sunt privirile blajine ale sfintilor de pe pereti.
Altarul, ca o "carcera duhovniceasca"...
"Dumnezeu m-a smerit de doua ori. Mai intai, prin alegerea intamplatoare a acestei parohii indepartate si foarte saraca. Apoi, prin modesta consacrare de care am avut parte. La instalarea mea a participat doar un coleg in varsta de 30 de ani, spre deosebire de alti preoti din aceeasi generatie, ce au fost onorati de protopopii locului sau chiar de cate un episcop al eparhiei." Parintele Scurtu e subtirel si inalt, dar vorbeste cu insufletirea propovaduitorilor biblici, care il anuntau pe Iisus. Infatisarea copilareasca si aburul care ii inconjoara faptura te duc cu gandul la vorbele adresate de Mantuitor ucenicilor Sai: "Iata, Eu va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor!".
Cand a ales parohia din comuna Scheia, satul Frenciugi, din judetul Iasi, tanarul preot nu stia ca taranii ramasesera fara pastor duhovnicesc de peste o jumatate de an, si se rugau in fiecare zi ca Dumnezeu sa se milostiveasca, aducand un nou paroh in indepartata lor saracie... "Cand am pasit prima oara in sat, mi s-a parut ca am ajuns pana la capatul lumii. Eu n-am urmat Seminarul Teologic, ci Liceul de Arhitectura <<Gheorghe Asachi>> din Iasi, iar atunci cand mi-am schimbat orientarea spirituala, hotarand sa fac Institutul Teologic pentru a deveni preot, visam sa slujesc intr-o catedrala ca in basme. In clipa cand am intrat in altarul bisericutei de la Frenciugi, m-am simtit ca intr-o <<carcera duhovniceasca>>, fata de ceea ce imi dorisem eu. Insa dincolo de stramtetea omeneasca a locului, am inteles abia atunci ca tocmai acolo ma voi afla <<fata catre fata>> cu Dumnezeul meu si al celor pe care ii pastoresc."
Din acea zi, pentru parintele Scurtu, altarul a devenit un loc de penitenta si bucurie, de cate ori face invocarea Duhului Sfant, savarsind in chip nevazut una dintre marile taine ale bisericii, anume transformarea painii si a vinului in Trupul si Sangele lui Christos. Intr-un asemenea loc simbolic si-a inceput pastoratia Razvan Ioan Scurtu, transformand mica biserica din lemn si chirpici, veche de doua sute de ani, in catedrala nevazuta a sufletului sau...
Prietenul meu, Dumnezeu
"Schimbarea la fata" a liceanului Razvan Ioan Scurtu a inceput in clasa a Xi-a, pe la 17 ani, sub influenta unui duhovnic deosebit - parintele paroh Dumitru Merticaru, astazi in varsta de 48 de ani, care slujeste la Biserica Banu din Iasi. Lectiile duhovnicesti primite in fiecare duminica de la acest veritabil ghid spiritual i-au insuflat lui Razvan Scurtu dragostea pentru Cel de Sus si pentru biserica, facandu-l sa inteleaga ca Dumnezeu nu este un "personaj abstract", dar ca nu trebuie confundat nici cu natura, ca in filosofia panteista. In timp ce colegii sai de varsta plecau in vacante, la mare, cu prietenele, Razvan Ioan Scurtu isi petrecea timpul adancit in lecturi, sub indrumarea preotului cu aleasa traire ce a devenit o pilda vie pentru viitoarea sa cariera ecleziastica. Acest duhovnic si sfatuitor l-a facut pe studentul de mai tarziu sa priceapa ca biserica si religia nu sunt "fumegoase", rupte de valorile culturale, ba dimpotriva, au fost producatoare de cultura si civilizatie in sensul cel mai ilustru. Chiar daca facultatea l-a despartit de ghidul sau spiritual, Razvan Scurtu a ramas pentru totdeauna prieten cu Dumnezeu si a venit la Frenciugi sa-i invete pe enoriasii sai, pe jumatate analfabeti, cum trebuie iubit si ascultat acest "Prieten Absolut". Din cei o suta de colegi pe care ii avea in 1994 la intrarea in facultate, abia vreo 30 au ramas pe acest lung si stramt drum al apostolatului, ajungand prin parohii la fel de sarace, risipite prin cele mai uitate colturi din tara. "Chiar daca este Stapanul meu si Cel pe care il slujesc, la 23 de ani, Dumnezeu ramane si prietenul meu de-o varsta, caci Cel de Sus are, intotdeauna, varsta fiecaruia dintre noi!"
