Editorial

Redactia
Stratageme electorale. Apropierea anului electoral ii impinge pe protagonistii scenei politice, indiferent ca se afla la Putere sau in Opozitie, la declaratii socante. Cei de la guvernare incearca explicatii pentru esecurile lor in atingerea obiectivelor fixate programatic inainte de alegerile trecut...

Stratageme electorale

Apropierea anului electoral ii impinge pe protagonistii scenei politice, indiferent ca se afla la Putere sau in Opozitie, la declaratii socante. Cei de la guvernare incearca explicatii pentru esecurile lor in atingerea obiectivelor fixate programatic inainte de alegerile trecute. Cei din Opozitie supraliciteaza aceste esecuri, cautand sa demonstreze ca - prin linia politica urmata de Putere - ele erau inevitabile. Si unii, si ceilalti cauta sa atraga un electorat descumpanit, obsedat de situatia concreta in care isi duce viata de zi cu zi, propunand noi tinte, noi teluri de urmarit. Un electorat care, scarbit de "realizarile" de pana acum ale politicienilor, pare tot mai detasat de zbaterile acestora, de lupta lor acerba pentru mentinerea sau schimbarea pozitiilor pe care le detin.

Este, desigur, o certitudine ca - cel putin pe moment - tranzitia romaneasca s-a impotmolit. Faptul este recunoscut de reprezentantii Puterii, care il leaga, pe de o parte, de "greaua mostenire" si, pe de alta parte, de imprejurarile externe defavorabile. Regimul instalat dupa alegerile din 1996 isi fixase, ca principale obiective, finalizarea Reformei si integrarea Romaniei in structurile euro-atlantice. Multa vreme, el s-a iluzionat ca integrarea se va realiza fie si numai pentru ca, in fata occidentalilor, aparea drept negatia formulei anterioare, de tip neocomunist. S-a dovedit insa ca Occidentul nu sustine pe cineva doar pentru ca acesta pare altfel decat antecesorul. Occidentul a cerut schimbari structurale in economia tarii pentru a o face apta sa reziste la socul cuplarii la o piata in care concurenta este extrem de puternica. Or, lucrul nu s-a intamplat. Am subliniat, la vremea lor, balbaielile guvernantilor in finalizarea unui proces pe care, bine sau rau, il declansasera cei dinaintea lor. Regimul d-lui Iliescu si, in special, "ideologii" partidului sau, Pdsr-ul, au sustinut insa tot timpul ca modelul propus de Occident pentru tranzitia din Romania trebuie corectat. O asemenea pozitie si-au asumat-o si unii politicieni ai actualei Puteri, inclusiv dl Radu Vasile, inainte de a deveni prim-ministru. Acum, la apropierea momentului socotelilor, tot mai multi reprezentanti ai regimului Constantinescu sunt tentati sa arunce raspunderea esecului pe spatele aceluiasi Occident care, dupa ei, nu a inteles sa sprijine Schimbarea. Politicienii in cauza uita, totusi, ca Schimbarea trebuia realizata de ei insisi, ca deblocarea Reformei presupunea efectuarea unei transformari radicale a sistemului legislativ si institutional. Cum sa accepte occidentalii integrarea unei tari in care bruiajul legislativ - ce stimuleaza generalizarea coruptiei - nu ofera nici o garantie celor ce ar dori sa investeasca in acest colt de lume? La recenta intrunire a Comisiei de Actiune Romania - Sua, reprezentantii partii americane au declarat ca neadoptarea unor legi importante, precum Codul informatiilor sau Legea creditului ipotecar, blocheaza orice tentativa de sprijinire financiara a tranzitiei. Iar faptul ca Opozitia a anuntat ca, daca va prelua dupa alegeri Puterea, va anula toate legile proprietatii, formulate de guvernarea in functiune, este si mai descurajant. Occidentalii ii ajuta pe cei care stiu, in primul rand, sa se ajute singuri.

