Cand a murit, in urma cu un an, Stefan Banulescu avea 71 de ani si sase volume publicate: "Iarna barbatilor" (nuvele, 1965), "Cantece de campie" (poeme, 1967), "Scrisori provinciale" (eseuri, 1976), "Cartea de la Metopolis" (roman, primul volum dintr-o proiectata tetralogie), "Cartea Milionarului" (1977), "Scrisori din provincia de Sud-Est" (povestiri, 1994) si "Un regat imaginar" (proza scurta, 1997). Relativ restransa ca intindere, dar de o originalitate inconfundabila ca tematica si stil, aceasta opera il situeaza printre numele cele mai valoroase ale literaturii romane contemporane. Doar faptul ca era un om extrem de retras - un ascet de o mare rigoare etica, un "ciudat" ce-si incredinta cu greutate scrierile tiparului si se ferea de zarva publica in jurul persoanei sale - a facut ca marele public sa-l cunoasca mai putin decat pe Marin Preda, Augustin Buzura sau Nicolae Breban, de pilda. Abia cand se va alcatui o editie completa a operelor sale (se pare ca in posesia familiei exista manuscrise inedite, intre care volumul Ii din "Cartea Milionarului", pagini de jurnal s.a.) se va vedea intreaga maretie a scriitorului, dupa parerea si gustul meu de cititor impatimit - cel mai bun povestitor roman al timpurilor noastre. "Elegiile...", ultimul volum pregatit de Stefan Banulescu pentru tipar si aparut postum, contine scurte proze memorialistice dictate in anii "80, cand scriitorul incepuse sa isi piarda vederea, si stilizate, cu infinita sa grija de "a nu ofensa limba romana", dupa 1991 cand, in urma unei operatii, a putut din nou citi. Grupate in doua sectiuni - "Iernile secolului" si "Muzeul scrisorilor" - prozele aduc din trecut, cu superba arta literara, momente biografice dureroase, grotesti, absurde (toate semnificative pentru existenta cotidiana in diferitele etape ale totalitarismului dejist si ceausist), comenteaza la cald evenimente din viata politica internationala a deceniului 8 ("abstrasul" artist era foarte atent la ce se intampla in tara si in lume), evoca persoane si destine (extraordinare sunt paginile in care povesteste despre slujba secreta facuta la Biserica Silvestru in memoria lui Mircea Eliade, la trei zile dupa moartea acestuia, precum si portretele lui Nicolae Velea, Emil Botta, Geo Bogza...). Despre aceste elegii insolite, Stefan Banulescu marturisea: "Ele sunt, pur si simplu, o calatorie printr-un fel de intuneric pe care autorul nu voise sa-l accepte si sa se impace cu el, cautand mai departe substanta existentei, rememorand evenimente, rascolind prin confuziile istoriei curente si prin artificiile si inutilitatile realitatii imediate". Pana cand opera integrala, cu ineditele care sunt convinsa ca ne rezerva mari surprize, va fi editata - si se pare ca mai avem destul de asteptat - aparitia acestui volum revelator pentru cunoasterea omului deosebit si a scriitorului fabulos e un eveniment ce deschide lunga lui posteritate.
Adriana Bittel
Vara folkistilor
Nicu Alifantis
"Imi propun ca in vara aceasta sa slabesc 25 de kg si sa am o mica vacanta!"
Lucrez acum la concertul meu aniversar (25 de ani de cariera), care va avea loc spre toamna. Concertul il voi sustine impreuna cu trupa mea, "Zan", si cu alti instrumentisti, iar invitati vor fi prietenii si colaboratorii mei cu care am lucrat timp de 25 de ani. Am participat recent la un concert de folk, in cadrul seratelor Cec. Mie mi se pare o idee extraordinara ca o astfel de institutie, care este atat de diferita de lumea muzicii, sa aiba initiativa de a face un asemenea lucru, cu atat mai mult cu cat aceasta se intampla inauntru (recitalurile sustinute de corul "Madrigal", de pianistul Dan Grigore) si acum in afara acestei cladiri minunate (aceasta seara de folk romanesc). Ma bucur cu atat mai mult cu cat aceste serate Cec vor fi permanentizate. Ce-mi doresc cel mai mult in vara aceasta? Sa slabesc 25 de kg! Si sa-mi iau o mica vacanta, pe care o voi petrece - impreuna cu sotia si cu copiii mei - undeva cat mai departe de lumea dezlantuita, de balamucul asta bucurestean.
Mircea Baniciu
"Fostul nostru public studentesc s-a mutat in America!"
De-abia am venit in tara, dupa un turneu de aproape zece zile in Statele Unite si in Canada. Publicul din comunitatile romanesti ne-a primit extraordinar. Multi dintre cei de acolo sunt plecati de curand. Majoritatea sunt ingineri, doctori, profesori, si foarte multi dintre ei cunosc cantecele noastre pentru ca ei erau publicul nostru studentesc de acum cativa ani. Cum e cu "Cantecele de bivuac"? Sunt foarte frumoase, majoritatea sunt compozitii noi! Atmosfera de bivuac este atunci cand suntem impreuna, noi, "pasaroii Colibri". Noul nostru album a fost produs de casa de discuri Roton si am avut deja o serie de concerte de promovare inainte de sezonul estival si probabil ca vor fi concerte si pe Litoral. I-am promis fetitei mele ca, daca va fi cuminte, o voi duce la mare, dar deocamdata are tabara la munte - asa ca se bucura, cu siguranta, de o vacanta frumoasa. Pe cand eu...
Victor Socaciu
"Dictionarul de rock, pop si folk este o carte pe care o asteptam de mult!"
