In ultimele zile, atentia ne-a fost captata de problema recuperarii Tezaurului romanesc, confiscat din ordinul lui Lenin in ianuarie 1918. Din motive care pe moment ne scapa, opiniei publice romanesti ii sunt ascunse unele detalii deloc minore. Valoarea Tezaurului, estimata la paritatea leu/dolar din 1989, este de 38 miliarde dolari. O cifra fabuloasa care, cu siguranta, ar propulsa economia si ar ridica proportional nivelul de trai din tara.
Un alt detaliu ocultat ar fi incadrarea juridica din unghiul Dreptului International a abuzului din ianuarie 1918. A fost un jaf de cea mai joasa speta. Romania fusese aliata Rusiei si pe baza acestui considerent isi evacuase la Moscova Tezaurul. Pe de alta parte, nu se afla in razboi cu statul sovietic, care la acea data nu exista, sau cu puterea sovietica, frictiunile dintre armata romana si palcurile rusesti rebele, haotice mai mult din punct de vedere doctrinar decat bolsevice, fiind cu totul superficiale. Nici motivatia confiscarii nu sta in picioare, intrucat promisiunea retrocedarii Tezaurului in cazul venirii la putere a Partidului Comunist in Romania nu a fost respectata, cele doua vagoane care au poposit in Gara de Nord in anul 1956 frizand ridicolul. Din orice unghi am privi, decizia lui Lenin a fost, este si va fi un act talharesc, nici macar haiducesc.
Alt detaliu nedivulgat presei priveste componenta extrem de complexa a Tezaurului. Obiecte de cult, carti rare, manuscrise, documente, arhive, antichitati, valori artistice si titluri reprezentand valori mobiliare formau o categorie valorica aparte, pretioasa pentru experti si greu de comercializat. Ce s-a intamplat cu aceste valori speciale? Unde se afla, daca nu au fost distruse? Putinul retrocedat in 1937 si in 1956 dovedeste ca acest tip de valori sunt intacte, ca zac pe undeva, probabil in subsolurile Kremlinului. Or, pe baza inventarelor din 1917, 1937 si 1956, ele pot fi revendicate in intregime, perspectiva improbabila in cazul bijuteriilor si tezaurului monetar care - este de presupus - au servit la finantarea sau la rasplatirea agentilor Kominternului in anii interbelici.
Ar mai fi de adaugat ca intrucat primul ministru francez din 1918, Georges Clemenceau, a garantat in numele Antantei integritatea Tezaurului roman evacuat la Moscova, eforturile de recuperare trebuiau impartite intre romani si fostii aliati din Primul Razboi Mondial, responsabili moral. Internationalizarea acestei probleme nu poate fi decat benefica. O parte din Tezaur mai poate fi recuperata!