O darnicie calculata
De aproape un deceniu, Romania a negociat cu F.M.I.-ul mai multe acorduri stand-by. De fiecare data, dupa deblocarea primelor transe din fondurile solicitate, Fondul a revenit constatand nerespectarea clauzelor, deturnarea directiilor de utilizare a banilor in functie de necesitati conjuncturale. Altfel spus, organismul international a sesizat ca, in loc sa indeplineasca ferm conditiile de acordare a imprumuturilor, autoritatile romane au preferat sa foloseasca banii pentru scopuri politice momentane, cum ar fi reducerea presiunii sociale generate de mentinerea in functiune a unor mari unitati economice - celebrele "gauri negre" - neperformante. De aceea, cu trecerea timpului, negocierile au devenit tot mai dificile, conditiile tot mai dure. Desi ei au fost principalii vinovati pentru situatie, politicienii romani - fosti sau aflati acum la Putere - au cartit tot timpul impotriva cerintelor Fondului, in special impotriva pretentiilor acestuia de a observa efectele concrete in plan macroeconomic ale utilizarii banilor. Actualul presedinte si premierul sau, dl Radu Vasile, nu s-au sfiit sa vorbeasca de "cerinte imposibil de indeplinit concomitent", sau chiar de un "standard dublu" aplicat Romaniei fata de alte tari de catre F.M.I. Vorbe in vant, pentru ca, dupa cum se stie, fara "injectiile" F.M.I.-ului, economia romaneasca se poate prabusi oricand. Romania nu se poate dispensa, in acest moment, de relatia cu Fondul si, ca urmare a nerespectarii conditiilor acestuia, nu poate sa negocieze de pe pozitii de forta cu el.
Iata insa ca, atunci cand sansele unui nou acord pareau compromise, Consiliul Director al F.M.I., reunit pe 5 august a.c., a aprobat cererea de sprijin financiar a Romaniei, printr-un nou acord stand-by in valoare de aproximativ 540 milioane de dolari, eliberabili in patru transe. Prima, de aproape 70 milioane de dolari, va fi acordata imediat, urmatoarele - in octombrie si decembrie 1999 si martie 2000. Am amintit datele pentru ca, din perspectiva viitorului an electoral, sunt extrem de semnificative. Iarna este mereu, de mai multi ani, un anotimp de care guvernantii se tem. Cheltuielile pe care trebuie sa le faca populatia pentru asigurarea existentei cotidiene cresc masiv, devenind - in contextul crizei - noi acumulari de nemultumire sociala. Transele acordate de F.M.I. vin deci in momentele oportune pentru reducerea presiunii acestei nemultumiri generate de mizerie, saracie si somaj.
Ce a motivat, ne vom intreba, aceasta schimbare transanta de atitudine? Romania nu a indeplinit nici una dintre conditiile puse anterior de Consiliul Fondului pentru deschiderea unei noi linii de credit. Principalii indicatori asumati de guvern la intocmirea bugetului - Pib-ul, nivelul inflatiei si al deficitului bugetar - ca "argumente" pentru finalizarea unui nou acord, nu au fost atinsi. Deficitul bugetar se situeaza deja la peste 2%, fiind previzibila depasirea tintei anuntate de 3,9%. Inflatia a atins, dupa numai jumatate de an, aproape nivelul maxim fixat pentru sfarsitul lui 1999. Pib-ul s-a situat, in aceeasi perioada, cu un procent peste limita maxima de scadere, stabilita pentru ansamblul anului in curs. Guvernul nu a indeplinit nici alte clauze auxiliare impuse de Fondul Mondial. El nu a reusit sa realizeze un imprumut, scontat pe piata privata de capital, iar rezolvarea situatiei Bancorex-ului s-a facut printr-un compromis in stil balcanic, marii debitori ai bancii avand, inca o data, sansa sa scape prin apelul - pentru acoperirea deficitului - la buzunarul cetateanului. F.M.I. a facut abstractie si de ritmul lent al privatizarii, primul adjunct al directorului executiv al institutiei, dl Stanley Fischer, declarand cu delicatete ca "directorii (Consiliului F.M.I. - n.r.) regreta faptul ca - in ciuda eforturilor autoritatilor romane - acestea nu au reusit sa obtina volumul necesar de finantare din sectorul privat".
