Bombardamente astrale in Campia Romana
Pietrele Zburatoare De La Costesti
La 16 km distanta de "minunea" de la Ionesti, in localitatea argeseana Costesti, s-a produs un fenomen care a starnit mare valva. Vreme de cateva zile si nopti, ploi de pietre, venite nu se stie de unde, s-au abatut asupra unei case modeste, locuita de familia unui pensionar. Dupa doi ani de zile, misterul ramane de nepatruns
Costestiul de Arges (sunt mai multe localitati cu acelasi nume in tara) este o pasnica asezare de provincie, cu oameni obisnuiti si cu o existenta cotidiana relativ domoala. Acum mai bine de patru decenii, in acest loc s-au stabilit sotii Panait si Elisabeta Draghici, astazi pensionari. Prin 1959, cei doi au agonisit o bruma de bani si si-au construit o casa pe strada Luncilor, intr-o margine a satului, care era Costestiul de atunci. Acolo au crescut cele patru fete ale sotilor Draghici si tot in aceeasi curte se joaca, acum, singurii nepoti ai familiei - Claudiu Alexandru, in varsta de 12 ani, si verisoara sa, Roxana Andreea. Panait Draghici este un om simplu, ca si modesta sa sotie. Toata viata lor a fost impartita intre munca, familie si biserica. Niciodata n-au facut cuiva vreun rau, motiv pentru care o asemenea cumintenie omeneasca ii impiedica sa inteleaga cum au putut deveni, peste noapte, eroii unor intamplari cu caracter de-a dreptul supranatural...
Ploi de pietre
Pe data de 20 martie 1997, dupa lasarea serii, spre casa familiei Draghici "cineva" a inceput sa arunce cu pietre, din senin! Intrigati, cei doi pensionari au iesit in curte ca sa descopere rauvoitorul, dar n-au vazut nici tipenie de om. Pietrele pareau sa fie aruncate de dincolo de gard, insa strada Luncilor era absolut pustie la acea ora. Acest "tir" incredibil a continuat, cu frecvente variabile, pana la miezul noptii, cand s-a oprit brusc. Bilantul primei seri paranormale din viata familiei Draghici a fost spargerea catorva geamuri... A doua zi, pe la aceeasi ora, spre stupoarea parintilor, a celor doua fiice si a nepotului, ce se aflau acasa, uluitorul tir a reinceput, cu si mai mare inversunare! Pietrele care se loveau de peretii sau acoperisul casei nu cadeau din cer si nu erau bucati de gheata, deci nu putea fi vorba de un fenomen meteorologic neobisnuit. "Proiectilele" ce se abatusera asupra locuintei semanau mai degraba cu grohotisul si aveau dimensiunile unor pietre de rau, iar viteza lor parea mai mare decat elanul pe care l-ar fi putut produce efortul de aruncare al unui om... Toti membrii familiei Draghici aflati in casa se intrebau, uluiti, ce se petrece cu ei si ce este aceasta nastrusnicie fara seaman. Pana pe data de 24 martie, in ajun de "Bunavestire", halucinantul fenomen s-a repetat timp de patru seri, consecutiv. De fiecare data, "ploaia" de pietre se oprea pe la miezul noptii. Vecinii incepusera sa afle despre intamplare si ieseau pe la porti, constatand, la fel de ingroziti ca si familia Draghici, ca supranaturalul fenomen este absolut veridic. In aceasta prima etapa a evenimentelor de la Costesti, politia locala s-a rezumat la un simplu proces verbal de constatare a pagubelor, deoarece nu exista nici un "faptas". Cand linistea s-a asternut din nou asupra gospodariei lui Panait Draghici, familia a crezut ca scapase de un cosmar. Cei doi pensionari si fetele lor au facut un efort financiar, cumparand geamuri noi, cu care le-au inlocuit pe cele sparte, iar viata parea ca reintrase in firescul de fiecare zi...
