Intre ciocan si nicovala
Cotidianul "Financial Times" analizeaza, intr-un articol publicat recent, situatia economiei romanesti in urma aprobarii de catre Fmi a noului acord de imprumut stand-by in valoare de 547 milioane de dolari. Acordul nu a fost realizat, cum s-a sustinut la un moment dat, fara conditii. Fmi a cerut, pentru eliberarea urmatoarelor transe ale imprumutului (dupa ce prima a fost acordata imediat), ca Romania "sa faca demersuri ferme" pentru obtinerea, pana la 15 octombrie, a inca 450 milioane de dolari de pe piata externa privata. Daca aceasta suma nu va fi obtinuta, Fmi va bloca acordarea urmatoarelor transe. Guvernul Romaniei trebuie asadar sa se inscrie intr-o cursa contracronometru pentru ca, daca fondurile alocate nu vor mai veni, criza economica s-ar putea transforma in catastrofa. Pentru guvernantii aflati in fata examenului electoral, aceasta perspectiva ar fi ultima nenorocire. "Gura de oxigen", cum au numit unii jurnalisti noua creditare acordata de Fmi, s-ar putea dovedi a fi una de gaz otravitor. Conditiile inscrise in "Memorandumul" convenit intre Guvern si institutia creditoare sunt extrem de dure. Aplicarea lor ar stabiliza, probabil, economia tarii, dar i-ar face pe actualii detinatori ai Puterii si mai impopulari.
Fmi a repetat, in fapt, conditiile pe care le-a pus si la acordarea celorlalte imprumuturi. Conditii care n-au fost niciodata respectate. Acum insa, el a solicitat girul tuturor liderilor coalitiei la Putere, intr-un fel de demers al ultimei sanse, in sensul respectarii scrupuloase a conditiilor. Pentru stoparea declinului economiei, Fmi doreste o angajare ferma in asanarea sectorului de stat, prin descentralizare si restructurare, grabirea privatizarii si stimularea investitiilor. Este insa greu de crezut ca Executivul va face, in ultimul an al mandatului sau, ceea ce nu s-a facut in cei trei ani dinainte. Orice ar incerca el in acest moment, in directiile solicitate de Fmi, nu ar avea efect pe termen scurt si mediu. Adica, intr-un termen care sa ii asigure, dupa o "operatie" dureroasa pentru majoritatea cetatenilor, reabilitarea in plan electoral. Guvernul trebuie sa reduca inflatia la 38%, sa stabilizeze declinul Pib-ului la 3,5%, sa reduca deficitul contului curent la 7,5% din Pib, sa garanteze cresterea rezervelor valutare ale Bnr cu cel putin 500 milioane de dolari. Realizarea acestor obiective inseamna, la nivel concret, o reducere drastica a puterii de cumparare a cetatenilor, in conditiile unui venit lunar mediu de aproximativ 100 de dolari, o crestere a somajului - ca urmare a restructurarii sectorului de stat - la aproape 16% din totalul fortei de munca existente, o excludere a oricaror modalitati de compensare, cum ar fi indexarile sau salariile de disponibilizare. Pe scurt, conditiile impuse de Fmi anuleaza orice masura de protectie sociala pana la trecerea hopului. Inaintea unui an in care actuala Putere isi joaca soarta, o atare solutie este de neimaginat.
Anii pe care coalitia guvernamentala i-a pierdut isi fac acum efectul. Interesele politicianiste ale gruparilor partinice care o compun, interese concurente ce au blocat orice actiune coerenta de finalizare a tranzitiei, au devenit - intr-o campanie electorala deja lansata - si mai evidente. Cum isi va asuma Guvernul decizia de a taia in carne vie, cand partidele care il sustin - Pntcd, Pnl, Pd si Udmr - incearca fiecare nu numai sa isi mentina electoratul fidel, ci sa capteze si electorii altora? Unii dintre liderii lor au si inceput sa declame promisiuni populiste pentru asigurarea viitoarelor mandate. Va rezista, deci, un guvern minat dinauntru la noile explozii sociale care, inevitabil, se vor produce daca programul impus de Fmi va fi, totusi, aplicat? Nu vad cum se va transforma peste noapte guvernul Vasile, care are antecedente in cedarea la presiunile sociale, intr-un executor inflexibil al celui mai dur program reformist din ultimii zece ani. Conditiile Fmi au impus practic Romaniei un adevarat consiliu monetar. Dar ceea ce a functionat in cazul Bulgariei, aflata acum intr-o rapida redresare, s-ar putea sa nu aiba efecte pe plaiurile mioritice.