Decizia F.M.I., de acceptare fara conditii a noului acord cu Romania, pare, asadar, nemotivata si - la prima vedere - este absolut surprinzatoare. Pentru politicienii aflati la Putere, ea a venit ca o mana cereasca. "Am construit viitorul Romaniei", a declarat cu emfaza primul-ministru, dl Radu Vasile. Pentru opozanti, ea este inca o modalitate de infeudare a tarii fata de Occident. Consecinta noului acord va fi - dupa fostul prim-ministru, dl Nicolae Vacaroiu - aceea ca, prin fondurile primite, "cel tarziu la sfarsitul anului viitor, Romania isi va pierde autonomia economico-financiara", restituirea lor facand imposibila o dezvoltare economica independenta. Dl Vacaroiu pregateste astfel, subtil, terenul pentru justificarea neindeplinirii promisiunilor electorale pe care Pdsr-ul le va face la alegerile din anul 2000, adica exact la termenul in care prevede pierderea autonomiei economico-financiare. Daca va castiga aceste alegeri, Pdsr-ul se va putea prevala de "greaua mostenire" lasata de actuala administratie, revenind la politica pe care a aplicat-o cu "succes" pana in 1996.
Decizia F.M.I. este evident politica. Ea vine dupa o rezolutie a Camerei Reprezentantilor Sua, care sustine ca "Statele Unite vor promova dezvoltarea in Romania a unei economii de piata si a unui guvern democratic, care respecta drepturile cetatenilor, indiferent de provenienta etnica a acestora". Rezolutia mai afirma ca Sua "vor sprijini integritatea teritoriala a Romaniei si vor insista ca aceasta integritate teritoriala sa fie respectata de toate statele invecinate si de toate miscarile politice din interiorul si din afara Romaniei". Lucrurile sunt, deci, foarte clare. Occidentul se teme de o revenire la Putere a Pdsr-ului, partid socializant si - mai nou - nationalist. Fondurile sunt destinate unei redresari momentane a nivelului de trai, iar garantiile date prin rezolutia Camerei Reprezentantilor vizeaza privarea nationalistilor de argumentul ca, prin politica sa, actuala administratie duce la pierderea caracterului unitar al statului roman. Nationalistii romani si maghiari se vad pusi, pentru o vreme, in situatia de a vorbi in desert cu privire la intentiile ascunse ale Occidentului. Acesta a inteles insa, pe cat se pare, ca o alta formula de Putere la Bucuresti ar risca echilibrul si asa fragil al Balcanilor. Occidentul a realizat ca un guvern Pdsr-ist nu ar mai fi la fel de obedient precum cel actual intr-o situatie de criza cum a fost cea din Iugoslavia, situatie - de altfel - inca nerezolvata.
Rezolutia Camerei Reprezentantilor mai considera ca "Guvernul Romaniei trebuie sa accelereze reformele economice necesare si, in special, privatizarea", fiind necesare si "masuri concrete si hotarate impotriva coruptiei si criminalitatii la toate nivelurile". Ea recunoaste, ca si board-ul F.M.I.-ului, ca administratia in functiune nu si-a indeplinit promisiunile facute in 1996. Pentru Occident, ea este insa preferabila unei administratii care s-ar putea reorienta rapid spre Rasarit, o data cu revenirea la Putere in Rusia a stangii neocomuniste si cu reconstruirea unui bloc strategic antioccidental, avand ca element privat alianta Rusiei cu China. Aparenta darnicie a Occidentului este, asadar, si in cazul dat, foarte calculata. Problema redescoperirii nevoii de Romania in contextul viitoarelor configuratii geostrategice a marcat clar atat decizia F.M.I., cat si declaratia Camerei Reprezentantilor S.U.A. Chestiunile sunt insa altele. Vor putea, oare, actualii guvernanti sa foloseasca eficient ajutorul occidental? Se vor realiza, totusi, acele minime modificari structurale care sa asigure economiei romanesti posibilitatea unei viitoare redresari? Vor fi capabile partidele coalizate la Putere sa actioneze - cel putin in ultimul ceas - unitar, excluzand divergentele de interese particulare si clientelare? Va actiona, in sfarsit, cu fermitate Justitia impotriva coruptiei generalizate, a fraudei sistematice care blocheaza orice initiativa corecta, orice intreprindere normala?
Unii dintre directorii Consiliului F.M.I., tocmai cei reprezentand S.U.A. si Anglia, au considerat ca nu. Ei au votat impotriva acordului (sustinut de delegatii Frantei, Germaniei, Suediei si Norvegiei), desi sustinerea politica cea mai clara pentru regimul de la Bucuresti a venit, in ultima vreme, in special de la statele pe care le reprezinta. Probabil ca directorii in cauza stiu ca banii dati de Fond se vor duce, ca si imprumuturile anterioare, pe apa sambetei. Dar un eventual esec al acestei ultime sanse nu va mai putea fi reprosat Occidentului. Daca, in anul care a mai ramas pana la alegeri, Puterea va actiona in aceeasi maniera ca pana acum, nimeni n-o sa regrete disparitia ei. Pentru Romania, insa, consecintele vor fi foarte grave.
Toma Roman