Dupa rostirea acestor minunate vorbe, parintele Scurtu se inchina evlavios si isi continua marturisirea cu o impresionanta modestie omeneasca. "Pastorirea sufletelor la o asemenea varsta m-a speriat putin la inceput, caci eram constient de responsabilitatea uriasa care apasa pe umerii mei. Cand esti consacrat preot, adica <<uns>>, primesti harul sfintei traditii apostolice si vei da socoteala pentru fiecare suflet pe care l-ai avut in grija. De cand am venit aici, Mantuitorul mi-a intins o mana nevazuta, de fiecare data cand am traversat vreun moment de indoiala sau tristete. Am sentimentul ca primesc un raspuns tainic, de la El, in fiecare clipa de osteneala, caci n-am uitat niciodata ca suntem facuti dupa Chipul si Asemanarea Sa. Dumnezeu se afla cu adevarat aici, cu noi, in fiecare zi, in aceasta saracie indepartata si uitata..."
In colbul de la capatul lumii
Satul Frenciugi din comuna Scheia se afla la o departare de numai cateva zeci de kilometri de Iasi, dar pustietatile acelor locuri si drumul neasfaltat iti lasa impresia ca ajungi pana la capatul lumii. Acolo, pana si istoria pare sa fi ramas pe loc. In sat nu exista decat vreo doua-trei telefoane, nici un televizor color, mai multe carute decat masini, iar taranii care lucreaza la I.A.S.-ul invecinat se duc la "serviciu" calare... Din cauza izolarii, o paine costa 2400 de lei, pentru ca transportul este scump. Nici vorba sa existe vreun restaurant, iar rarii tineri ce se duc la discoteca improvizata in fostul Camin Cultural danseaza, nu de putine ori, in picioarele goale! Ca sa-ti faci o casa din lemn, cu caramizi de chirpici, mesterul iti cere 5 milioane de lei, dar averea asta abia daca o strangi intr-o viata. Satul se afla pe un deal moale, la marginea unei vai largi si secate, unde zaresti cateva insule de floarea-soarelui peste care se mai abate, arareori, falfaitul de aripi al cate unei berze singuratice... In acest peisaj patriarhal, parintele Razvan Ioan Scurtu isi albeste de colb poalele sutanei, batand pe la portile celor vreo 130 de case ce mai sunt locuite, caci satul imbatraneste si a inceput sa se pustiasca. "As fi putut alege o parohie mai buna dupa examenul de capacitate pe care l-am dat la Centrul Ecumenic de la Durau - marturiseste tanarul - dar L-am lasat pe Dumnezeu sa aleaga in locul meu, ca sa raman mai aproape de El!" Dupa aproape noua luni de preotie, tanarul pastor a slujit vreo sase inmormantari, peste zece botezuri si patru-cinci cununii. In toata aceasta perioada, a spovedit tot satul si i-a impartasit pe credinciosi. "Am inceput cu modestie si am invatat ca trebuie sa te faci iubit ca sa vina enoriasii la tine. Dumnezeu s-a indurat, poate, de umilinta mea, ajutandu-ma sa intorc cu fata spre biserica pe unii credinciosi instrainati. Cea mai mare dovada de iubire si grija duhovniceasca se petrece atunci cand pastorul lasa cele 99 de oi cuminti si se duce sa o aduca inapoi pe cea de-a o suta, care s-a ratacit!" Saracia in care traieste tanarul preot este desavarsita, la fel ca a enoriasilor sai. "Am incercat sa fac public in sat - cu orice risc - salariul meu, ca sa nu existe cumva indoieli asupra onestitatii mele, iar consilierii parohiali imi sunt martori. <<Pe hartie>>, leafa mea este de 947.000 lei, din care statul subventioneaza de la buget 245.000 lei. Aceasta suma abia imi ajunge pentru C.A.S. (Contributia de Asigurare Sociala) si alte impozite. Restul ar trebui acoperit din incasarile parohiei, dar intr-o zi de sarbatoare, cu Liturghie si alte servicii divine, in casierie nu se strang mai mult de 60.000 - 70.000 lei. Faceti socoteala si veti vedea ca nu raman nici macar cu 300.000 lei, in mana, lunar! Chiar daca pare sa nu aiba nici o legatura cu slujirea preoteasca, acest aspect - poate putin stanjenitor - face parte din apostolatul meu. Toti colegii mei se afla in aceeasi situatie."
In modestia sa, tanarul pastor de suflete nici nu mai adauga faptul ca deseori imparte, din acest putin, vaduvelor sau orfanilor din parohie.
