Arheologie
Si istoria este in pericol
Asa-zisa reforma pune in pericol si un domeniu la care ne asteptam mai putin: istoria neamului. In vreme ce alte natii pastreaza cu sfintenie pana si caramizi vechi de un secol, pe ruinele de la Sarmisegetuza pasc oile. Lichidarea unei ferme agricole din zona Cetatuia-Aiud si retrocedarea terenului proprietarilor vor impiedica sapaturile arheologice incepute in zona, in urma carora s-a descoperit o locuinta din secolul al Viii-lea dupa Christos. Aceasta descoperire infirma teoria conform careia populatia romaneasca din zona de ses a Transilvaniei si-a parasit habitatul in perioada marilor migratii de la sfarsitul primului mileniu.
Transilvania a fost locuita dintotdeauna. Niciodata calaretii veniti de aiurea nu s-au asezat aici, pentru ca nu exista suflet de om. Cei care au deschis ochii in aceste locuri de vis nu aveau motiv sa le paraseasca, indiferent de vitregiile de orice natura care s-ar fi abatut asupra lor.
In zona Cetatuia-Aiud au fost descoperite vestigii din cinci epoci diferite, incepand cu mileniul V inainte de Christos: gropi rituale din perioada Bronzului, vestigii din perioada culturii Cotofeni, urme de asezari apartinand civilizatiei tracice de tip Basarabi. Santierul arheologic de la Cetatuia este deosebit de important, intrucat se intampla foarte rar ca pe un perimetru atat de restrans, sa fie descoperita o asemenea varietate de vestigii.
C. I.
Monologuri Cu Scriitori
Mariana Marin
Scriitorul si vacantele lui...
Vacantele scriitorului nu prea exista. Rar vei intalni un scriitor care pleaca de acasa fara pix si hartie de scris; niciodata nu stii cand te pocneste varcolacul inspiratiei... In rest, nu-i mai trebuie nimic, pentru ca de sine insusi - fie ca face inconjurul lumii, fie ca sta ferecat intre patru pereti - tot nu poate scapa. Dar scriitorul e si el om, asa ca, din cand in cand, mai evadeaza in peisaj. De-ar fi insa sa coboram cu picioarele pe pamantul manos in gropi al tranzitiei la romani, ideea ca scriitorul si, in general, artistii isi pot permite o vacanta decenta, de o saptamana, devine dulce utopie, ca sa nu zic lata ipocrizie.
Colegii nostri care lucreaza in presa s-au amuzat, negri la fata, in aceasta vara, dand publicitatii doua topuri ale scriitorilor foarte bogati si foarte saraci din Romania. Cum am avut onoarea de-a face parte din topul saracilor, n-am putut sa-mi stapanesc crucita un gand: de unde atatia scriitori bogati, cand techinul de-abia murmura in buzunarele noastre, cand suntem mai toti o apa si-un pamant? N-am gasit nici un raspuns. Asa ca eu cred ca vacantele nu se prea inghesuie la usa noastra, indiferent de faptul ca am fost mai gospodari, mai risipitori, mai furnica decat greier... Ce-i drept, nu si daca am fost sau suntem senatori, deputati, nepoti fara frontiere sau - Doamne fereste! - prim-ministru-poet...
Scriitorul nu are vacanta. El este cu ochii pe sine insusi, pe voi, pe noi, dar mai ales pe ei. Si, se pare, e normal sa fie asa: ajunsa atat de greu in nomenclatorul de meserii din Romania, meseria de scriitor mai are multe de patimit. Deocamdata, pentru el vacanta vine atunci cand, ca orice muritor, nu mai are nevoie de ea. Si, cu obiceiul revizuirilor carcotase din literatura romana, nici atunci.
