Cu mai bine de o luna in urma, un grup de oameni - unii cu tamplele ninse - manifestau pe strazile Bucurestiului cu un soi de tristete ce impunea emotie si respect. Erau cercetatorii romani, multi dintre ei savanti de talie internationala si care, in ciuda salariilor mizere si a conditiilor precare de lucru, nu revendicau - ca majoritatea grevistilor - lefuri sporite. Tinta acestui mars tacut viza un pericol national: "politica de distrugere a Cercetarii Stiintifice si a Dezvoltarii tehnologice si Inovarii nationale, realizata prin incalcarea legilor tarii si a Constitutiei". In aceeasi zi, cercetatorii solicitau sa fie primiti la presedintele tarii, Emil Constantinescu, si la primul-ministru, Radu Vasile, pentru a pleda cauza stiintei romanesti. Nu au fost luati in seama nici pana astazi; cu toate ca au fost primiti in audienta la seful guvernului, cererile lor au ramas fara raspuns. Apreciind ca problema inteligentei stiintifice romanesti, candva celebra in lume, merita a fi cercetata mai indeaproape, ne-am adresat unor cercetatori de la Institutul de Fizica Atomica.
De ce I.F.A.? Pentru ca pe vremuri, a fi cercetator la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele insemna ca faci parte din elita intelectuala a tarii, iar Institutul, infiintat in 1956-1957 de savantul Horia Hulubei, si-a trait vremea sa de glorie, inregistrand adevarate performante in domeniul cercetarii: aici a fost descoperit laserul, la o distanta de doua luni dupa americani si rusi, aici a fost construit primul calculator romanesc.
Florin Vasiliu
directorul Institutului National de Cercetare si Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (Incdfm)
"Cercetarea romaneasca este condamnata la moarte in numele Comunitatii Europene"
- Domnule director Florin Vasiliu, v-as ruga sa ne spuneti care este situatia actuala a institutului pe care-l conduceti.
- Suntem singurul Institut National de Fizica Materialelor din tara, forul nostru tutelar fiind Agentia Nationala pentru Stiinta, Tehnologie si Inovare. Pana in 1996, de bine de rau, salariile au fost, practic, asigurate, nefiind nici atunci mai mari decat acum, adica 80-100 Usd. De un an si patru luni insa, din "lipsa de fonduri", cercetatorii nostri primesc doar 70% din salariu. Dar nu de asta ne plangem, nu pentru asta protestam.
Este nevoie imperioasa de fonduri pentru refacerea aparaturii, achizitionata in anii "70 cu bani grei, dar care in mare parte nu se mai afla in stare de functionare.
Eu nu cred ca sumele necesare noua ar greva in vreun fel bugetul tarii, in ciuda faptului ca Romania se afla intr-un grav impas financiar, intr-o fundatura.
Mai degraba cred ca este vorba despre parerea "unora" - ma refer la politicieni - care, din varii motive foarte personale, clameaza sus si tare ca nu ar mai fi nevoie de cercetare, ca ne putem lipsi de asa ceva. Cei care avanseaza astfel de idei adauga un lucru absolut mincinos, si anume ca Uniunea Europeana n-ar mai vrea sa existe cercetare in Romania. Este fals! Uniunea Europeana n-a cerut niciodata, dar absolut niciodata, desfiintarea cercetarii romanesti, ci doar restructurarea si redirectionarea ei pe anumite domenii de cercetare. Dar nici in aceasta privinta, a restructurarii, U.E. nu a spus vreodata ca, din 200.000 de cercetatori, cati eram in perioada ceausista, trebuie sa ramana doar 30.000, cati suntem azi in toata tara, in diferite domenii.
Eu pot fi de acord ca lumea cercetarii romanesti este foarte eterogena, in sensul ca - alaturi de cercetatori de mare valoare, recunoscuti pe plan international - exista inca multi cercetatori neatestati, lucrand in institute obscure si cu baza materiala precara, dar exista o serie de institute de elita in cercetarea romaneasca, in domenii cum ar fi matematica, fizica, biomedicina sau chimia. Din pacate insa, cercetatorii nostri de valoare au salarii de aproximativ 25-30 de ori mai mici decat colegii lor din strainatate.
Oficialii nostri se plang ca pleaca tinerii. Cum sa nu plece daca sunt amenintati permanent cu somajul, iar in primii ani de lucru primesc in mana 900.000 lei, iar daca sunt din alt oras si trebuie sa locuiasca in gazda, au de platit intre 800.000 si 1.000.000 lei pe luna pentru chirie?