Iata de ce alocutiunea "sincera si onesta", sustinuta de presedintele Constantinescu marti, 13 iulie, la reuniunea finala a Comisiei de Actiune Romania - Sua, trebuie socotita mai degraba o "stratagema electorala" decat o punere in lumina a modului in care functioneaza relatiile cu Occidentul. Presedintele - revenit in Capitala dupa o vizita in zona sinistrata din Hateg - a declarat ca legaturile tarii cu statele occidentale, in special cu Sua, functioneaza pagubos. "Trebuie sa spargem o bariera care, de zece ani, se simte in relatiile dintre noi", a afirmat el. "De atatia ani suntem monitorizati si obligati la o politica defensiva. Tratamentul aplicat Romaniei, in comparatie cu alte state din Estul si Centrul Europei, este net in defavoarea noastra." Presedintele a aratat ca altor tari (precum Polonia) li s-a anulat o parte a datoriei externe si li s-au facut masive injectii de capital, sub forma investitiilor. Romania a fost nu numai obligata sa-si plateasca la termen datoriile, ci si sa contracteze altele pentru a putea semna acordurile cu Fmi si Banca Mondiala. Tara are nevoie de investitii masive, nu de programe. Occidentul nu a compensat in nici un fel pierderile pe care le-a suferit in urma razboiului din Iugoslavia, mai ales datorita blocarii traficului pe Dunare. "88% din exporturile romanesti - a sustinut dl Constantinescu - iau calea Ue si Cefta. Acum, din pricina blocarii Dunarii, nu mai exportam nimic." Mesajele de felicitare pentru atitudinea adoptata in conflictul Nato - Iugoslavia nu sunt de ajuns. "Suntem satisfacuti de bataile pe umar, dar ne intrebam cine este pedepsit acum. Embargoul pedepseste Romania! Stie cineva acest lucru?"

Presedintele a observat corect ca Romania a primit, in ultima vreme, o serie de recomandari contradictorii din partea guvernelor occidentale. Cum pot fi acordate o serie de facilitati celor ce ar dori sa investeasca aici, cand Fmi si Banca Mondiala interzic o astfel de actiune? "Anularea unor facilitati este un lucru prost. Dar nu avem de ales. Am fost obligati de negocierile cu Fmi si Banca Mondiala, care nu ne-au permis altceva." Cererile de acordare a unor garantii si facilitati pentru investitorii straini par, in acest context, aberante. Occidentul procedeaza deci absolut incorect fata de o tara ce, dupa alegerile din 1996, s-a aratat dispusa sa-i accepte orice cerere. Pozitia presedintelui, de distantare critica fata de politica guvernelor vestice a fost asadar clara si transanta. Pentru cei care l-au acuzat de o extrema obedienta fata de cererile Nato si Ue, ea poate parea surprinzatoare. Pozitia presedintelui este insa rezultatul unui calcul electoral. Dl Constantinescu a constatat in sfarsit ca, in ciuda satisfacerii docile a tuturor cererilor conjuncturale ale occidentalilor, acestia raman inflexibili in conditionarea integrarii Romaniei in structurile europene si euro-atlantice de mutatii de profunzime in functionarea economiei tarii. Cum primii trei ani ai mandatului in curs au fost pierduti, este greu de presupus ca in ultimul an se vor mai produce schimbari spectaculoase care sa asigure redresarea si chiar decolarea economiei. Cum alegerile prezidentiale din Sua - pivotul principal al Nato - alegeri ce vor avea loc anul viitor, fac ca problema admiterii in cea mai puternica organizatie militara a lumii sa nu se puna decat prin 2002-2003, iar admiterea in Ue este programata si mai tarziu, orice speranta legata de vreun succes pe planul integrarii, susceptibil de exploatare propagandistica la alegerile din Romania, este pierduta. In noua confruntare electorala, cumuland "reusite" de acest fel, Puterea in functiune nu mai are, practic, sanse. Criticarea Occidentului, prezentat drept sursa a esecurilor tarii, il poate - in consecinta - absolvi pe dl Constantinescu de acuza ca regimul sau s-a dovedit la fel de ineficient si corupt ca si cel al d-lui Iliescu. Dl Constantinescu se distanteaza astfel si de coalitia guvernamentala formata sub mandatul sau, care raspunde direct de administrarea tarii, de sustinerea Reformei, el fiind - prin lege - mai putin implicat in treburile Executivului.