Vara Actorilor
Mihai Dinvale
Vacanta pe santier, in teatru
Vacanta mi-am petrecut-o anul asta in teatru, pentru ca am preluat noul meu rol: cel de director adjunct. Director plin e Florin Calinescu. Cu binecunoscutul actor formam echipa care a preluat in conditii grele conducerea Teatrului Mic, dupa disparitia tragica a Leopoldinei Balanuta. Dupa sase luni de doliu, Inspectoratul de Cultura al Primariei a initiat un concurs si noi doi am castigat. Evident, nu ne e usor: ne aflam in situatia de a duce la capat niste proiecte din anii precedenti. Inca nu putem demara noul program artistic in care ne-am propus sa includem piesele catorva mari dramaturgi cu valori care au rezistat celor doua milenii. Vrem sa aducem in scena un dramaturg antic - nu ne-am fixat inca asupra lui - si, evident, Shakespeare, Molire, Cehov. Modernii? Avem in repetitie un Strindberg: "Sonata fantomelor", montata de Catalina Buzoianu. Vor mai fi si altii, desigur, dar asteptam si propunerile regizorilor pentru definirea importantei stagiuni din ajunul anului 2000. Nu uitam ca lumea vine la teatru si sa se distreze, drept care vom oferi si spectacole de divertisment - desigur, nu cele de varietati, ci comedii de calitate. Ma gasiti, cum va spuneam, toata ziua in teatru, si n-am timp sa ma gandesc la proiectele mele ca actor. Supraveghez lucrarile de reparatii in cabine si montarea unei instalatii moderne de sonorizare. Abia de reusesc sa fug la sfarsit de saptamana la casa noastra de la Bildana, inceputa acum opt ani si inca neterminata. Dar speram, si eu si sotia mea Cornelia, ca in vara ce vine sa ne bucuram si noi de o vacanta acolo, dupa atatia ani de chin si asteptari. Si dupa munca multa, asa cum se cere la o casa noua. Fetele noastre sunt bine, amandoua si-au terminat studiile: Anca lucreaza la un cabinet particular de stomatologie, iar cea mica - intr-un departament de publicitate al unei firme. Billy, catelul-minune, intregeste in chip fericit familia Dinvale cu hazul si inteligenta cu care reuseste, doar din priviri si gesturi jucause, sa mai risipeasca stressul nostru cel de toate zilele.
Florina Cercel
Vacanta de vis in Apuseni
De mult n-am mai avut o vacanta atat de minunata. O vacanta de vis, care a si trecut repede ca un vis. Dar m-a incarcat de atata pace si bucurie, mi-a daruit un echilibru care imi va tine - sper eu - cativa ani. Am fost in Apuseni, intr-o lume fabuloasa, cu oameni adevarati, romani ardeleni de care-mi era atat de dor. Am strabatut cu masina si cu piciorul locuri superbe, in fata carora faimoasa Elvetie paleste. De la Brad si Campeni am luat-o pe Valea Ariesului si am urcat pana sus, in munti. Am stat ore intregi privind un apus de soare; parca si uitasem ca mai exista asemenea miracol. Aerul curat, miscarea, linistea din jur mi-au dat aripi. Am avut si parte de timp bun, fara ploi, furtuni, inundatii. Acasa, o alta bucurie: vechiul meu prieten si coleg de scena, Florin Piersic, m-a invitat la Antena 1, pentru emisiunea lui de vacanta. Asa ne-am amintit de succesele noastre, de anii cand jucam impreuna "Oameni si soareci" (primul lui succes senzational si totodata intrarea mea in Teatrul National); apoi "Gaitele", "Danton" si altele. Succese de cursa lunga, care tineau repertoriul timp de zece ani. Emisiunea televizata se va difuza in ultima duminica a lunii august si, o data cu ea, se incheie si vara mea. Dar pana atunci mai am cateva zile de vacanta si profit de ele: sunt invitata de o buna prietena la noua ei casa de la Comana. Apoi incep repetitiile la o piesa care nu s-a mai jucat de mult in Bucuresti: "Moartea unui comis voiajor". Sustin rolul pe care l-a interpretat candva Clody Bertola, iar Virgil Ogasanu interpreteaza partitura sustinuta candva de Jules Cazaban. Regia e semnata acum de Horia Popescu si premiera va avea probabil loc la sfarsitul lui septembrie.
Alice Manoiu
Folclor
Muzica populara romaneasca in Canada
Cel mai curat export al nostru este cultura. Asa cum s-a intamplat in Sua, folclorul este o carte de vizita care ne onoreaza, care demonstreaza ca nu ne-am abrutizat si ca mai tinem cont de valorile care contureaza profilul unui popor. Romanii din Montreal au prezentat traditii folclorice romanesti la cea de 18-a editie a Festivalului Solidaritatii, desfasurat zilele trecute in orasul canadian Saint Narcisse. Ultima zi a acestei manifestari a fost dedicata Romaniei, tot centrul orasului fiind impodobit cu steaguri si panglici tricolore; fatadele mai multor case au fost decorate cu inimi din beculete rosii, care aveau in centru stema Romaniei.
Caietul-program al festivalului, supliment special al ziarului "Le Nouvelliste", a publicat si cateva articole dedicate Romaniei. Gilles Cosette, primarul orasului Saint Narcisse, a afirmat: "Este suficient sa ascult sonoritatile folclorului romanesc pentru a-mi da seama cat de asemanatori spiritual sunt romanii si canadienii din zona Quebec".
Claudiu Ionescu