Scene din "Dosarele X"
In vara aceluiasi an, pe 29 august, cand crestinii postesc, celebrand "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul", intamplarile paranormale ce tulburasera linistea familiei Draghici, cu cateva luni mai devreme, au reinceput cu o violenta neasteptata! De aceasta data, tirurile de pietre se abateau spre casa din mai multe directii, simultan... Bombardamentul incepea, ca si prima data, dupa lasarea serii, dar se oprea, in general, imediat dupa miezul noptii. Pietrele ajunsesera pana la dimensiunile unui ou de porumbel si aveau, uneori, urme de pamant reavan, de parca atunci ar fi fost luate din sant, pentru a fi aruncate spre locuinta. Anuntata rapid, politia locala a trimis un echipaj numeros, de peste zece oameni, sub conducerea locotenentului Nichita, care au inconjurat casa, dar gardienii si politistii impreuna cu vecinii, ce se stransesera buluc de aceasta data, priveau de-a dreptul stupefiati cum tirurile de pietre se intetesc, chiar sub ochii lor!! Pana si masina politiei a fost lovita de cateva "proiectile"... Locuinta a fost pazita toata noaptea, desi bombardamentul se oprise, ca de obicei, insa politistii n-au reusit sa lamureasca originea fenomenului, sporind si mai mult misterul ce plutea asupra acestui eveniment incredibil. Practic, in fiecare zi, cateva zeci de curiosi din Costesti se strangeau in jurul locuintei de pe strada Luncilor si asteptau inceperea tirului cu pietre. Familia Draghici nu mai avea nici un geam intreg, fiind nevoita sa improvizeze niste acoperitoare ale ferestrelor din carton, placaj sau tabla. Dupa primele doua seri, orarul "ploilor" cu pietre s-a schimbat, iar naucitorul fenomen incepea sa surprinda lumea chiar si in plina zi, pentru perioade mai scurte de timp. Acest acces supranatural de furie indreptata impotriva bietilor pensionari, precum si impotriva casei si a familiei lor, a ajuns in primele zile ale lunii septembrie la o faza absolut uluitoare, ce tine de domeniul fantasticului in stare pura. Panait Draghici ne-a marturisit ca pietrele treceau, pur si simplu, prin pereti sau prin tavan, aterizand pe podeaua camerelor, fara a mai putea fi oprite de ceva anume, din universul fizic al lumii naturale!! Foarte interesant mai este un alt amanunt semnalat atat de sotii Draghici, cat si de una dintre fiicelor lor, Violeta, care este chiar mama lui Claudiu Alexandru, nepotelul ce are 12 ani acum. Violenta dramatica a acestor pietre, aruncate de un "cineva" nevazut, devenea inofensiva in clipa cand proiectilele se loveau de corpurile celor ce incercau sa se ascunda in casa, devenind un soi de mangaiere bizara. Prima concluzie care se degaja din aceasta constatare este ca in mod evident "autorul" uluitorului fenomen nu dorea sa pericliteze in nici un fel viata fiintelor din acea locuinta. Bombardamentul casei Draghici, desi luase proportiile unui veritabil cosmar, incepea sa semene tot mai mult cu expresia supranaturala a unui val de rautate, pe cat de spectaculos, pe atat de inofensiv. O razbunare venita din cer. Altfel, cum sa-ti explici scene ce pareau desprinse din faimosul serial "Dosarele X", in care cate o piatra patrundea vijelios prin acoperis, ca si cand acesta nici n-ar fi existat, lasand impresia ca izbitura de un corp omenesc ar fi groaznica, iar in momentul cand se lovea de trupul micului Claudiu, de pilda, amenintatorul obiect zburator cadea pe podele, ca un nasture?...
Pareri...
Desi devenise cat se poate de clar, inca de pe atunci, ca teroarea psihologica pe care o producea fenomenul era mult mai grava decat efectele sale fizice propriu-zise - cu exceptia pagubelor materiale, desigur! - zvonurile cele mai contradictorii au inceput sa se raspandeasca fulgerator in intreaga zona. Gazetarii, sositi de la Pitesti sau de la Bucuresti, au lansat tot soiul de legende jurnalistice care l-au necajit pe bietul pensionar Panait Draghici, ce se simtea si asa de-a dreptul disperat de aiuritoarea intamplare care picase din senin, pe capul familiei sale. Printre asemenea exagerari se numara si ipoteza conform careia micutul Claudiu Alexandru ar fi fost tinta secreta a pietrelor, proiectilele "cautandu-l" pe acesta prin casa... Explicatia unei astfel de prezumtii venea de la banuiala ca nepotul ar fi avut un fel de "magnetism negativ" sau o "personalitate accentuata" de un anumit tip, care putea atrage pietrele.
