Sfanta Birgitta de Vadstena
(1303-1373)
Invatarea iubirii
Sfanta Birgitta de Vadstena este considerata creatorul limbii poetice suedeze. Poemele ca si Revelatiile sale sunt considerate nu numai capodopere ale Evului Mediu suedez, ci ele apartin culturii universale, la fel ca si operele Sfintei Tereza de Avila sau cele ale Sfantului Ioan al Crucii.
Viata ei este remarcabila si tipica pentru genul suedez: un amestec de stiinta practica si inspiratie divina.
Sfanta Birgitta era de neam regal, dar la doisprezece ani, murindu-i mama si fiind crescuta de o matusa, incepe sa aiba viziuni si trairi care atrag atentia celor din jur asupra firii ei cu totul deosebite. Intr-o zi, pe cand Birgitta sedea in pat, i-a aparut in fata o femeie cu o coroana de flori, intreband-o daca i-ar placea s-o aiba. La raspunsul afirmativ al fetei, femeia i-a pus coroana pe cap, disparand.
Copil fiind, Birgitta sedea ore intregi in fata imaginii lui Iisus, plangand indurerata. La scoala, lucrul care iesea din mainile ei avea frumusete si perfectiune divina. Poate din cauza acestor calitati neobisnuite, care nelinisteau, a fost maritata la treisprezece ani cu un baiat de optsprezece ani, cu care va trai multa vreme si cu care va avea opt copii. Ramanand vaduva, refuza sa se recasatoreasca, afirmand ca starea de vaduvie te apropie de Dumnezeu. Se dedica intru totul credintei si isi scrie viziunile la dictarea unui Inger. Face o calatorie la Roma, unde isi impune convingerile religioase, creand ordinul care ii poarta numele si care exista si astazi. In Suedia, Birgitta intemeiaza centrul de invatamant de la Vadstena. Dupa o calatorie in Tara Sfanta, se imbolnaveste si apoi moare la Roma, in 1373. In 1391, este canonizata si adorata ca mama si inspiratoare de inalte sentimente.
Asemenea psalmilor regelui-poet David, poemele-rugaciuni ale Sfintei Birgitta sunt invocari directe, in care se concentreaza toata deznadejdea si speranta omeneasca, in cautare de ajutor; un ajutor pe care il poate dezlega doar credinta, doar iubirea nestinsa, mesajul zguduitor al Mantuitorului.
(Rugaciunile-poeme fac parte din volumul in pregatire "Invata-ma sa iubesc", la Editura "Romania Press").
Gabriela Melinescu
Scoate afara spinul din inima mea
Doamne Dumnezeul meu!
Te rog pe tine, pentru ca fruntea ta
a fost incoronata cu o coroana de spini:
scoate-mi spinul din inima, care este
iubire pamanteasca pentru barbat, copil, prieteni si
rude, si da-mi in loc iubire divina,
pentru neamul de suflet al crestinilor.
Te rog pe tine, iubitule Dumnezeu,
pentru ca binecuvantatele tale maini si picioare
au fost batute in cuie: scoate afara din inima mea
acel spin care este iubirea pentru lume
si pune in locul lui dorul pentru a te servi pe tine
si imparatia ta vesnica.
Doamne Dumnezeule iubit,
te rog pe tine, pentru ceea ce inima ta scumpa a suferit
cand a murit de tortura ingrozitoare de pe cruce
si tot corpul s-a racit si dupa moarte
ti-au gaurit coastele cu lancea:
distruge vezica de otrava din inima mea!
Tu esti in adancul sufletului meu
Doamne Dumnezeule,
tu care m-ai creat pe mine
si m-ai rascumparat cu sangele tau scump,
daca tu vezi ca imi lipseste credinta, speranta
si iubirea, te rog sa pui aceasta lipsa pe
mare mila ta.
Tu esti in adancul sangelui inimii mele,
In interiorul sufletului meu.
Cu toate ca nu sunt vrednica
de mangaierea
binecuvantatului tau Spirit,
ma incredintez cu totul
marii puteri a protectiei tale,
astfel incat sa poti face cu mine ce vrei.
Asculta-ma, cu toate ca sunt nevrednica
Asculta-ma, cu toate ca sunt nevrednica
sa deschid gura in fata ta!
Stiu ca daca nu primesc ajutorul tau,
nu ma pot conduce singura.
Corpul meu e ca un cal naravas,
care daca nu i se pune un fier in gura
alearga peste tot, acolo unde obisnuieste sa se amuze.
Vointa mea e ca o pasare vrand mereu
s-o ia razna dupa gandurile care fug,
zburand departe cu ele.
De aceea, te rog sa pui haturi pe corpul meu,
ca atunci cand el vrea sa fuga in alta parte
decat Fiul tau vrea,
sa fie adus inapoi, acolo, unde poate face voia Fiului tau.
Pune de asemenea un lat pe acea pasare
care este vointa mea, pentru ca ea sa nu zboare
mai departe decat vrea Fiul tau!
Invata-ma sa iubesc
O, preaiubita mea stapana!
Ma rog in numele iubitului tau Fiu,
sa ma ajuti sa-l iubesc
din toata inima.
Ma simt neputincioasa sa-l iubesc pe El,
cu o iubire infocata, cum ar trebui sa-l iubesc.
De aceea te rog pe tine,
Mama a milei,
ca tu sa fixezi iubirea lui
de inima mea si s-o tragi cu toata puterea
spre Fiul tau.
Invata-ma, stapana, sa iubesc.
Sufletul meu e intinat de o iubire falsa
si ispitit de o otrava mortala
si de aceea nu poate intelege
iubirea adevarata.
Traducerea versurilor
Gabriela Melinescu