Eclipsa umbrita
Nu vreau sa par carcotas, dar cred ca Eclipsa din acest an a fost umbrita de un prea mare tapaj mediatic. Ceva din mistica si nelinistea momentului ne-a fost rapit prosteste, cu aerul triumfator al botanistului care incepe sa-ti explice didactic partile componente ale florii. Trec peste gafele inerente televizarii in direct. Trec, de asemenea, peste oportunismul comercial ce a cuprins satele si orasele din zona cu maximum de vizibilitate: de la ceramisti populari pana la rafinate creatoare de moda. Altceva e mai grav - in zarva emisiunilor de tot felul, a dansului si muzicii, ni s-a luat tot ce era mai important in cele doua minute de eclipsa: linistea, cugetarea adanca, uimirea. Am trait, in plus, o noapte de cateva secunde. Ne-am tinut respiratia ca intr-o nevinovata repetitie a mortii ce va fi sa vie candva. Nu era necesar ca altcineva sa ne traga de maneca, oferindu-ne vorbe, simulacre de imagine, pareri savante expuse de catre Omida si alti astrologi facuti pe puncte.
Pentru multi, Eclipsa a fost o buna afacere: Janine si-a lansat ultimele creatii de moda; primarul din Ocnele Mari si-a completat fondurile de reparatii, vanzand certificate de participant la eveniment; vrajitoarele si ghicitorii in stele si-au facut la Pro Tv publicitate gratuita. Tare ma tem ca, dincolo de aceste marunte afaceri, altul ar fi trebuit sa fie castigul nostru. Daca nici macar o eclipsa totala ca aceasta nu a reusit sa ne apropie o clipa de Dumnezeu, de fortele teribile ale cosmosului, inseamna ca intr-adevar am privit degeaba prin ochelarii ecranati crepusculul diurn al soarelui.
Pastrez totusi o raza de speranta, afland ca Posta Romana a obligat un nevazator din nastere sa cumpere ochelari de eclipsa. Umorul nu ne paraseste nici in cele mai grave clipe. Inca mai glumim. E bine. E semn indubitabil de vitalitate. In zarva fatalista a prezicerilor lui Nostradamus, noi ne pastram surazatori un optimism implacabil.
Sorin Preda