Deznadajduiti si terorizati, sotii Draghici l-au trimis pe Claudiu la tatal sau, intr-o comuna invecinata, caci barbatul era despartit de mama copilului si locuia separat. Apoi, au apelat la serviciile preotului paroh Georgica Grecu, care a venit in casa lor chiar in timpul unei "ploi" cu pietre. Parintele a citit cu glas puternic Moliftele Sfantului Vasile cel Mare si - spre surprinderea tuturor - pe durata serviciului religios de exorcizare, tirul a incetat! Dar, la putin timp dupa aceea, bombardamentul a reinceput... Apoteoza care a incheiat uluitoarea serie de manifestari paranormale s-a produs pe data de 4 septembrie, si anume: miscarea unor mobile prin casa, ca si cand modestele incaperi ar fi fost traversate de un... vartej ocult. Asa se face, de pilda, ca Panait si Elisabeta Draghici au descoperit oglinda din prima camera, desprinsa din incheieturile puternice ale noptierei si trantita jos pe podea... In mod uimitor, aceasta nu se sparsese! Abia atunci accesul de furie supranaturala, abatuta peste casa din strada Luncilor, parea ca si-a consumat cel din urma val de rautate, caci teroarea psihologica si cosmarul au incetat la fel de brusc, precum incepusera. Peste putine zile, crestinii sarbatoreau "Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria" si linistea avea sa reintre in casa cu geamurile sparte si plina de pietre, ce pareau sosite de pe lumea cealalta... Din fericire pentru Panait si Elisabeta Draghici, ca si pentru intreaga lor familie, acea liniste nu a mai fost intrerupta niciodata pana in ziua de azi! Localnicii din Costesti au fost atat de impresionati de uluitoarele fenomene, incat insusi primarul localitatii, Ion Bancescu, a contribuit la cheltuielile de refacere a modestei case de pe strada Luncilor, ce fusese supusa unui adevarat "tir astral"... Nici pana astazi, martorii acelor evenimente incredibile n-au reusit sa ajunga la o explicatie. Unii spun ca a fost "satana", altii cauta sa dea interpretari pseudo-stiintifice, ce par inca si mai senzationale decat fenomenul in sine, cum ar fi, de pilda, teoria "furtunilor magnetice", care nu pot fi percepute de om, dar au forta sa deplaseze la mari distante cele mai diferite obiecte, inclusiv pietre!
Baba Cloanta
Vreme de mai multi ani, familia Draghici s-a invecinat, gard in gard, cu o femeie foarte ciudata... Achilina Marciuc traia singura, intr-un fel de bordei aproape rudimentar, inconjurata de cateva zeci de pisici. Toata lumea stia ca venise in refugiu din Basarabia, dar nimeni nu mai tinea minte cand anume se stabilise la Costesti. Nu fusese niciodata casatorita, sau cel putin asa parea, caci nu o vazuse nimeni cu vreun barbat. Nu avea copii ori alte rude, desi lumea nu stia ce viata lasase in urma ei, in Basarabia. Nu o cauta nimeni, niciodata, iar localnicii din Costesti nu aveau habar nici macar din ce traieste... Aceasta fiinta batuta de soarta era, dupa cum se pare, de o rautate neimpacata, ceea ce ar putea explica intr-o oarecare masura izolarea in care traia. Sotii Draghici ne-au marturisit ca in lunga perioada de vecinatate pe care au impartit-o, gard in gard, Achilina Marciuc i-a dusmanit fara motiv aparent, desi ii acuza, uneori, ca i-au luat casa, de pilda, ceea ce era o absurditate, avand in vedere ca Panait si Elisabeta Draghici isi construisera modesta locuinta din chirpici cu propriile maini, dintr-o bruma de bani agonisiti, pe un teren luat de la Primarie. Acest personaj care starnea mila si sila, in egala masura, avea accese de suparare si de furie care mergeau pana la insulte strigate peste gard. Uneori, rautatea o impingea sa arunce cate o piatra in curtea vecinilor ei, cu toate ca familia Draghici nu se simtea vinovata cu nimic! Achilina Marciuc a murit, dupa spusele localnicilor, intr-o mizerie crunta, pe