Singura noastra mandrie si consolare este ca o serie de grupuri, de echipe romanesti au fost luate sa participe la programe internationale cu denumiri sau abrevieri ca: Eureka, Copernicus, Cost etc., ceea ce dovedeste ca cei de-acolo nu i-au luat doar ca simpli executanti, ci ca egali ai lor, colegi de cercetare.
Exista apoi o mobilitate individuala, persoane chiar de 50 de ani, cu stagii de cercetare in strainatate ce pot dura uneori cativa ani. Mai dificil pentru cercetatorul roman este insa sa participe la conferinte internationale, unde sunt de prezentat lucrari, pentru ca trebuie sa-si achite singur drumul. Toti cei din institutul nostru publicam in reviste in care, inainte de "90, nu visam sa accedem. Lucian Pintilie (simpla potriveala de nume cu regizorul), Valentin Teodorescu, Lucian Miu, Sergiu Nistor, Cornel Popescu, Toma Stoica si inca multi altii lucreaza cot la cot cu strainii, publica in mai toate revistele de specialitate, sunt cunoscuti si stimati in lumea stiintei.
Imaginea Romaniei in lume, in loc sa o facem cu diplomati prost pregatiti si cu delegatii de parlamentari care arata asa cum arata si vorbesc cum vorbesc, mai bine s-ar face cu cercetatori, oameni de stiinta din toate domeniile. Sunt convins ca multi dintre colegii nostri, nu doar fizicieni, ci si istorici, biologi, antropologi au facut mult mai mult pentru prestigiul Romaniei in lume decat oamenii politici.
Valentin Niculescu
secretar general al Federatiei sindicatelor lucratorilor din Cercetare-Proiectare
"S-au inregistrat cazuri grave de scurgere de informatii stiintifice, secrete de interes national"
- Domnule Valentin Niculescu, sunteti unul din liderii de sindicat al lucratorilor din cercetare-proiectare (Fslcpr) din Romania, afiliati la Cnslr Fratia, Fiet si Eurocadres, care a cerut "opiniei publice condamnarea politicii de distrugere a cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice si inovarii nationale, realizata prin incalcarea legilor tarii si a Constitutiei Romaniei" - am citat din comunicatul dvs. Sunt acuzatii deosebit de grave care, banuiesc, sunt si intemeiate. Ce se intampla cu institutele romanesti de cercetare?
- Poate ca nu se stie, dar cercetarea este singura ramura de activitate despre care se vorbeste in Constitutie (art. 134), ca fiind prioritara. Legea 95, art. 3 stabileste ca fondurile pentru cercetare sunt 1/5 din fondurile invatamantului. Ar trebui, prin urmare, sa avem 0,8% din P.I.B., dar de fapt abia avem 0,13%.
Revendicarile noastre sindicale nu cuprind obisnuitele cereri salariale, masuri de protectie sociala etc. Problema noastra principala este sustinerea domeniului cercetarii, domeniu ce trebuie salvat, in primul rand pentru tara si apoi chiar pentru noi, cercetatorii, "aurul cenusiu" - cum ni se mai spune.
Mai concret, sindicatele doresc suspendarea privatizarii unitatilor de cercetare-dezvoltare pana la aparitia normelor specifice care sa protejeze patrimoniul (rezultatele cercetarii din toti anii precedenti).
- In aceasta situatie, nu vi se poate reprosa ca va opuneti Reformei?
- In nici un caz! Cerem doar protectie pentru rezultatele cercetarii. As vrea sa lamurim totusi lucrurile. Au fost scoase la privatizare 84 de unitati de cercetare, prilej cu care s-au inregistrat cazuri grave de scurgere de informatii stiintifice, secrete de interes national, deosebit de valoroase.
In 1997, firma Vega, cu un profit de 20 de miliarde de lei, a fost declarata falita de catre F.P.S. In 1998, ea a fost cumparata de Lukoil si, in doua luni, toata documentatia de cercetare a fost trimisa in Rusia.
Un alt caz "scandalos" este cel al Institutului de Cercetari Petroliere Incerp, singurul institut din Romania care lucreaza in cercetarea si fabricarea lubrifiantilor pentru tehnica auto.
Un coleg ne-a adus un ulei romanesc, realizat de acest institut, care este garantat pentru 10.000 km, echivalentul lui British Petroleum (Bp) englezesc.
Salariatii Pas (asociatia salariatilor) au organizat o licitatie in vederea cumpararii societatii. Au castigat licitatia, dar li s-a cerut ca in 48 de ore sa achite trei miliarde de lei, pe care - evident - nu-i aveau, pentru ca detineau doar actiuni. Au cerut o amanare pentru a putea face un imprumut la banca, numai ca firma concurenta Sun-Oil (a unor tineri, dintre care unul este urmarit penal), care are in spate acelasi Lukoil, a cumparat Institutul.