Preotul-copil
In casa parohiala de la Frenciugi, parintele Scurtu isi serveste oaspetii cu porumb fiert si apa limpede, scoasa din fantana. Dupa o zi de colindat prin sat, tanarul isi scoate reverenda, se inchina si rosteste cucernic: "Slobozeste Doamne pe robul Tau, in Pace!".
De cate ori vorbeste tanarul preot, taranii varstnici se strang in jurul lui ascultandu-l, acoperindu-si gura cu mainile noduroase. Pentru unii, Razvan Scurtu ar putea sa le fie fiu, pentru altii - de-a dreptul nepot, insa toti il privesc cu dragoste si cu evlavie... Cea mai pretioasa minune pe care a savarsit-o in chip nevazut, dar cu multa sarguinta duhovniceasca, este tocmai faptul de a-i fi facut pe enoriasi sa inteleaga ca frica de Dumnezeu este inceputul tuturor intelepciunilor, dar iubirea aproapelui este chiar capatul acestui lung si anevoios drum in care "mintea coboara in inima", dupa vorba sfintilor parinti!
Epilog in Rai
De cand era elev la Liceul de Arhitectura din Iasi, Razvan Ioan Scurtu a visat sa construiasca o catedrala. Modestul lacas al Domului de la Frenciugi l-a determinat sa indeplineasca aceasta dorinta, in ciuda saraciei pustiitoare a locului, tanarul preot hotarandu-se sa inalte o biserica. Dupa ce Inalt Prea Sfintia Sa, Mitropolitul Daniel, a aprobat cererea depusa de consiliul parohial, in satul sarac si uitat de lume s-a starnit o mare emotie, chiar daca se mai gasesc unii credinciosi ce se gandesc mai degraba la sipca din gardul lor decat la un nou lacas. Parintele Scurtu depune cu atat mai multa insufletire cand e vorba de un lucru atat de drag sufletului sau. In inserarea varateca, el explica vizitatorilor, cu vorbe alese, intreaga sa speranta. "Locul bisericii, aici, in sat, este chiar un loc minunat, o pajiste inalta care cere, pur si simplu, un sfant si nou lacas. O sa vedeti maine cum se naste, din intunericul noptii, spre zori, acel tapsan miraculos, de unde se vede tot satul si intreaga vale."
Episcopul vicar a venit deja sa faca slujba de sfintire a locului viitoarei biserici, ce va purta hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena, iar revista noastra a deschis lista de subscriptie publica cu donatii pentru sfantul lacas. "Pentru daniile facute, toti donatorii asteptati vor fi pomeniti pana la sfarsitul veacurilor, de toate generatiile de preoti care imi vor urma in aceasta parohie!", subliniaza parintele Scurtu, de-a dreptul emotionat. "Raiul dupa care tanjesc cei cu adevarat credinciosi se poate castiga in chip duhovnicesc cu asemenea acte de generozitate, pe langa pocainta vietii de zi cu zi..."
Dorinta acestei noi ctitorii si sarguinta pastorala pe care o dovedeste la numai 23 de ani sunt o mostenire sfanta, primita de parintele Razvan Ioan Scurtu de la marele duhovnic Ilie Cleopa, pe care l-a cunoscut personal si care i-a marcat definitiv existenta. "L-am auzit pe sfantul de la Sihastria cum striga, cum se rastea la viata - <<Bate, Bate, Bate!!!>> - vrand sa dea de inteles ca duhul nostru trebuie sa bata neincetat la portile cunoasterii si ale credintei, pana cand nevointa noastra il va indupleca pe Dumnezeu sa ne deschida portile Raiului..."
In satul indepartat si uitat de lume, in saracie si izolare, de unul singur, Razvan Ioan Scurtu, preotul de numai 23 de ani, subtire, firav si insufletit ca un apostol din timpuri biblice, bate in fiecare zi la portile Raiului, pentru turma pe care o pastoreste cu iubire si credinta, spre vesnica mantuire a acelor suflete. Dumnezeu sa-i dea putere sa duca la bun sfarsit ceea ce a inceput!
Marius Petrescu
Fotoreportaj: Emanuel Tanjala
Post-Scriptum: Pentru toti donatorii dornici sa faca danii pe lista de subscriptie publica deschisa de "Formula As", va invitam sa expediati mandate postale pe adresa: Epitrop Ioan Cosovanu, comuna Scheia, sat Frenciugi, parohia Frenciugi, judetul Iasi, cod 6616. Cu multumiri publice din partea tuturor enoriasilor.