Occidentul si noi
Intr-un articol publicat recent in "International Herald Tribune", analistul englez Tom Gallagher punea problema pozitiei pe care a adoptat-o Occidentul fata de tarile din Balcani dupa incheierea conflictului care a opus Nato Iugoslaviei. In timpul acestuia, a subliniat el, liderii occidentali au afirmat de mai multe ori ca tarile din zona vor fi ajutate sa se redreseze economic in perspectiva racordarii lor la un spatiu euro-atlantic stabil. Pentru "butoiul de pulbere" al Europei se contura, asadar, un fel de nou "plan Marshall", menit sa acopere aceasta "zona gri", sa stinga focarele de conflict interetnic pe care subdezvoltarea le-a mentinut si chiar le-a potentat. Razboaiele din fosta Iugoslavie au aratat ca, daca o redresare economica nu se produce rapid, fragilul echilibru balcanic se rupe iarasi.
Ce a constatat, dupa razboiul din Kosovo si inaintea Conferintei Pactului de Stabilitate de la Sarajevo, dl Gallagher? Atrase de promisiunile occidentale, tarile zonei s-au alaturat neconditionat campaniei duse de Nato, au pus la dispozitia Aliantei infrastructura lor, suportand direct consecintele perturbarii sau blocarii principalelor cai de transport pentru produsele proprii. Embargoul impus Iugoslaviei a provocat pagube de miliarde de dolari economiilor lor, si asa aflate in criza. Nemultumirile sociale au devenit si mai profunde. Pe liderii regionali i-a incurajat insa declaratia data de presedintele Sua, Bill Clinton, la 12 aprilie a.c., potrivit careia Occidentul "trebuie sa incerce sa faca pentru sud-estul Europei, ceea ce a facut pentru Europa de Vest dupa al Doilea Razboi Mondial si pentru Europa Centrala, dupa Razboiul Rece". Occidentul trebuia deci sa finanteze reconstructia zonei, relansarea ei economica. La 10 iunie a.c., cu prilejul lansarii proiectului de Pact al Stabilitatii, Sua si-a mai nuantat pozitiile. Prin discursul d-nei Madeleine Allbright, America a anuntat ca noul "plan Marshall" revenea in intregime Europei Occidentale, care urma sa asigure fondurile necesare redresarii Balcanilor.
Aceasta "spalare pe maini" a provocat o serie de reactii contradictorii ale liderilor din Vest, pe care propunerea nu i-a prea incantat. Pe 8 iulie, la Bucuresti, ministrul german de externe, dl Joschka Fischer, a sustinut ca Pactul de Stabilitate nu trebuie inteles ca un mijloc de recompensare materiala si financiara a pierderilor economice suferite de statele zonei, ci drept un mijloc pentru promovarea "dezvoltarii oportunitatilor economice pe termen lung". Pactul are, cu alte cuvinte, ca obiectiv principal consilierea tarilor din Balcani in privinta directiilor de urmat in dezvoltarea lor viitoare. Balcanicii trebuie sa-si ia gandul de la alocarea de fonduri occidentale, promise in timpul razboiului iugoslav. Pentru a se integra in Europa, ei trebuie sa se ajute singuri. Declaratia ministrului german de externe a aratat deci ca Occidentul nu mai este, practic, dispus sa reia planul Marshall si ca - dupa ce a provocat cea mai mare drama etnica a deceniului - nu mai doreste sa se implice in zona.
Romania, care a fost excesiv de obedienta fata de cererile Nato din timpul conflictului kosovar, s-a regasit, in acest moment, intr-o situatie dramatica. Izolata de pietele sale europene din cauza intreruperii circulatiei pe Dunare, blocata - datorita embargoului - in comertul cu Iugoslavia, ea a suferit pierderi economice de aproape un miliard de dolari, plonjand in cea mai profunda criza social-economica de dupa 1989. Consolarea oferita de primul ministru britanic, dl Tony Blair - care in cuvantarea rostita la 4 mai, in Parlamentul de la Bucuresti, a anuntat ca Marea Britanie "va sprijini Romania pentru ca aceasta sa fie invitata sa inceapa negocierile de aderare la Uniunea Europeana" in conferinta din decembrie, de la Helsinki, a organizatiei - nu mai este suficienta. Romania are nevoie de un sprijin concret, ca rasplata pentru riscurile asumate in timpul razboiului, fara acesta existand primejdia ca economia ei sa se prabuseasca. Este adevarat, sustine dl Gallagher, ca romanii insisi sunt vinovati de aceasta situatie pentru ca, atunci cand li s-a solicitat sprijinul, n-au stiut sa-l negocieze. Occidentul nu respecta decat contractele ferme, chiar daca saluta actele de cavalerism.