Sindicatele mai urmaresc introducerea actiunilor nominative si a dreptului de preemptiune, ce poate da dreptul cercetatorilor sa-si cumpere propria munca. Nerespectarea unei asemenea cereri duce la cazuri aberante, ca cel al Progeliei - Brasov, unde a avut loc o privatizare frauduloasa, realizata de directoarea institutului, d-na Bed, demascata si probata de sindicat, care a prezentat cazul in justitie. Rezultatul: dupa privatizare, seful sindicatului si tot comitetul sindical au fost concediati. Instanta a dat o hotarare in favoarea sindicatului, dar - pana in prezent - datorita sistemului de relatii, mai presus de lege, in ciuda dispozitiei date de prefectul din Brasov, nu s-a reusit aplicarea legii.
O alta "privatizare dubioasa" este cea a Institutului de Proiectare pentru Arhitectura "Prodomus". Institutul a fost evaluat la o suma oarecare de catre Pas (societatea salariatilor), care s-a aratat gata sa plateasca. Dar un salariat din Pas, dupa aflarea sumei, a iesit la pensie cu numai trei zile inainte de licitatie, a participat la licitatie "din afara", a oferit o suma de trei ori mai mare si... l-a cumparat!
De curand a fost deschis un proces, toata lumea da dreptate Pas-ului, dar... se repeta exemplul Brasovului!
Insa mai dureros decat coruptia, jocurile de culise, sabotajul chiar, este faptul ca, in mod sistematic, Romania face cadou lumii civilizate cea mai mare avere nationala: tinerii intelectuali de mare valoare. Acesti tineri vor creste si, intr-o buna zi, nu prea indepartata, vor deveni savanti apreciati de o lume intreaga. Nimeni insa nu va mai sti atunci ca ei au fost crescuti si au fost invatati aici, in Romania, aici unde, in prezent, cu tehnica aflata la nivelul anilor "70, printr-o munca disperata, prin eforturi intelectuale uriase, se obtin totusi rezultate remarcabile. Iar aceste rezultate se obtin chiar daca nu sunt bani si nu se mai fac investitii.
Cat nu este prea tarziu, cat inca mai exista o continuitate a cercetarii in Romania, cat inca se mai face stiinta la nivel international, ar fi bine ca cei in drept sa ia in seama semnalul nostru de alarma si sa procedeze in consecinta. Este imperios necesar sa existe un statut al cercetatorului, sa fie oprit razboiul declansat impotriva inteligentei, stiintei romanesti.
Radian Popescu
cercetator
"Visul meu este sa-mi pot continua munca de cercetare in tara, dar..."
- Sunteti unul dintre cei mai tineri fizicieni din cercetarea stiintifica romaneasca. Cum se explica minunea ca ati ramas pe mai departe in tara, in vreme ce majoritatea colegilor dvs. au ales Occidentul, pentru a se realiza?
- Sunt absolvent al Facultatii de Fizica, promotia 1991. Am ajuns in cercetarea stiintifica pentru ca am avut o medie buna: 9,86. Lucrez in Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor ca cercetator principal Iii si m-am implicat in investigarea unor materiale noi, de interes stiintific si aplicativ deosebit de actual. Intre timp mi-am sustinut si teza de doctorat cu "Magna cum Laude". Am obtinut rezultate orginale in studiul nano-sistemelor metal-fullerena, domeniu ce tine de cercetari de mare actualitate in lume. Am avut marea bucurie ca rezultatele mele sa fie apreciate si publicate in strainatate.
- Cat castigati ca cercetator?
- Salariul meu net lunar este de 1.300.000 lei si, cum ma aflu in pragul intemeierii unei familii, e foarte greu de dramuit.
- Majoritatea colegilor dvs. au migrat spre zari mai albastre...
- Asa este, dar visul meu este sa-mi pot continua munca de cercetare in fizica in tara, in acest institut unde am venit sa lucrez chiar de la inceput. Este institutul meu, cu savanti si oameni de cultura de la care am invatat foarte mult. Daca n-ar fi aceste conditii precare in care suntem constransi sa lucram! Sa avem si noi un echipament modern si conditii decente de salarizare.
- Chiar nu va tenteaza deloc Occidentul?
- Ca sa fiu foarte sincer, nu. Insa hotararile in ceea ce priveste viitorul depind strict de felul in care vor evolua lucrurile in Romania.