Politicienii romani, aflati la Putere sau in Opozitie, par - in majoritatea lor - interesati doar de propriul viitor. Daca interesul pentru relansarea economiei tarii ar fi prevalat, guvernantii ar fi trebuit sa faca publica scrisoarea de intentie care a facut posibil acordul cu Fmi-ul. Fiind vorba de un interes national, ei ar fi trebuit sa discute conditiile impuse de acesta cu Opozitia. Memorandumul, girat de liderii coalitiei guvernamentale, ar trebui discutat in Parlament in regim de urgenta, inaintea dezbaterii legilor proprietatii, pentru ca despagubirile pe care acestea le impun vor afecta in mod direct bugetul. Conditiile solicitate de Fmi privind nivelul deficitului bugetar vor deveni, in context, si mai dure. O dezbatere deschisa a consecintelor noului acord stand-by ar fi diseminat responsabilitatea pentru ca, oricat de concurentiale le-ar fi interesele, nici un politician si nici un partid nu ar risca sa se impotriveasca public unor masuri ce privesc situatia tarii in ansamblu. Evitand dezbaterea din ratiuni strict electorale - acordul cu Fmi putand fi prezentat ca o reusita de ultim moment - guvernantii au provocat reactia fireasca si interesata a Opozitiei. Era normal ca d-l Adrian Nastase, prim-vicepresedintele Pdsr, sa se declare surprins de "tonul triumfalist al responsabililor guvernamentali si al liderilor politici ai coalitiei aflate la Putere, Cdr-Pd-Udmr, care vad in decizia Fmi o recompensa a bunei guvernari". Pentru d-l Nastase, "de vreme ce imprumuturile oferite de Fmi si Bm au un cost, anume dobanzile, Romania plateste scump iluzia ca atitudinea sa de sprijin neconditionat pentru Nato si-a <<scos banii>>. Tot poporul roman suporta nota de plata pentru satisfactiile guvernantilor".
D-l Adrian Nastase are deci dreptul sa se intrebe care sunt motivele Fmi pentru acordarea imprumutului. Acesta "a fost acordat intr-un moment in care, exceptie facand lichidarea Bancorex, nici una din conditiile cuprinse in acord - si deficitul bugetar, si inflatia, dar si alti indicatori ai activitatii economice - nu sunt in limitele negociate si renegociate cu Fmi, motiv sa ne punem serios intrebarea daca nu cumva tocmai proasta performanta a economiei a fost argumentul principal invocat in sprijinul acordarii imprumutului". Prim-vicepresedintele Pdsr a sugerat, in consecinta, ca interventia Fmi, ale carui conditii au vizat "de trei ani" distrugerea structurilor economice si sociale ale Romaniei prin reducerea productiei si lichidarea a cat mai multe capacitati productive, nu este dezinteresata. Ea va acorda actualei Puteri "un moment de respiro" in vederea anului electoral, dar va amorsa noi crize grave pentru economia si societatea romaneasca.
Fmi-ul nu are insa obiceiul de a face cadouri unui guvern sau altuia. Daca a semnat acordul si vrea sa primeasca in continuare transele fixate, d-l Radu Vasile trebuie realmente sa procedeze la aplicarea conditiilor. Riscul, in cazul indeplinirii, dar si al neindeplinirii lor, este urias. Satisfacerea cerintelor Fmi va declansa o reactie sociala in lant a pensionarilor si somerilor - impinsi de lipsa indexarilor si compensatiilor la limita subzistentei, a sindicatelor - presate de noile reduceri ale sectorului economic de stat sa-si apere membrii, a intreprinzatorilor particulari mici si mijlocii - impinsi la faliment de excluderea oricarei relaxari fiscale. Neindeplinirea lor va anula posibilitatea primirii celorlalte transe ale imprumutului si, implicit, obtinerea unor noi credite de pe piata libera. Ceea ce va insemna falimentarea intregii economii a tarii. Guvernul Vasile este, cum se spune, intre ciocan si nicovala. O a treia posibilitate nu mai exista.
Ce va face, asadar, premierul? D-l Radu Vasile ar avea nevoie mai mult decat oricand de solidaritatea absoluta a fortelor politice din coalitia guvernamentala. Acestea sunt insa deja in campanie electorala, incercand fiecare sa traga spuza pe turta lor. D-l Radu Vasile ar avea nevoie de un dialog deschis si sincer cu partidele responsabile din Opozitie. Dar, ca si cele la Putere, acestea s-au lansat si ele in campanii. Un dialog real devine, in situatia data, extrem de dificil. D-l Radu Vasile nu poate fi dispus sa-si sacrifice viitorul politic, chiar daca dintr-o perspectiva istorica si-ar asuma un astfel de destin, fie si pentru ca membrii echipei sale au cu totul alte planuri. Daca va rezista presiunilor sociale, gruparea sa va pierde alegerile. Daca insa nu va indeplini conditiile pe care le-a acceptat, va trebui sa plece. In jocul politic este, uneori, necesar sa stii sa te retragi la timp. Ca sa nu fii, altfel, obligat de ceilalti.
Toma Roman