Maica Mina, stareta Manastirii "Sfanta Cruce"
"La Oradea, e Galileea neamului"
In bisericuta de lemn din satul Corbesti, de langa Beius, clopotul suna de inmormantare. Cortegiul funerar tocmai intra in cimitir, cand o furtuna, iscata ca din senin, a smuls turla pur si simplu, aruncand-o la vreo 50 de metri distanta. Viu si nevatamat, clopotarul s-a trezit cu funia in mana si cu imensul clopot de arama deasupra capului. Nimeni nu a patit nimic. Convinsi ca tocmai asistasera la o minune dumnezeiasca, satenii au hotarat sa nu mai refaca biserica pe vechiul amplasament, ci sa o ofere in dar Manastirii "Sfanta Cruce" din Oradea, care abia turnase piatra de temelie.
Era anul 1994. Cele cateva calugarite, conduse de maica Mina de la Manastirea Rimeti, nu aveau nici macar un paraclis unde sa se inchine. Brusc, o data cu dania satenilor din Corbesti, manastirea incepu sa capete spor si trainicie. Adevarata lucrare cereasca abia acum isi arata roadele. In doar patru ani, obstea va creste la 40 de maicute; prin munca si jertfa oradenilor se va ridica miraculos, peste noapte, primul corp de chilii si o biserica din caramida. Maica Mina este ea insasi uimita. Nici ea nu stie de unde vin banii si materialele de constructie. Fara discutie, locul este binecuvantat si nu intamplator aici au inceput sa se savarseasca multe minuni de vindecare.
- Maica Mina, cu ce s-a inceput Manastirea "Sfintei Cruci"? Cine si de ce a ales locul de intemeiere tocmai aici, la Oradea?
- Sufletul acestei sfinte manastiri a fost episcopul Vasile Coman, care, aproape testamentar, mi-a cerut sa parasesc chinovia Rimetului si sa pornesc pe terenul fostei Ferme Pomicole Oradea viata de obste. Episcopul Coman, intre timp mutat la cele vesnice, voia sa-si lege numele de o sfanta lucrare. In plus, stia cat de necesara era o manastire aici, la portile dinspre vest ale Romaniei si ortodoxiei. Peste toate, pe aceste locuri se aflase candva capela unei femei cuvioase, un loc unde se implinisera multe minuni, iar credinciosii gaseau multa alinare. Am pornit cu marile incercari si nevointe ale inceputului: eu, sora mea si mama noastra, toate trei trecute cu voia lui Dumnezeu la monahism, deopotriva cu inca un frate, calugar la Manastirea Casiel. Un timp, am trait cu chirie in sediul fermei. In 93, am asfaltat drumul si am tras lumina, iar anul urmator am pus piatra de temelie. Nici nu am cuvinte sa multumesc lui Dumnezeu pentru sporul si paza pe care ni le-a dat. Ganditi-va ca fara a avea paznici, nu ni s-a furat nici un cui. Daca se intampla sa dispara vreun lucru, a doua zi venea persoana cu pricina si il inapoia smerindu-se, cerandu-si iertare.
- V-a incercat vreo clipa indoiala?
- Sigur ca la inceput am avut destule motive de innegurare sufleteasca. Parea o misiune peste puterile mele. Framantata de ganduri, am mers si la Parintele Cleopa pentru sfat. Acesta m-a ascultat si, dupa o lunga cumpanire, mi-a spus: "Nici nu am sa te pomenesc la rugaciune daca nu-ti duci pana la capat menirea. Acolo unde esti, este Galileea neamului. De aceea v-a trimis Dumnezeu sa faceti manastire, pentru a fi straja buna. Respectati porunca si veti vedea ce minuni va face Dumnezeu". Tot parintele ne-a spus ce tipic sa respectam, cum sa facem slujbele si, obligatoriu, sa mancam fara carne. Intr-adevar, ascultandu-l, am vazut cum sub ochii nostri s-a implinit tot ajutorul: satenii din Corbesti ne-au daruit bisericuta de lemn, conducerea orasului si firmele de constructii ne-au ridicat chiliile. In scurt timp, obstea noastra a ajuns la 40 de vietuitoare: niste maicute atat de cuminti si de ravnitoare la cele sfinte, incat nu indraznesc sa le trec prin fata.
- Orasul e smintitor. Vecinatatea lui nu v-a creat greutati?