data de 11 august 1987, iar bordeiul in care locuise a fost daramat la putin timp dupa moartea ei. Avem toate motivele sa presupunem ca defuncta face parte din contingentul spiritelor neimpacate, care nu si-au gasit catusi de putin linistea pe lumea cealalta, unde "comploteaza" cu aceeasi rautate, pentru tulburarea celor fata de care au pastrat ranchiuna... Evenimentele petrecute la Costesti au avut doua episoade inainte si dupa data la care se implineau zece ani de la trecerea in nefiinta a acestui personaj aproape "posedat". Cu alte cuvinte, Achilina Marciuc a dat cu pietre in biata familie Draghici si pe lumea asta, dar si de pe lumea cealalta, oricat ar parea de fantasmagorica la prima vedere o asemenea supozitie! Atata vreme cat, pe alte continente si in diferite epoci, a plouat cu bani sau cu pesti vii, adusi de duhuri bune, nu vedem de ce spiritul nelinistit si neimpacat al acestei fiinte, ce are nevoie de slujbe speciale de dezlegare, n-ar fi putut sa-si exprime furia rautacioasa, chiar si din viata de dincolo de moarte... Este o supozitie, ca toate celelalte exprimate fata de uluitoarele evenimente de la Costesti, petrecute in urma cu doi ani. Intre lumea aceasta si lumea cealalta continua sa existe misterioase legaturi nedescifrate...
Marius Petrescu
Dr. ing. Alexandru Pap, profesor la Centrul de cercetari biogeofizice al Universitatii Ecologice din Bucuresti
"Astfel de fenomene sunt urmarite si studiate de secole"
- Informatiile vehiculate prin presa arata ca Romania a devenit un centru deosebit de activ al unor fenomene paranormale. In numarul de fata, revista noastra prezinta o asemenea manifestare de tip Poltergeist. Intrucat problema va preocupa de multa vreme, va rugam sa aduceti cateva clarificari, menite sa o faca mai accesibila.
- In limba germana "Poltergeist inseamna <<spirit zgomotos>>, un termen ce defineste fenomenul prin care un spirit sau undele cerebrale ale unei persoane in viata actioneaza asupra unui spatiu, producand sunete, miscari de obiecte, fenomene termice si luminoase sau mirosuri". Cauza nu este neaparat persoana care locuieste in spatiul respectiv, ci poate fi o alta fiinta, legata cumva de cea vizata. Dar anumite lucruri se mai si "fac", plecand de la ideea: "vreau sa-i fac cuiva rau". Majoritatea unor astfel de fenomene dureaza putin, de la cateva zile la cateva saptamani, dupa care dispar de la sine. Altele pot dura ani sau zeci de ani, cum se-ntampla in cazul castelelor englezesti... Si persoanele in apropierea carora se misca obiectele, dar si ceilalti locuitori ai casei au, de regula, o senzatie acuta de disconfort.
Acum cativa ani, am mers impreuna cu cativa studenti de-ai mei la o astfel de adresa, unde auzisem ca se intampla ceva neobisnuit. Cand am patruns in apartament, pe toti ne-a apucat o durere cumplita de cap (eu nu mai avusesem o astfel de apasare vreodata) si-am avut o senzatie total neplacuta. Am aplicat, pe moment, o metoda de purificare a spatiului, in urma careia atmosfera s-a modificat vizibil, dar fenomenele n-au incetat. Mi-aduc aminte cum in Caransebes, prin 1956, in casa unei femei in varsta, decedata de curand, au prins sa se miste mobilele. Un dulap greu, ce nu putea fi urnit din loc de patru persoane, s-a ridicat de la pamant... Un ofiter de politie, sosit in graba, care cunostea fenomenul, le-a recomandat locuitorilor casei sa aduca de urgenta un preot - ceea ce a potolit "dansul" lucrurilor.
Un alt caz de Poltergeist a fost semnalat acum cativa ani la Chiajna, langa Bucuresti. Prin iunie-iulie, un sat intreg a vazut, prin ferestrele deschise ale unei case, cum lucrurile pluteau...
Astfel de fenomene sunt urmarite si studiate de secole si, cine stie, poate va veni si ziua cand vor putea fi stapanite mai bine...
Ruxandra Constantinescu