Consecintele inselarii sperantelor puse in ajutorul occidental pot fi insa grave chiar si pentru cei ce l-au promis. Daca Romania va fi lasata de izbeliste, in alegerile viitoare, programate peste un an, s-ar putea sa asistam la o revenire triumfala la Putere a fostilor guvernanti, nationalisti si antioccidentali prin definitie. Acestia vor specula nu numai criza produsa de tranzitie, ci si potentialul conflict interetnic din Transilvania unde, incurajati de "solutia kosovara", radicalii maghiari supraliciteaza, cerand autonomia teritoriala. Occidentul va pierde astfel Romania care va plonja intr-o "mahala politica unde dictatorilor si nationalistilor fanatici li se permite sa fie cocosi in poiata". Declaratia amara, din 13 iulie, a presedintelui Constantinescu trebuie inteleasa tocmai in acest context. Sustinand ca "in fiecare zi vine la Bucuresti cate un oficial al Nato sau Ue si ne felicita ca, in cursul conflictului, Romania s-a comportat ca un membru al Aliantei, dar nimeni nu ne ofera garantii de securitate si nimeni nu vorbeste despre pierderile care ne-au fost provocate de respectarea embargoului...", presedintele a dat glas exasperarii provocate de miopia politica a Occidentului care, cu pragmatismul sau rece, isi asuma riscul pierderii unui aliat fidel si lasa camp deschis producerii unor noi evenimente incontrolabile.
Pactul de Stabilitate de la Sarajevo a propus, desigur, o serie de proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii regionale. Dar nimeni nu a spus de unde vor fi luate fondurile pentru concretizarea acestor proiecte. Si la Sarajevo, Romaniei i-au fost vandute sperante. S-a decis iarasi ca, in decembrie, la Helsinki, Romania si Bulgaria - al caror rol stabilizator in Balcani este incontestabil - vor fi sprijinite pentru inceperea negocierilor de aderare la Ue. Inaintea reuniunii, dl Pierre Moscovici, ministrul francez delegat cu afacerile europene, a declarat: "Sarcina reconstructiei si stabilitatii Balcanilor trebuie echitabil repartizata. Uniunea va asigura, desigur, o parte corespunzatoare prin intermediul Agentiei europene de reconstructie pentru Kosovo (de aproape un miliard de euro - n.r.), precum si rolul motor in Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. In acelasi timp, acest efort nu va putea sa produca efectele sale complete decat cu participarea statelor candidate (la U.E. - n.r.) si indeosebi a Romaniei si Bulgariei...". La Sarajevo, Romania si-a prezentat propriile-i proiecte, care - este drept - au fost ascultate politicos. Dar deciziile au apartinut Occidentului. Si, in deciziile sale, Occidentul nu tine seama decat de propriile-i interese.
De ce - ne putem intreba alaturi de dl Tom Gallagher - nu este foarte interesat Occidentul de "zona gri" in care ne aflam? De ce, in ciuda fidelitatii sale marcate, a obedientei fata de cerintele Nato sau Ue, nu este recompensata financiar Romania? O parte a raspunsului l-a dat chiar analistul britanic. Romania trebuia sa-si negocieze "la sange" sprijinul pentru Alianta Euro-Atlantica, sprijin pe care razboiul il facea extrem de necesar. Incheierea conflictului a facut ca importanta geo-strategica a Romaniei sa scada. Vorbele frumoase, spuse in timpul desfasurarii lui, au ramas doar vorbe frumoase. Contractele negociate si parafate ar fi fost insa respectate. A miza doar pe promisiuni este o greseala care se plateste nu numai in politica. Vorba unui confrate, in razboiul recent incheiat, Occidentul "a luat usor si a dat putin", pentru ca, asa cum spune proverbul: "Nu e prost cine ia, ci cel care da pe degeaba".
Dar cealalta parte a raspunsului tine chiar de ceea ce au facut, in trei ani de guvernare, politicienii romani autodeclarati prooccidentali, democrati si reformisti. Voi cita un text, reprodus acum cateva saptamani de "Evenimentul Zilei", dintr-o analiza a situatiei Romaniei, realizata de jurnalul german "Suddeutsche Zeitung". Guvernantii romani, adica "civic-liberalii si social-democratii, care de trei ani conduc tara in mod haotic, au avut grija sa produca instabilitate prin politica economica cu suisuri si coborasuri. In fiecare luna, ei au modificat legile privind impozitele si investitorii". Comentariile sunt de prisos. Occidentul nu va face nimic pentru Romania, atata vreme cat propriii ei politicieni nu fac ceva. Stabilitatea interna si decolarea economica nu se asigura cu masuri paleative, cu expediente, ci cu legi ferme si clare, respectate - in primul rand - chiar de catre cei ce le-au initiat. Cat timp, pentru politicienii de la Bucuresti, totul va fi luat cu lejeritate - cum spunea despre aceasta poarta a Balcanilor, mai demult, Raymond Poincare - Occidentul nu se va grabi sa ne sprijine.
Toma Roman