- Noi am intrat in manastire, inarmandu-ne pentru lupta. Greutatile, deci, nu ne sperie. Manastirea "Sfintei Cruci" se afla intr-o zona ungureasca, la hotarele ortodoxiei, dar asta nu-i impiedica pe credinciosi sa vina in numar mare. Noaptea, la 11.00, cand parintele Nicodim (un mare ascet) tine slujba si face Sfantul Maslu, biserica devine arhiplina, iar duminica e atata lume incat, adeseori, facem Sfanta Liturghie in curte, in fata a sute si sute de credinciosi. Acum, nu mai am nici cea mai mica indoiala: aceasta manastire trebuia cu orice chip infiintata aici. Bihorenii au multa tragere de inima, dar influentele catolice si-au pus amprenta. Multi oameni au venit, recunoscand ca nu stiu cum se posteste, cum trebuie sa se roage. Cat am putut, am intarit pe fiecare. La randul meu, am fost ajutata in orice situatie. Nu a fost usa la care sa bat si sa nu mi se deschida. Adeseori, le spun maicilor sa ia aminte si sa multumeasca: "Dumnezeu i-a dat pe altii la o parte ca sa se ocupe de noi".
- Monahismul inseamna fuga de lume. Nu va deranjeaza multimea credinciosilor?
- Fiecare din noi are o misiune de implinit. Aici, avem misiunea de a ajuta pe aproapele nostru. Nu trebuie sa cautam placerea noastra. Daca oamenii se nevoiesc si ne aduc atatea daruri, noi trebuie sa le oferim rugaciunea noastra si reazemul sufletesc de care au nevoie. Nu fugim de lume. Pe toti ii primim, iar celor saraci le oferim duminica de mancare, indiferent cati sunt. In dar am luat, in dar trebuie sa dam. Ispitele vin si pleaca. Nu ma tem pentru maicute. Or fi ele tinere, dar sunt batrane la minte. In plus, avem un duhovnic priceput si plin de har, parintele Paleu Atanasie, ucenicul parintelui Nicodim - cel ce a pustnicit 25 de ani in muntii Neamtului. Rugaciunile si micul sicrias cu moastele Sfintei Ana ne pazesc si ne intaresc in fata oricarei incercari. Tot mai multa lume ne spune ca s-a vindecat de boli grele - de la depresii nervoase la paralizie si cancer. Asta ne misca sufleteste si ne convinge ca Dumnezeu vrea sa ne incurajeze, aratand ca trebuie sa tinem neabatut calea cea dreapta a credintei.
Sorin Preda
Mesaje Prin Internet
"Va rog sa-mi sugerati o cale mai directa pentru a-i ajuta pe calugarii de pe Muntele Athos"
Stimata redactie,
Va urmaresc activitatea de ani de zile, "Formula As" fiind singurul ziar pe care il citesc. Faptul ca sunt o fidela cititoare de peste cinci ani spune mult despre respectul si admiratia pe care le port echipei redactionale. Sunt alaturi de dvs. in incercarea de a ajuta oamenii cu probleme. Mi-ar placea in mod deosebit daca ati cauta sa aflati, dupa un an sau doi, cum au evoluat lucrurile pentru oamenii care v-au cerut ajutorul. Stiu ca unii dintre ei va trimit scrisori de multumire si de acolo mai aflam si noi cum mai este viata celor pe care ii ajutati. Nu vreau sa fac caz de faptele mele, dar eu pastrez adresele tuturor celor care v-au cerut ajutorul si le trimit periodic bani, in masura posibilitatilor. Nu va spun acest lucru pentru a-l face public sau pentru a creste in ochii dvs., nu ma intereseaza decat sa fiu, pe cat posibil, un bun crestin. Dar dupa doi ani, de exemplu, primesc banii inapoi, pentru ca destinatarii s-au mutat. E numai o sugestie din partea mea, sa incercati dvs. sa aflati cum o mai duc oamenii ajutati. Sunt sigura ca, pentru toti cei care gandesc si simt ca mine, ar fi o mare multumire sa mai afle ce s-a ales de cei trei orfani din Botosani, de exemplu (Andrei Anca era cel mai mare).
Pentru a nu va rapi prea mult din timpul dvs., scopul acestui e-mail era sa-mi sugerati o cale mai directa de a-i ajuta pe calugarii romani de pe Muntele Athos. Prin banca, se pierd atat de multi bani prin comisioane si alte taxe! Eu as prefera sa trimit ceva bani pe adresa dvs., sau nu stiu nici eu cum e mai eficient sa procedez. Am intrebat la banca unde am eu contul si mi s-a spus ca valuta nu se poate transfera dintr-un cont in altul, iar daca scot banii si apoi ii depun din nou, platesc de doua ori comisionul. In speranta ca ati mai avut de-a face cu persoane cu aceeasi problema ca si mine, va multumesc pentru intelegere.
Corina Suciu - Cluj
Stimata d-na Corina Suciu,
Dupa numeroase demersuri, am izbutit sa stabilim un contact direct cu calugarii de la manastirile romanesti de pe Muntele Athos, pentru care s-a solicitat ajutor. Un mesager al lor, care vine periodic in tara, va prelua o parte dintre daniile in bani, care se vor colecta la serviciul nostru financiar, prin emiterea de chitante.
Adresa de care aveti nevoie: d-na Mariana Sabau - Str. Intrarea Armasului nr. 8, sector 1, Bucuresti, tel. 211.73.25.