Este clar pentru toata lumea ca Cdr a incetat, practic, sa mai existe. Luni, 21 iunie a.c., liderii Pntcd au anuntat ca vor incheia un nou protocol al aliantei, din Cdr urmand sa faca parte - alaturi de propriul lor partid - doar Per si formatiunile civice. Pnl si Fer - partide ce au militat pentru prezentarea unor liste separate la alegerile locale - trebuie sa se considere "suspendate" intrucat, prin aceasta actiune, Cdr este, in fapt, desfiintata. O reinscriere a aliantei la tribunal, pe baza legaturii Pntcd-Per, i-ar asigura supravietuirea, Pnl si Fer urmand sa revina la "matca" dupa derularea alegerilor locale. Liberalii au respins formula, considerand ca - astfel - Cdr ar trebui "sa se reinscrie la tribunal dupa fiecare ciclu electoral", iar refacerea momentana a aliantei pe imaginea tandemului Pntcd-Per ar duce la preluarea totala a audientei electorale a acesteia de catre partidul d-lui I. Diaconescu. Pntcd s-ar vedea astfel confirmat drept partidul dominant in Cdr, putand sa conditioneze "revenirea" liberalilor. Or, in acest mod s-ar anula toata "zbaterea" din ultima vreme a Pnl, zbatere pornita chiar din cerinta acestuia de refacere, pe baze egalitare, a aliantei in cauza.
Argumentele Pnl pentru prezentarea unor liste separate la alegerile locale sunt foarte corecte. Liberalii sustin, pe buna dreptate, ca la "locale" se voteaza oamenii si nu formatiunile politice. Cetatenii din diversele comunitati se orienteaza - in contextul dat - spre candidatii verificati in viata de zi cu zi ca buni gospodari, ca administratori eficienti, indiferent de simpatiile lor doctrinare. Prezentarea unor liste comune ar anula posibilitatile de a fi alesi pentru multi dintre acesti "gospodari", numarul pozitiilor fiind, evident, limitat. Chiar Pntcd ar pierde - dupa cum sugera, nu fara o anume ironie, vicepresedintele Pnl, Valeriu Stoica - sprijinul unora dintre membrii sai, nemultumiti de scoaterea din cursa datorita obligatiei ca listele sa cuprinda si reprezentantii celorlalte formatiuni din Cdr. Oricat de puternica ar fi dominarea Pntcd in alianta, listele comune nu vor putea fi, totusi, alcatuite preponderent cu membrii sai. Pnl vizeaza insa, prin propunerea listelor separate, si altceva. Alegerile locale sunt un test veridic pentru popularitatea fiecarui partid din Cdr, un eventual castig al candidatilor liberali in raport cu cei taranisti devenind, mai mult decat orice sondaj de opinie, baza negocierii unui nou protocol pentru alianta. Liberalii ar putea sa solicite, intr-o asemenea situatie posibila, redefinirea Cdr, dominata - dupa cum se stie - de Pntcd. Ei spera ca, astfel, la alegerile parlamentare viitoare vor putea nu numai sa prezinte un numar egal de candidati cu taranistii, ci si sa sustina ca Cdr are o noua "fata". Operatiunea este necesara pentru ca, in actuala structura, alianta si-a redus catastrofal audienta, iar Pnl este perceput tot mai mult ca un fel de "remorca" a Pntcd.
"Mutarea" liberala este justificata si dintr-o alta perspectiva. Cdr a fost, la momentul infiintarii ei, o alianta necesara, dar nenaturala. Ea s-a constituit pe fundamentul reactiei civice la asumarea puterii de catre gruparile neocomuniste conduse de I. Iliescu. Cdr trebuia sa realizeze rapid restaurarea societatii civile, asigurand o functionare normala a sistemului social. Faptul ca, in acel moment, reunea toate tendintele ideologice specifice unei societati democratice stabile - crestin-democratia, social-democratia si liberalismul - ii conferea calitatea de unica iesire din formula sociala pervertita, impusa de comunisti si prelungita de "regimul Iliescu". Restaurarea societatii civile ar fi dus inevitabil la separarea fireasca a gruparilor doctrinare care au alcatuit-o, cele trei tendinte fiind - intr-o lume normala - concurente. Acest fenomen trebuia insa se se produca numai dupa ce, preluand Puterea, Opozitia democratica la fostul regim ar fi realizat reformarea completa si temeinica a ansamblului social, facand din alternativa civica o optiune sociala ireversibila. In acest scop, crestin-democratii si social-democratii erau obligati sa-si puna in surdina specificul doctrinar si programatic, solutia liberala fiind singura modalitate de transformare rapida, prin soc, a sistemului. In guvernarea care a urmat, programul cel mai corect de reconstituire a capitalismului romanesc era cel liberal.