Tot o stratagema electorala, construita pe specularea unor potentiale intentii tenebroase ale Occidentului fata de Romania, a fost si declaratia d-lui Adrian Nastase, vicepresedintele executiv al Pdsr. Intors de la Moscova, unde a participat la reuniunea fostilor ministri de externe, dl Nastase a sustinut ca: "Am informatii, si eu nu sunt nici alarmist si nu vorbesc in necunostinta de cauza si nici aiurea, ca in toamna Romania va trece prin cea mai dificila situatie din toata istoria sa post-revolutionara. Romanii se afla in situatia de a se confrunta mai mult ca oricand cu revizionistii maghiari care, folosindu-se atat de climatul exploziv intern, cat si extern (s.n.), vor deschide o linie de maxima tensiune in Transilvania". Liderul Pdsr-ist a sugerat, nici mai mult, nici mai putin ca, daca minoritatea maghiara se agita, desi a primit - practic - tot ce a solicitat, Occidentul va interveni pentru a aplica o solutie "tip Kosovo". Toata lumea stie ca, desi a fost leaganul istoric al Serbiei, Kosovo este astazi, dupa interventia Nato, complet purificat etnic in favoarea albanezilor. Asadar, Nato - din care Ungaria face parte - nu va tine cont de nimic din ce a facut Romania in favoarea sa si va interveni direct pentru sprijinirea succesiunii regiunilor locuite de maghiarii din Transilvania, daca acestia se vor agita. Romania ar trebui, prin urmare, sa-si relanseze relatiile cu Rusia, relatii - la aceasta ora - inghetate. Putere ortodoxa, Rusia ar putea bloca tentativele unui Occident rau intentionat de a rupe o tara in care adeptii bisericii rasaritene sunt, totusi, majoritari. Declaratia d-lui Nastase, mai ales dupa "schimbarea la fata" a Pdsr-ului, realizata de dl Iliescu intr-un elan prooccidental, poate parea - si ea- surprinzatoare. In fapt, dl Nastase a vrut sa speculeze electoral temerile nationale ale romanilor din Transilvania care, in 1996, au votat in majoritate pentru Cdr. El a vrut sa sugereze ca obedienta actualei Puteri fata de un Occident interesat doar de propria-i bunastare a dus - prin neglijarea altor "deschideri" - la izolarea tarii si la potentarea crizei economice in care se zbate. In realitate este greu de crezut, chiar daca extremistii din Udmr vor initia noi manifestari iredentiste, ca - dupa ce statul roman a satisfacut minoritarilor cele mai multe cerinte - Nato ar fi dornic de provocarea unui nou conflict. "Rezultatele" celui din Kosovo au fost mult prea semnificative. "Argumentele" d-lui Nastase sunt de aceeasi natura cu acelea produse de presedintele Constantinescu.

Se stie ca, atunci cand incep campaniile electorale, cei aflati la Putere sunt mai putin interesati in finalizarea unor procese de transformari economice structurale, susceptibile sa afecteze nivelul de trai si calitatea vietii electorale. Amanarea interesata a incheierii tranzitiei va face insa ca, oricine va veni dupa viitoarele alegeri la Putere, Romania sa mai piarda inca o sansa de integrare in lumea civilizata a Occidentului. Pentru ca, cu fiecare schimbare, ea va trebui - ca mesterul Manole - sa o ia din nou de la capat.

Toma Roman