Nu numai ca artist, dar si ca manager si producator (al Festivalului de folk "Om bun"), simteam nevoia de a avea adunate intr-o carte reperele biografice si de cariera ale celor mai importante nume din muzica romaneasca. De aceea, am fost foarte incantat cand am fost invitat sa prezint, la lansarea oficiala, "Dictionarul de rock, pop si folk", alcatuit de Cristian Nicolau si Daniela Caraman Fotea - o autoare cu o considerabila experienta publicistica in domeniu si, de asemenea, o buna prietena, care m-a ajutat la producerea tuturor discurilor mele. Este o carte pe care o asteptam de mult nu numai eu, ci si colegii mei de breasla, muzicologii si ziaristii de specialitate, si iata ca editura Humanitas ne-a facut aceasta bucurie! In rest, am o activitate intensa: am avut concerte in tara si in Republica Moldova (de unde m-am intors recent, impreuna cu sotia mea, Marina Almasan, cu care am realizat acolo o emisiune de televiziune), probabil ca voi avea si pe Litoral, unde sper ca imi voi petrece si o mica vacanta, impreuna cu familia.
Corina Pavel
Jazz
Jazz Unit -o trupa cu un profil international
"Jazz Unit" poate fi considerat cel mai in forma grup de jazz al momentului in Romania, avand o evolutie sustinuta atat in plan concertistic, cat si discografic. Dupa ce in octombrie 1998 a editat primul Cd live din jazzul romanesc, trupa si-a lansat pe 10 iunie noul Cd: "From Now On" (prezentat intr-o forma cu care s-ar mandri orice muzician european) si primul video-clip pentru jazzul autohton.
Componenta grupului pe acest album este internationala, singurul "supravietuitor" al formulei cu care "Jazz Unit" a pornit la drum din Cluj, in 1993, fiind Lucian Ban - pianistul si compozitorul principal al trupei.
- Cum s-a declansat, dupa cinci ani de la infiintarea trupei, acest moment de efervescenta, aceasta perioada excelenta pentru "Jazz Unit"?
- Explicatia este ca ne place foarte mult ceea ce facem, de aceea cluburile ne cheama, cantam saptamanal, iar Cd-urile au venit unul dupa altul. Se poate, este greu, nu te imbogatesti, nu castigi ca si cu muzica dance, dar daca esti perseverent, daca ai un grup de muzicieni si un producator care crede in aceasta muzica, poti face lucruri de calitate. Am lansat anul trecut "Changes: Live at Green Hours", apoi am pornit intr-un turneu de promovare foarte serios. Intr-o singura luna, am sustinut 18 concerte in tara: Bucuresti, Constanta, Buzau, Iasi, Arad, Timisoara, Cluj, Baia Mare, Bistrita, Brasov. A fost pentru noi o experienta deosebita sa cantam sustinut, cu un program strans. La intoarcere am intrat in studiourile Radio, pentru a imprima noile piese. Eram incalziti, rodati, intr-o forma buna dupa turneu. Inregistrarile au iesit foarte bine si abia atunci ne-am gandit sa scoatem un nou disc. Din "95-96 am participat la toate festivalurile de jazz din tara. Au fost ani necesari in evolutia grupului. Impactul este mai mare acum, datorita lansarilor si probabil a celor doua concerte sustinute de "Jazz Unit" la Festivalul de la Belfort, in luna mai.
- Cum ati fost primiti, cum au fost concertele?
- A fost minunat. Lucrurile sunt diferite acolo: de la public, pana la partea tehnica a unui concert. A fost pentru prima oara cand am cantat cu un sunet impecabil. Festivalul de la Belfort inseamna concerte pe mai multe scene, cu genuri diferite si multa lume - aproximativ 60.000 de oameni in cele trei zile. Au fost primele noastre concerte "afara" si am avut succes: ca sa fiu pragmatic, in sapte minute am vandut toate cele 50 de Cd-uri pe care le aveam la noi. Daca am fi avut 150, le vindeam fara probleme.
- Facand o metafora, "Jazz Unit" seamana cu o echipa de fotbal cu formula schimbata de la un sezon la altul, cu transferuri de jucatori din alte campionate...
- Vreau sa precizez ca in jazz nu exista o formula stabila, ca in rock. Aici este firesc sa apara schimbari, muzicienii sa cante in diferite proiecte. Este o muzica improvizata, deschisa si fiecare aduce cate ceva nou. Bineinteles ca trebuie sa existe intre muzicieni afinitati de stil, de gen. "Jazz Unit" este o formatie in care cvartetul de baza este romanesc: eu la pian, Eddie Neumann la saxofon, Vlaicu Golcea la contrabas si Eugen Nichiteanu la baterie - in opinia mea, cel mai bun baterist pe care l-a dat jazzul romanesc (de la 17 ani a cantat cu Dan Mandrila, Johnny Raducanu, Marius Popp, Mircea Tiberian). Pe noul disc i-am avut invitati ca percutionisti pe Maurille Amouson din Africa, Aristides Panaitescu Alegria, din Chile si pe saxofonistul olandez Ferdi Schukking. La ora actuala, concertam in formula de cvartete, plus un percutionist de culoare - cel mai bun pe care l-am avut pana acum - un talent de exceptie, Emil Suma.
- In toamna vei pleca la New York, cu o bursa de studii. Ce program are pana atunci "Jazz Unit"?
- Vom concerta, ca si pana acum, in cele doua cluburi bucurestene de jazz: "Swing House" (str. Gabroveni nr. 20) si "Green Hours" (Calea Victoriei nr. 120). La mijlocul lui iulie, vom participa la Zilele Bistritei, apoi vom porni intr-un turneu in Polonia, tara cu traditie in jazz. Pregatim si un eveniment "Jazz Unit" cu ocazia eclipsei, un show special, despre care deocamdata nu va pot spune prea multe.