Lucrurile n-au evoluat in aceasta directie. Preocupate de impartirea "placintei" ramase dupa "ospatul" salbatic Pdsr-ist, urmarindu-si fiecare scopurile proprii, cu nuante clientelare, pe baza de "algoritm", partidele coalitiei de guvernare, formate dupa alegerile din 1996, au ratat schimbarea radicala a sistemului institutional preluat, au pierdut posibilitatea reducerii drastice a birocratiei parazitare, evoluand inevitabil in aceeasi directie ca si cele pe care le-au inlocuit la Putere. Este stiut ce a urmat. Reforma s-a impotmolit total, coruptia s-a generalizat, ansamblul social fiind stabilizat doar prin expediente, prin rezolvari conjuncturale, pe fondul unor strategii economice de supravietuire, cel mai adesea impuse. S-a pierdut astfel sansa solutiei liberale a stimularii initiativei particulare, a descentralizarii si dezetatizarii, sub conducerea premierilor proveniti din Pntcd, reprezentantii guvernamentali ai Pnl fiind obligati chiar sa adopte masuri antiliberale. Situatia ministrului liberal al Finantelor, dl Decebal Traian Remes, este - ca sa exemplificam - paradoxala. Solutia cresterii fiscalitatii, principala parghie a blocarii Imm-urilor, singurul sector dinamic al economiei romanesti, este o solutie complet straina de programul partidului din care face parte. Pnl-ul a intrat intr-un nemeritat con de umbra, datorat - in cea mai mare masura - acceptarii neconditionate a dominatiei Pntcd-iste asupra coalitiei.
Caderea electorala a coalitiei aflate la Putere a devenit, in aceste imprejurari, fireasca. Uzarea formulei guvernamentale nu este insa una normala. Artizanul caderii este Pntcd-ul, obsedat de "restituiri" si reglari de conturi in locul unor solutii concrete si decise de relansare a Reformei, de redresare economica, de crestere a nivelului de trai. Cedarile sale fata de aliatii din afara Cdr-ului nu i-au intarit imaginea de partid unitar si inflexibil in urmarirea scopurilor sale. Mai mult, stimulati de "ospatul" celorlalte formatiuni din coalitie, multi dintre liderii sai s-au transformat in "seniori ai coruptiei", indepartandu-se complet de obiectivele initiale. Alianta de guvernare a inceput sa scartaie din toate incheieturile. Iesirea Ac din Cdr a fost, din aceasta perspectiva, o recunoastere clara a esecului istoric al unei aliante ce trebuia sa schimbe soarta Romaniei. Ultimele sondaje de opinie indica faptul ca partidele coalitiei aflate la Putere sunt percepute astazi in acelasi mod in care erau vazute, in 1996, cele opuse lor. Reactia electorala de respingere apartine, in principal, celor care au respins atunci Pdsr-ul si aliatii sai. Schimbarea la fata a Pdsr-ului da acum partidului condus de dl Iliescu aura de reprezentant veritabil al social-democratiei, singurul competitor pe acest domeniu devenind ApR-ul d-lui Melescanu. Scandalurile de coruptie din Pd, devenite de curand publice, i-au prelevat partidului dominat de Petre Roman pretentia de unic aparator al celor multi intr-o guvernare de centru-dreapta. Pd-ul nu va mai putea invinui Pntcd-ul - asa cum intentiona sa o faca - de efectele perverse ale conducerii sale, cu atat mai mult cu cat, se pare, el a fost cel care a impus, in cele doua cabinete ministeriale, politicile de reformare. Pentru majoritatea cetatenilor, iluzia unei formule social-democrate, de stanga, apare - din acest moment - drept singura modalitate de detasare de o guvernare haotica si egoista. In loc sa stimuleze relansarea capitalismului romanesc, coalitia la Putere a generat o reactie net potrivnica acestuia.
Actiunea liberalilor este - in consecinta - o incercare de salvare a ceea ce se mai poate salva. Pentru Pntcd ea are insa o semnificatie diferita. Pntcd-ul doreste mentinerea status-quo-ului, sigla Cdr asigurandu-i daca nu ramanerea la Putere, cel putin prezenta - pe mai departe - pe scena politica. Pntcd-ul nu mai este, totusi, formatiunea structurata de Corneliu Coposu. Framantarile sale interne generate de ambitiile diverselor clanuri - desprinderea Anc-ului condus de dl V. Ciorbea - l-au transformat intr-un partid ce, abia de acum, trebuie sa-si redefineasca identitatea. Dar o astfel de tentativa presupune renuntarea la inflexibilitatea aroganta cu care si-a tratat atat adversarii, cat si partenerii. Propunerea liberala este o solutie care ar trebui incercata. Pentru ca, altfel, barca Cdr risca sa se scufunde definitiv.